EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Crestinismul Traditional

Noi vrem să vedem ce a făcut Dumnezeu şi ce au făcut oamenii din fecioara Miriam, pentru că aşa se numea tînăra Maria. Ea a fost fecioara cu care s-a împlinit făgăduinţa, pe care Domnul-Dumnezeu a dat-o prin proorocul Isaia: „ Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” (cap. 7, 14).

Dacă în unele traduceri ale Bibliei se redă în loc de „ fecioară” doar „ femeia tînără” , avem de-a face cu o schimbare gravă a sensului cuvîntului. În momentul evenimentului divin, Maria nu a fost o „ femeie tînără” , ci ea a devenit mai tîrziu. Ea era fecioară, cînd Duhul Sfînt a umbrit-o. Semnalmentele unei fecioare sînt curăţia şi virginitatea.

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfînt.” (Mat. 1, 18).

Iosif a fost aşa de decepţionat, încît a vrut s-o părăsească. Noi putem să ne punem în situaţia lui, să simţim ceea ce s-a petrecut în el. „ Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gînd s-o lase pe ascuns.” El nu vroia scandal, dar era aşa de trist, încît a vrut să se despartă de ea. „ Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: ‘Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfînt.’ ” (vers. 20).

Aici găsim primul indiciu în Sfînta Scriptură care ne arată că logodnica i-a devenit mai tîrziu nevastă. Cine citeşte mai departe va constata că Iosif a procedat exact după porunca dată: „ Cînd s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o, pînă ce ea a născut un fiuŞi el i-a pus numele Isus” (vers. 24-25). Este destul de clar. Abia după naşterea lui Isus Hristos, el a trăit ca soţ cu Maria. Din această căsnicie s-au născut patru fii şi mai multe fiice, al căror număr nu a fost redat. „ Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui? şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea? ” (Mat. 13, 55-56). Acesta este adevărul biblic, iar toate celelalte sînt minciuni formulate la adresa Mariei.

Deja în Mat. 1, 16 Iosif este numit soţul Mariei, în prezentarea registrului genealogic. Chiar şi faptul că a existat o căsnicie din care au rezultat copii, vrem să-l dovedim pe baza altor mărturii. Evanghelistul Marcu relatează despre lucrul acesta în cap. 6, 3. Luca ne face de cunoscut faptul că mama şi fraţii Lui au venit la El. Lui i s-a spus: „ ...‘Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.’ Dar El drept răspuns, a zis: ‘Mama Mea şi fraţii Mei sînt cei ce ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.’ ” (Luca 8, 19-20).

Isus nu a venit pentru a înfiinţa o relaţie pămîntească de rudenie, de aceea El nu a putut să ţină cont în mod deosebit de mama Lui naturală şi de fiii născuţi de aceasta. EL a făcut întotdeauna o corectare corespunzătoare, pentru a arăta că adevăraţii copii ai lui Dumnezeu sînt acei care lucrează conform Cuvîntului Lui.

Inspiraţia falsă a existat fără îndoială deja în acele zile. Nici lucrul acesta nu ne este ascuns. „ Pe cînd spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: ‘Ferice de pîntecele care Te-a purtat, şi de ţîţele pe care le-ai supt!’ şi El a răspuns: ‘Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!’ ” (Luca 11, 27-28). Ce glas tipic s-a ridicat acolo, spre a o glorifica pe Maria! Dar Domnul l-a corectat pe loc.

Pentru a încuraja cultul Mariei, a fost tradus fals chiar textul din Luca 1, 28: „ Îngerul a intrat la ea şi a zis: ‘Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!’ ” Dar în catehismul catolic putem citi: „ Mărită să fii tu, Maria, plină de har, Domnul este cu tine! ” Între a primi har şi a fi plin de har este o deosebire ca de la cer la pămînt.

Maria a urmat acelaşi drum al vieţii ca toate fetele. Înainte de a primi vestea de la îngerul Gavril, ea a fost logodită cu Iosif şi avea de gînd să se mărite cu el. Îngerul i-a spus Mariei logodite: „ Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu” (Luca 1, 30). Desigur ea a fost surprinsă de mesagerul ceresc şi de mesajul acestuia. Acest verset confirmă, încă odată, că Maria nu era plină de har, ci: „ a găsit har înaintea lui Dumnezeu.” De aceea ea a spus: „ ...‘Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!’ ” şi îngerul a plecat de la ea (vers. 38).

Nu există nici un text în Sfînta Scriptură care să ne facă dependenţi de harul Mariei sau de favoarea lui Iosif. Din contra: harul lui Dumnezeu ni s-a arătat în Cuvîntul care S-a făcut trup şi a locuit printre noi (Ioan 1), şi mai este şi azi de găsit numai în unicul Răscumpărător: „ şi noi toţi am primit din plinătatea Lui (nu din a ei), şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos ” (Ioan 1, 16) Şi în privinţa aceasta ne-a rămas o mărturie clară în Sfînta Scriptură.

Fiul nu se află nici în braţele Mariei, nici la pieptul ei, aşa cum ni-L prezintă multe tablouri, ci, aşa cum este scris, în sînul Tatălui: „ Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. ” (vers. 18). Toate aşa-zisele tablouri pline de har şi prezentările simbolice cu mama şi copilul, sînt preluate din cultele păgîne, unde domină zei şi zeiţe. Această ducere în eroare i-a deviat pe oameni de la slujba dumnezeiască, împingîndu-i la o slujbă idolatrică! Isus nu este fructul „ binecuvîntatei ” Marii, aşa cum se învaţă în mod greşit. Maria a fost doar purtătoarea substanţei divine.

În versetele următoare ni se arată însă slăbiciunile şi greşelile omeneşti ale Mariei. După serbarea pascală din Ierusalim, oamenii s-au îndreptat spre casele lor; numai Isus, în vîrstă de 12 ani, a rămas în templu, fără ca familia Lui să observe acest lucru de la început. „ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor... ” (Luca 2, 46). Binenţeles că Maria era îngrijorată şi de aceea ea nu şi-a dat seama de reproşul cu care L-a întrebat: „ Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2, 48).

Răspunsul băiatului este o corectare clară: „ De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu? ” (Luca 2, 49). EL nu s-a referit la atelierul de tîmplărie al lui Iosif, ci la Tatăl Lui ceresc şi a corectat-o imediat pe Maria, care în clipa aceea l-a numit pe Iosif tatăl Lui.

Faptul că Maria a avut nevoie de har şi mîntuire, îl vedem din relatarea potrivit căreia, după înălţarea lui Isus Hristos, şi ea a făcut parte din cele 120 de persoane, care s-au adunat în acelaşi loc şi au primit acolo Duhul Sfînt: „ Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. ” (Fap. 1, 14). Despre fraţii Lui, care, la fel, au fost prezenţi la praznic, se relatează că nu au crezut de la început în El (Ioan 7, 3-5).

Maria nu a fost onorată atunci, însă ea a făcut parte din cei ce s-au rugat, trăind apoi pogorîrea Duhului Sfînt. Primirea personală a Duhului Sfînt este o necesitate mîntuitoare pentru fiecare copil al lui Dumnezeu, astfel şi pentru Maria.

Se spune: „ Fiul împlineşte orice dorinţă a Mariei! ” Unde este scris aşa ceva? Aici se trezeşte o speranţă falsă în oameni. Aici există, ca bază, accepţia că El este Fiul lui Dumnezeu şi al Mariei. Această formulare nu este scrisă nici o dată în Sfînta Scriptură. EL este Fiul lui Dumnezeu. Maria a fost doar vasul.

La nunta din Cana Galilea, cînd s-a terminat vinul, Maria i-a zis lui Isus: „ Ei nu mai au vin.” Isus a răspuns: „ Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul ” (Ioan 2, 3-4). A fost un răspuns tăios la o sugestie blîndă care trebuia să arate clar că nici un om nu-L putea influenţa, nici chiar Maria.

Ar trebui să luăm la inimă sfatul cel bun pe care ea l-a dat nuntaşilor: „ Să faceţi orice vă va zice. ” (vers. 5). Aceasta este lecţia cea mare pentru omenire.

Fraţii trupeşti ai Domnului nu sînt pomeniţi doar în evanghelii, ci şi apostolul Pavel vorbeşte despre ei: „ N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa? ” (1 Cor. 9, 5).

Apostolul scrie către Galateni: „ Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decît pe Iacov, fratele Domnului. ” (Gal. 1, 19).

De observat este faptul că, din ziua naşterii Bisericii noutestamentare, de Rusalii, adică din Fap. 2 pînă la ultimul capitol din Biblie, Maria nu mai este pomenită. Pentru un creştin biblic apare aici o lumină. Ea şi-a îndeplinit sarcina. În creştinii de la început nu a locuit duhul idolatriei, ci Duhul lui Dumnezeu. Ei nu au proslăvit o creatură, ci pe Creator.

...După secolul al VII-lea încep, în chip cu totul nebiblic, proslăvirea şi divinizarea Mariei. Din secolul al XII-lea se spune rugăciunea ‘Ave Maria’ . Sărbătorile Mariei s-au înmulţit, din 1140, în jurul ‘sărbătorii imaculatei concepţiuni’ . În secolul al XII-lea a apărut rozariul Sub semnul Mariei biserica catolică vrea să cîştige lumea pentru sine. De aceea după cel de-al doilea război mondial cultul Mariei a fost de-a dreptul întărit.” (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 48-50).

Pe baza celor ce se întîmplă putem să deosebim dacă Duhul Sfînt sau dacă duhul anticreştin este în acţiune. Cu toată fermitatea trebuie să spunem: Maria din Biblie, căreia i s-a spus: „ Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini ” (Luca 1, 45), şi care a spus subordonîndu-se: „ Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! ” (Luca 1, 38), este cu totul alta decît cea ridicată şi onorată ca o zeiţă şi care în anul 431 d. Hr. a fost declarată, la Conciliul din Efes, ca „ născătoare de Dumnezeu” .

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere
  3. Pe poziţia de cercetare - Cercetare spirituală actuală
  4. Creştinismul primar şi epocile următoare
  5. Constatare tragică - Începutul istoric al nenorocirii
  6. Pretenţiile nefondate ale papilor
  7. Cine este Maria?
  8. Ce este cultul Mariei?
  9. Reforma - Un nou început
  10. Dumnezeirea
  11. Mărturia proprie a lui Dumnezeu
  12. Trupul duhovnicesc al Lui Dumnezeu
  13. Slava Domnului
  14. Ieşit de la Dumnezeu
  15. Numele Domnului
  16. Comparaţii folositoare
  17. Isus este Domnul
  18. Cine Îl mărturiseşte pe Isus ... Mărturie adevărată sau falsă?
  19. Omul Isus Hristos
  20. Botezul
  21. Cina
  22. Căderea în păcat
  23. Neprihănirea
  24. Înnoirea şi naşterea din nou
  25. Sfinţirea
  26. Botezul cu Duhul Sfânt
  27. Alegerea - Alegerea dinainte
  28. O zi la Dumnezeu - O mie de ani
  29. Împărăţia romană mondială şi însemnătatea ei deosebită în timpul sfârşitului
  30. Concluzii Şi numărul tainic 666
  31. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: