EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.07.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.07.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 1 iunie 2019
Krefeld, 2 iunie 2019

 
Voi trebuie sa va nasteti din nou! - Seria 2 nr 10 - WMB

Am vorbit cu fratele Neville despre ceea ce vom face. Eu am încercat să-l conving să predice în dimineaţa aceasta şi eu să predic deseară. Dar rezultatul este că eu trebuie să predic în dimineaţa şi în seara aceasta. El posedă un talent de convingere. Noi am hotărât să rămânem toţi într-o singură încăpere, pentru că nu suntem prea mulţi. Înainte de a începe, vreau să fac ceva de cunoscut.

Printre noi sunt oameni care au venit din New York să locuiască aici. Eu nu i-am întâlnit înainte niciodată pe aceşti oameni. Fratele Neville mi-a povestit despre ei. Eu am auzit că rulota lor a luat foc aseară şi a ars. Eu m-am dus acolo ca să văd ce este cu ei. Ei sunt nişte creştini delicaţi, oameni mai săraci, cum suntem aproximativ noi toţi. Fratele Wood şi alţi fraţi s-au gândit dacă putem să-i ajutăm şi să le cumpărăm o rulotă nouă. Ei au fost foarte drăguţi şi ne-au spus că nu au destui bani să plătească în continuare asigurarea, dar reprezentantul asigurării le-a plătit poliţa. Vom vedea luni sau marţi dacă asigurarea le va înlocui rulota. Noi simţim împreună cu ei şi vrem să facem totul ca să-i ajutăm, ca să ştie că noi ca fraţi şi surori în Isus Hristos, simţim unii împreună cu ceilalţi. Eu cred că fiecare simte în situaţia aceasta cu ei şi le va ajuta puţin. Este ceva neobişnuit, pentru că eu cred că nu am strâns niciodată bani. Eu îl voi ruga pe fratele Neville să facă lucrul acesta. Astfel eu i-am dat povara lui, nu-i aşa? Bine. Eu sunt sigur că va fi preţuit ceea ce puteţi să daţi. Frate Neville, vino aici. Eu nu ştiu cum se face. Fă ce crezi că este bine. (Fratele Neville se roagă şi ridică jertfa.) Amin.

Eu mă gândeam că în timp ce se întâmplă aceasta, pot să mă uit prin unele texte şi notiţe vechi pe care le-am scris şi din care vreau să vorbesc în dimineaţa aceasta. Eu cred că lucrul acesta îl fac toţi predicatorii.

Cum se numesc fraţii? Elliott. Este fratele şi sora Elliott şi fiul lor în dimineaţa aceasta aici? Dacă da, ridicaţi-vă vă rog! Vreţi să le spuneţi ceva oamenilor? (Fratele Elliott îşi exprimă mulţumirea.) Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Elliott. Este foarte frumos. Mulţumesc. Dumnezeu să fie cu tine, cu sora Elliott şi cu fiul vostru. Ei vin din New York. Eu nu am ştiut că ei sunt aici. Ei au spus că au fost aici la o discuţie sau că m-am rugat deja o dată pentru ei. Eu am făcut cunoştinţă cu ei numai ieri când i-am întâlnit. Eu am constatat că ei sunt nişte creştini drăguţi şi oameni delicaţi. Ei au locuit în New York în valea Hudson. Poate au venit la mesaj printr-o bandă, ei au vândut tot şi au venit aici, ei şi-au predat viaţa şi timpul lui Hristos. Noi vrem să exprimăm aici, frate şi soră Elliott, că şi noi suntem călători. Noi suntem călători şi străini în această lume. Noi căutăm oraşul al cărui întemeietor şi fondator este Dumnezeu.

În acest accident care v-a lovit, când Satana v-a cauzat focul pentru a vă alunga, noi stăm sută la sută lângă voi, cu tot ceea ce facem ca să vă ajutăm să primiţi iarăşi pământ sub picioare. Ridicaţi-vă în Numele Domnului Isus şi mergeţi înainte. Nu fiţi deznădăjduiţi. Multe sunt necazurile celui drept, dar Dumnezeu îl scapă din toate. Noi vedem că aceste lucruri se întâmplă, dar noi ştim să privim înspre Salvatorul nostru şi în El suntem mai mult decât biruitori.

Astăzi este o zi încărcată. Înainte de masă voi învăţa ca într-o oră duminicală şi în seara aceasta la 19.30, dacă este în voia lui Dumnezeu, voi aduce mesajul meu pentru anul nou. Ultima duminică am adus mesajul meu de crăciun. Şi fratele Neville va aduce un mesaj de anul nou. Eu îl văd pe fratele Stricker, fratele Collins şi alţi predicatori. Fratele Palmer din Georgia este aici. Şi alţii au venit. Sunt predicatori de la care veţi auzi ceva în seara aceasta.

Ieri l-am sunat pe fratele Neville şi ceva mi-a lovit inima. Este anul nou şi prima duminică în acelaşi timp. De ce să nu venim în seara aceasta aici, când alţii sărbătoresc, şi să luăm cina la miezul nopţii? Vedeţi, noi Îi slujim Domnului. Fratele Neville este de acord şi a spus că ar fi bine. Dacă este în voia Domnului, voi împărţi cina în seara aceasta la ora 12.00. Noi nu vom începe anul nou cu strigături şi sărbători, asta pot s-o facă alţii dacă vor. Noi vrem să o facem într-un mod sfânt şi sincer şi să ne apropiem de anul acesta în timp ce ne predăm lui Hristos cu toată sinceritatea. Aşa să o facem; nu numai să deschidem o pagină nouă în timp ce începe un an nou. Nu credem în aceasta. Să se deschidă o pagină nouă pentru ca în ziua următoare să dea pagina înapoi. Noi vrem să ne predăm viaţa Lui şi astăzi la miezul nopţii să sărbătorim cina. Eu cred, cât pot să-mi amintesc, că este pentru prima dată de când sunt predicator, când o facem aşa. Poţi să-ţi aminteşti, frate Neville? Este ceva nou pentru noi. Anul nou se nimereşte rar ca acum. Gândul m-a atins şi eu am crezut că va fi ceva neobişnuit.

Eu cred că este, pentru un timp mai îndelungat, ultima dată când vorbesc aici pentru voi. A intra într-un an nou înseamnă a intra în câmpul de misiune, în slujba Domnului. În săptămâna următoare voi merge la Phoenix. Eu voi avea 15-16 adunări una după alta şi voi merge prin văile Sunny Slopes, Scottsdale şi toate celelalte. La sfârşitul acestor adunări va avea loc o conferinţă de cinci zile la creştinii de afaceri. Ei au organizat-o în aşa fel încât pot să vorbesc către toate denominaţiunile. Toate bisericile din întreaga metropolă vor fi acolo în valea Maricopa. Ei încep în cincisprezece. Eu voi merge cu zece zile înainte. Poate îl voi vizita pe prietenul meu, fratele Moore, şi pe alţii. Defileele vor fi acoperite cu zăpadă, de aceea trebuie să plec din timp.

Eu sper ca fratele Roy Borders să fie în dimineaţa aceasta aici. De obicei el organizează ordinea adunărilor. În timpul sărbătorilor de iarnă eu îmi fac de obicei o listă cu călătoriile pe care le voi face în anul următor. În anul acesta nu mă simt călăuzit. Eu mă simt călăuzit să încep cu prima adunare şi să văd de acolo unde mă va călăuzi El, şi apoi iarăşi de la următoarea adunare mai departe. Eu vreau să merg după cum mă călăuzeşte El.

Eu sper că în anul acesta se va întâmpla ceva. Nu demult, am avut multe viziuni. Într-o dimineaţă am avut iarăşi una ieşită din comun, şi toate se referă la ceva mare, care este pe cale să se întâmple. Eu mă încred în El mai departe. Unele nici nu le înţeleg câteodată. Noi nu înţelegem viziunile. Ele sunt simbolice, câteodată nu le înţelegem exact, dar ştim că ele sunt totuşi adevărate. Ele se vor împlini. Eu le scriu pe hârtie.

Eu cred că este cunoscut că diaconii şi comitetul se vor aduna mâine seară la ora 19. Eu vreau să o anunţ încă o dată, în caz că ei sunt în cealaltă încăpere, ca să audă. Mâine seară se adună toţi, pastorul, diaconii şi comitetul. Chiar mai înainte mi s-a spus că ei au o adunare mâine seară. Fratele Neville vrea să vorbească cu fraţii şi de aceea se adună.

În timp ce ne apropiem de Cuvânt în dimineaţa aceasta, noi nu vrem să ne grăbim cu nimic. Voi mai aveţi toată ziua, seara şi ziua de mâine la dispoziţie. Noi vrem să ne luăm timp şi să nu ne grăbim în lucrurile acestea. Eu ştiu desigur, că oamenii sunt obosiţi şi vor să meargă acasă. Ei se gândesc la masa de amiază. Bărbaţih voştri aşteaptă. Este în ordine. Mergeţi încet afară. Cine vrea să rămână aici, să rămână. Mâine nu trebuie să lucraţi, de aceea ne luăm timp. Din cauza aceasta m-am gândit că în loc să predic 3-4 ore, este mai bine dacă învăţ 8-10 ore.

Toţi fraţii din Georgia şi Alabama mi-au pregătit o bucurie mare. Eu eram în birou. Toţi au plecat, în afară de Billy. Fratele West şi ceilalţi sunt prieteni scumpi. Eu nu-i văd acum, dar cred că sunt aici. El m-a sunat şi m-a întrebat dacă fratele Branham va ţinea adunarea de duminică. În Louisville s-a anunţat la ştiri că intrările şi ieşirile sunt blocate din cauza gheţii.

Billy a răspuns că este posibil. Fie fratele Neville sau el vor ţine adunarea. El a spus: „ Asta este bine dacă este posibil, atunci vom veni ”. Ei au venit din Alabama pe străzile acoperite de gheaţă. Eu nu sunt vrednic să am astfel de prieteni. Este adevărat. Eu nu sunt vrednic să am astfel de prieteni. Aici este ceva. De aceea nu prea mai anunţ adunările, pentru că sunt oameni care cred mesajul şi vin de departe, pentru că mă iubesc. Pe când eram un băiat mic, nu mă iubea nimeni. Nimeni nu avea nevoie de mine. Aici în Indiana, eram pentru copii un mâncător de porumb, pentru că am fost născut în Kentucky. În familie au băut şi au fumat toţi, în afară de mine. Eu am fost un exilat în familie, un exilat la şcoală, un exilat la lucru. Indiferent unde mă duceam, eram un exilat, până când am găsit pe cineva care m-a iubit cu adevărat - Isus. EL a spus: „ Eu îţi dau taţi şi mame, fraţi, surori şi prieteni ”.

Ce deosebit este că El a putut să lucreze toate aceste lucruri prin proorocii Lui mari şi înţelepţi. Este de parcă ar merge împreună cu această dragoste o simţire deosebită, mai mult o reacţie deosebită. Dacă El m-a chemat ca slujitor al Lui, eu trebuie să merg împotrivă cu tot ce am, când văd că păcatul se strecoară în oameni. După părerea mea, oamenilor le cade greu să vadă problemele aşa cum le văd eu. Dar dragostea adâncă şi sinceră lucrează aşa. Vedeţi, dragostea adevărată!

Dacă fata sau băiatul vostru mic se joacă afară pe stradă unde circulă maşini, şi voi ştiţi că mai devreme sau mai târziu ei vor fi răniţi şi ei zic: „ De ce tată, eu vreau să mă joc aici afară, atunci veţi zice voi: ” Este totul bine, băiete. Mergi şi joacă-te pe stradă . ? Acesta nu ar fi un tată adevărat. Chiar dacă ar trebui să-l luaţi cu forţa sau să-l bateţi, să-l legaţi: voi l-aţi ţine departe de stradă pentru ca să nu fie omorât. Este aşa? Aşa trebuie s-o faceţi şi cu Evanghelia. Voi trebuie să scuturaţi şi să zguduiţi ca să i se poată ajuta omului. Eu sper că fiecare înţelege aceasta. Eu cred că într-o zi, când totul este trecut şi perdeaua este trasă la o parte de pe feţele noastre, atunci totul va fi înţeles.

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
  9. Pagina 17-18
  10. Pagina 19-20
  11. Pagina 21-22
 
Adrese similare: