EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.07.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.07.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 1 iunie 2019
Krefeld, 2 iunie 2019

 
Crestinismul Traditional

După ce Domnul Dumnezeu a dat cele zece porunci, El a rostit în acelaşi capitol un cuvînt foarte important: „ În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta.” (Exod 20, 24b). Numai acolo unde Domnul Dumnezeu Îşi face de cunoscut Numele Lui se pot aduce rugăciuni, în Duh şi adevăr, în Numele Său. De la început au fost oameni cărora Domnul li S-a descoperit şi care cunoşteau Numele Lui. „ Lui Set i s-a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.” (Gen. 4, 26).

În Exod 33, 11-23 aflăm despre importanţa descoperirii lui Dumnezeu şi a Numelui Său. Acelui om căruia Dumnezeu îi vorbeşte şi îi dăruieşte har, El îi descoperă şi Numele Său. Domnul a vorbit către Moise faţă-n faţă. El a dorit să vadă slava lui Dumnezeu, iar Domnul i-a răspuns: „ Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea Ta.” (Exod 33, 19). Dumnezeu nu rămîne Cel necunoscut, Cel ce se ascunde. EL apare ca fiind Cel ce Se face de cunoscut, pentru a descoperi Numele Său.

Descoperirea Numelui Domnului Dumnezeu nu poate fi subliniată suficient. Domnul i-a poruncit lui Moise: „ Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: Aşa să binecuvîntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi: ‘ Domnul (Iahveh) să te binecuvînteze, şi să te păzească! Domnul (Iahveh) să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să se îndure de tine! Domnul (Iahveh) să-şi înalţe faţa, şi să-ţi dea pacea! Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.’ ” (Num. 6, 23-27).

De cînd e lumea nu I S-a adresat nimeni lui Dumnezeu cu titluri, ci cu Numele Său. Indiferent dacă oamenii Îl chemau sau lucrau, totul se întîmpla în Numele Lui. Acesta este valabil atît pentru Vechiul cît şi pentru Noul Testament.

Este „ legea fundamentală” a lui Dumnezeu că El poate fi căutat, descoperit, găsit şi proslăvit doar în locul în care El însuşi Se descoperă pe Sine şi Numele Său; acolo Îl aflăm şi Îl putem onora: „ Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-şi aşeze acolo Numele Lui ” (Deut. 12, 5).

La rugăciunea de inaugurare a templului, Solomon a spus următoarele: „ pentru ca toate popoarele pămîntului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! ” (1 Împ. 8, 43).

De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: ‘Iată-Mă!’ ” (Isa. 52, 6).

Acelaşi, despre care Moise spunea: „ Cel ce se numeşte ‘EU SÎNT’ , m-a trimis la voi” (Exod 3, 14), Se prezintă cu aceleaşi cuvinte poporului Israel, pe muntele Sinai: „ Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte poporului Israel, şi a zis; ‘EU SÎNT Domnul (Iahveh), Dumnezeul tău (Elohim), care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.’ ” (Exod 20, 1-2). În proorocul Isaia este subliniată această denumire în mod deosebit: „ EU, Domnul (Iahveh), Cel dintîi şi acelaşi pînă în cele din urmă veacuri.” (Isa. 41, 4). „ EU SÎNT Domnul (Iahveh), acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor.” (Isa. 42, 8). „ EU, Eu sînt Domnul (Iahveh), şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor că EU sînt Dumnezeu.” (Isa. 43, 11-12). „ Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ‘EU SÎNT Cel dintîi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.’ ” (Isa. 44, 6). „ EU Domnul, am făcut toate aceste lucruri.” (vers. 24). În capitolul 45 se spune: „ EU SÎNT Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu EU SÎNT Domnul şi nu este altul.” (vers. 5-6). „ EU, EU SÎNT Cel dintîi, şi tot Eu sînt şi Cel de pe urmă, Mîna Mea a întemeiat pămîntul şi dreapta Mea a întins cerurile.” (Isa. 48, 12-13).

În tot Vechiul Testament au existat oameni care au cunoscut Numele Domnului şi L-au chemat şi L-au lăudat pe Dumnezeu în acest Nume. Trecerea la Noul Testament este descrisă la fel de clar: „ ...şi-i vei pune numele Isus” (Mat. 1, 21). EL a fost născut ca Salvator care este Hristosul, Mesia, Domnul (Luca 2, 11). Dar El a primit Numele, aşa cum era obiceiul, în ziua a opta, cînd trebuia tăiat împrejur (Luca 2, 21).

Şi în Noul Testament nu este vorba doar despre modul sau despre felul în care Dumnezeu Se descoperă, şi anume ca Tată în cer, în Fiul pe pămînt şi în Biserică prin Duhul Sfînt, ci este vorba despre Numele în care se află salvare şi mîntuire, Nume în care ne adresăm lui Dumnezeu. Pentru mîntuirea noastră, Dumnezeu S-a făcut de cunoscut doar într-un singur loc pe pămînt, în Isus Hristos, Domnul nostru. Cine vrea să-L afle pe Dumnezeu trebuie să-L caute acolo unde El se lasă găsit şi trebuie să-L vedem acolo unde El poate fi văzut şi trebuie să-L auzim acolo unde este de auzit, adică acolo unde El şi-a pus Numele Său şi Se descoperă. Singura întîlnire personală a lui Dumnezeu cu omenirea, şi de aceea şi a omenirii cu Dumnezeu, este în Hristos, Domnul nostru.

Este de neconceput cum de au făcut învăţaţii din Iahveh Iehova şi din Iahshua Ieshua, modificînd şi alte noţiuni asemănătoare. Literele ebraice pentru Numele Domnului, IHVH, trebuie să fie aceleaşi atît în Vechiul, cît şi în Noul Testament. Acestea nu permit o formulare inventată arbitrar. Iah este forma prescurtată pentru Iahveh - Domnul, aşa cum El este forma prescurtată pentru Elohim - Dumnezeu. Cuvîntul Hallelu-Iah înseamnă: lăudaţi-L pe Iahveh. Iesha-Iah înseamnă: Iahveh este mîntuirea, Iah-shua înseamnă: Iahveh-Salvatorul, ş.a.m.d. Domnul S-a descoperit ca Dumnezeul lui Israel. Cuvîntul Isra-El înseamnă: luptătorul lui Dumnezeu; Isma-El înseamnă: Dumnezeu ascultă; Emanu-El înseamnă: Dumnezeu este cu noi etc. Acolo unde Dumnezeu Se descoperă cu adevărat, acolo El Se prezintă pe Sine însuşi şi Îşi face de cunoscut Numele Lui. Numai în acest Nume ne putem închina Lui.

Predicatul „ EU SÎNT ” , care se referă în Vechiul Testament la Dumnezeu, a fost evidenţiat de către Domnul nostru în mod deosebit în Noul Testament. „ EU SÎNT Pîinea vieţii.” (Ioan 6, 48). „ EU SÎNT Lumina lumii.” (Ioan 8, 12). Două versete din capitolul 8 sînt de o importanţă deosebită. Aşa vorbeşte Domnul nostru: „ De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că EU SÎNT, veţi muri în păcatele voastre.” (cap. 8, 24). „ ‘N-ai nici cincizeci de ani’ i-au zis iudeii ‘şi ai văzut pe Avraam!’ Isus le-a zis: ‘Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam SÎNT EU’ ” (cap. 8, 57-58). „ EU SÎNT Păstorul cel bun.” (Ioan 10, 4). „ EU SÎNT învierea şi viaţa” (Ioan 11, 25). „ EU SÎNT adevărata viţă.” (Ioan 51, 1).

Domnul nostru este totul în toate. De aceea El a putut reuni în „ EU SÎNT ” totul, ceea ce El era, este şi va fi. Dacă comparăm în mod deosebit textele din proorocul Isaia în care este vorba, în mod clar, despre Domnul, Iahveh, care Se prezintă ca fiind Cel dintîi şi Cel de pe urmă, formînd apoi puntea spre Noul Testament,atunci aşa vorbeşte Mîntuitorul înviat, care va veni din nou: „ Nu te teme! EU SÎNT Cel dintîi şi Cel de pe urmă.” (Apoc. 1, 17). „ ‘EU SÎNT Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul’ zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apoc. 1, 8). Înaintea Lui nu a fost nici unul, şi după El nu va mai fi nici unul. Există doar un singur Atotputernic.

Fiul zice: „ EU am venit în Numele Tatălui Meu.” (Ioan 5, 43). EL S-a rugat: „ Tată, proslăveşte Numele Tău!” (Ioan 12, 28). Referindu-Se la ai Săi, El a zis: „ Am făcut de cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume.” (Ioan 17, 6). După cum se vede, Domnul Se prezintă cu Numele, aşa cum este normal şi pe pămînt, numai celor care au o întîlnire personală cu El, adică a celor ce au avut într-adevăr o experienţă personală cu El. Aceasta o vedem în mod deosebit din relatarea despre întoarcerea şi pocăinţa lui Pavel: „ El a întrebat: ‘Cine eşti Tu Doamne?’ EL a răspuns: ‘EU SÎNT ISUS, pe care-L prigoneşti!’ ” (Fap. 9, 5).

Mai departe El S-a rugat: „ Sfinte Tată, păzeşte-i în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat ” (Ioan 17, 11). Numele Tatălui este şi Numele Fiului. Încă o dată El ne arată: „ EU le-am făcut de cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face” (vers. 26). Aceasta o face El pînă astăzi. EL descoperă Numele Isus. Acolo unde nu este cunoscut Numele acesta în importanţa lui dumnezeiască, oamenii se află într-o tradiţie nebiblică smerită.

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri. Sfinţească-se Numele Tău’ ” (Mat. 6, 9). Aşa cum putem vedea, Numele Tatălui este Numele Fiului, „... a moştenit un Nume” (Evrei 1, 4).

Viaţa veşnică se află numai în Numele Lui (Ioan 20, 31). Iertarea păcatelor se află numai în Numele Lui (Fap. 10, 43). În fond, tot ce face sau tot ce dăruieşte Dumnezeu se înfăptuieşte în Numele lui Isus, în care El Se descoperă. Nici un slujitor al lui Dumnezeu nu foloseşte un titlu sau o formulă, ci întotdeauna Numele. După Cuvîntul Scripturii, aceasta li se potriveşte tuturor credincioşilor: „ şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Col. 3, 17).

Vine ziua în care orice genunchi se va apleca în Numele lui Isus-Iahshua şi orice limbă va mărturisi că El este Domnul-Iahveh (Fil. 2, 10-11). În Apoc. 21 ni se relatează: „ ,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lorŞi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut.‘ Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: ‘Iată Eu fac toate lucrurile noi.’ şi a adăugat: ‘Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate.’. Apoi mi-a zis: ‘S-a isprăvit! EU SÎNT Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu’ ” (vers. 3-7).

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere
  3. Pe poziţia de cercetare - Cercetare spirituală actuală
  4. Creştinismul primar şi epocile următoare
  5. Constatare tragică - Începutul istoric al nenorocirii
  6. Pretenţiile nefondate ale papilor
  7. Cine este Maria?
  8. Ce este cultul Mariei?
  9. Reforma - Un nou început
  10. Dumnezeirea
  11. Mărturia proprie a lui Dumnezeu
  12. Trupul duhovnicesc al Lui Dumnezeu
  13. Slava Domnului
  14. Ieşit de la Dumnezeu
  15. Numele Domnului
  16. Comparaţii folositoare
  17. Isus este Domnul
  18. Cine Îl mărturiseşte pe Isus ... Mărturie adevărată sau falsă?
  19. Omul Isus Hristos
  20. Botezul
  21. Cina
  22. Căderea în păcat
  23. Neprihănirea
  24. Înnoirea şi naşterea din nou
  25. Sfinţirea
  26. Botezul cu Duhul Sfânt
  27. Alegerea - Alegerea dinainte
  28. O zi la Dumnezeu - O mie de ani
  29. Împărăţia romană mondială şi însemnătatea ei deosebită în timpul sfârşitului
  30. Concluzii Şi numărul tainic 666
  31. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: