EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 02.02.2018 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 03.02.2018 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 5 ianuarie 2019
Krefeld, 6 ianuarie 2019

 
Lupta cea mai mare - Seria 2 nr 6 - WMB

Bună dimineaţa, prieteni! Eu sunt bucuros că sunt în dimineaţa aceasta iarăşi aici, deşi este pe neaşteptate pentru mine desigur şi pentru voi, ca adunare. În timp ce am citit, DOMNUL mi-a pus ceva pe inimă care trebuie s-o aduc adunării, şi eu m-am gândit că acum este timpul potrivit. Când am ajuns aici, am anunţat că am un mesaj pentru adunare, fără să ştiu că în duminica aceasta voi fi aici.

Dacă este în voia lui Dumnezeu, îl voi aduce în duminica următoare. Pentru aceasta voi avea nevoie de mult timp, astfel încât nu vom încheia înainte de ora 12.30. Este demult pe inima mea şi eu cred că îi sunt dator publicului să-i răspund de ce nu am fost lucrător în câmpul misiunii. Eu am predicat peste tot, dar sunt sigur că nu a fost aşa de clar cum ar fi trebuit să fie; dar eu cred, dacă este în voia DOMNULUI, că îmi voi lua timp duminica următoare şi vă voi prezenta motivul, ca să vă arăt cu Scriptura ce se întâmplă, de ce şi despre ce este vorba, căci cred că voi merge peste ocean sau altundeva. Eu aştept să văd unde mă va trimite El.

Înainte cu două sau trei seri am primit un telefonat la miezul nopţii ca să mă rog pentru o femeie din spital. Mi-au spus să mă rog pentru prietena lui James Bell, o soră de culoare de aici din adunare, o femeie drăguţă şi credincioasă. Dacă îmi amintesc bine, numele ei era Stepherd. Eu m-am ridicat din pat, am îngenunchiat şi i-am spus soţiei mele care s-a trezit din cauza telefonului: „ Noi trebuie să ne rugăm pentru doamna Stepherd, o prietenă de-a doamnei Bell. ” Noi ne-am rugat pentru ea şi în ziua următoare în jurul orei 10 sau 11 am primit iarăşi un telefon. Era Billy, şi el mi-a spus că nu a fost doamna Stepherd, ci doamna Bell care este în spital foarte bolnavă. Eu m-am grăbit la spital, dar ea adormise deja. DOMNUL a luat-o pe doamna Bell acasă. Doamna Bell era una dintre credincioşii care vin de ani de zile în adunare. Soţul ei, James, şi eu am lucrat împreună cu tatăl meu acum treizeci de ani. Noi o iubim pe sora Bell. Ea a fost o persoană măreaţă.

Eu am auzit că a avut o colită foarte gravă pe baza unei suferinţe a vezicii urinare. Medicul ei care cunoştea cel mai bine cazul, nu a fost în localitate. Medicul cel nou a controlat-o şi s-a decis pentru o operaţie urgentă. Ea nu a rezistat. După câte ştiu, medicul ei nu ar fi acceptat operaţia pentru că avea supragreutate. Nu era în ordine cu vezica urinară şi avea şi pietre. DOMNUL a avut milă de ea. Ea a avut aceste crize şi înainte, dar DOMNUL i-a ajutat. În concluzie putem spune: Dumnezeu a chemat-o pe sora Bell. În felul acesta trebuie s-o luăm.

Aşa cum mi-a spus el, eu am crezut că este vorba despre doamna Stepherd, pe care nu o cunosc. Doamna este poate aici în dimineaţa aceasta şi eu doresc să o cunosc dacă o văd. A fost spus că este vorba despre doamna Stepherd. Dar poate a trebuit să se întâmple totul astfel, căci dacă aş fi ştiut că este vorba despre doamna Bell care a fost într-o astfel de stare, m-aş fi dus poate acolo şi ma ş fi rugat pentru ea. Poate Dumnezeu nu a vrut să facem aceasta. Noi ştim că toate aceste lucruri le slujesc celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu. Eu sunt sigur că doamna Bell l-a iubit pe DOMNUL; ea a fost o femeie bună. Ea a aparţinut de noi. Aici nu avem o linie de despărţire; familia lui Dumnezeu nu cunoaşte diferenţa dintre albi şi negri, roşi sau galbeni. Noi suntem fraţi şi surori în Hristos. Noi îi iubim şi le simţim lipsa ca adunare. Oh, cum îi voi simţi lipsa sorei Bell cu Amin-urile ei mari şi adânci pe care le striga de acolo din colţ. Când o aduceau acasă, ea vorbea despre DOMNUL Isus. Dacă sunt corect informat, ceremonia de înmormântare va avea loc aici în adunare, marţea următoare la ora 13. Cred că fratele Neville şi eu vom ţine discursul de înmormântare. Dar ca adunare suntem cu unul mai puţin, pentru că cineva, în cazul nostru sora Bell, a fost luat de la noi. Lăsaţi-ne să ne ridicăm pentru un moment în semn de respect pentru sora noastră Bell şi să ne aplecăm capetele.

O, Dumnezeul vieţii, care dai şi iei viaţa, după cum a spus Iov: „ DOMNUL a dat, DOMNUL a luat, lăudat să fie Numele DOMNULUI, înainte cu câţiva ani ne-ai trimis-o pe sora Bell ca cetăţeană a casei lui Dumnezeu. ” Îţi mulţumim pentru fiecare inspiraţie pe care am primit-o prin ea. Ea a cântat cu plăcere şi a mărturisit umplută cu Duhul, încât a strigat şi a jubilat. Ea nu s-a ruşinat de Evanghelia lui Isus Hristos, căci pentru ea vindecarea a fost puterea lui Dumnezeu. Anii ei s-au înmulţit şi timpul pentru răspundere vine pentru fiecare. TU ai luat-o în dimineaţa aceasta în prezenţa Ta, adevărat, când vom merge de aici vom fi în prezenţa lui Dumnezeu.

O, Dumnezeule, noi Îţi mulţumim pentru tot. Noi Te rugăm să-l binecuvântezi pe soţul ei, prietenul meu, James, pe fiul ei, pe fiicele ei şi pe toate rudele. Noi am auzit că fiul ei, care este staţionat cu trupele în Germania, va veni pentru a-i da ultima onoare mamei lui decedate. O, cât este de încărcată inima acestui tânăr în dimineaţa aceasta. Eu mă rog pentru el, DOAMNE. O, DOAMNE, binecuvânteazăl. Binecuvântează-l pe Jimmy, care lucrează foarte greu pentru întreţinerea familiei lui. Eu mă rog ca această familie mare să nu fie despărţită, ci să fie toţi împreună pe partea cealaltă.

DOAMNE, lasă-ne să pregătim armele, să ne încingem mijlocul şi să mergem afară în luptă, deşi în săptămâna aceasta avem un luptător mai puţin. Noi ne rugăm ca Tu să ne ţii, să ne întăreşti şi să ne ajuţi în timp ce înaintăm, şi fie ca în ziua aceea să fim toţi adunaţi pe partea cealaltă. Noi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Fie ca sufletul sorei noastre să se odihnească în pace. Eu doresc să spun încă o dată că ceremonia are loc aici marţi. Toţi sunt invitaţi. Fratele Neville va aranja totul. Astăzi nu sunt prea mulţi, dar totuşi cineva poate să aducă acolo două scaune pentru fratele şi sora Slaughter. Soră Slaughter, eu am primit convorbirea telefonică şi m-am rugat pentru ruda ta, sora Jean, care are febră mare. Este foarte rău, dar noi ne încredem în Dumnezeu că totul va fi bine. Noi vrem să citim acum din Scriptură. În dimineaţa aceasta vreau să-mi fac timp pentru a învăţa. De când m-am întors din Arizona, gâtul meu este puţin răguşit. Nu uitaţi, duminica următoare Billy a făcut deja de cunoscut vom avea, cred eu, o predică lungă. Veniţi cât puteţi de devreme. Noi vom începe la ora 9.30 sau ora 10. Adunarea va dura trei până la patru ore. Eu vreau să vă prezint Scriptura. Aduceţi creion şi hârtie cu voi. Dacă aveţi vreo întrebare, puneţio, poate putem să îi dăm răspunsul. Noi vom face ce vom putea ca să vă ajutăm. Mai întâi citim din Scriptură. Eu am trei texte din Biblie pe care vreau să le citesc. Mai întâi 1 Petru 5, 8-10, apoi Efeseni 6, 10-17 şi Daniel 12, 1-14.

Noi vrem să ne luăm timp pentru citit. Aproape toţi şed, numai puţini trebuie să stea în picioare. Noi vom încerca să încheiem cât putem de repede. Apoi ne vom ruga pentru bolnavi. În dimineaţa aceasta este aici o doamnă care este bolnavă. Ieri a fost foarte rău cu ea. Eu doresc ca ea să asculte în dimineaţa aceasta mai întâi, înainte de a mă ruga pentru ea. Eu cunosc situaţia acestei femei. Ea este foarte bolnavă. Dar noi avem un Tată ceresc foarte mare care a învins mai mult decât boala. Eu am aici un articol scurt pe care trebuia să-l citească sora Wood, dar a refuzat. Este un articol despre un doctor care a fost foarte surprins. El a fost un critic al vindecării divine şi nu a permis discuţii despre această temă nici în biroul lui. Şi sora lui medicală a fost exact aşa. S-a întâmplat ca printre pacientele lui să fie şi un caz foarte grav de cancer. El nu a vrut să aibe nimic de-a face cu ea. El a trimis-o într-un alt spital. Nici acolo nu au vrut să aibe nimic de-a face cu ea şi au trimis-o înapoi. Cancerul a fost la piept. Ea era într-o stare groaznică. Pielea era mâncată. Cancerul a străpuns pieptul până la coaste. Eu cred că voi înţelegeţi ce vreau să spun. În dimineaţa aceasta, prietenul nostru din Norvegia şade aici. Doctorul şi-a adunat toate instrumentele, pentru că ştia că ea doreşte să fie operată şi pieptul trebuia să fie înlăturat. Era o operaţie sângeroasă şi şi-a pregătit totul pentru ea. Sora medicală a adus-o pe doamna în sala de operaţie. După aceea s-a dus să aducă instrumentele care erau necesare, pentru ca doctorul şi asistentul lui să poată opera pieptul. Prosoapele şi celelalte lucruri erau deja pregătite. Ei s-au întors ca să înceapă.

Bărbatul ei a avut dorinţa să stea într-un colţ al încăperii să se roage. El era un predicator cu darul vindecării. El şedea acolo şi se ruga. Doctorul nu a fost de acord că el să rămână în încăpere. Dar atâta timp cât nu era în apropiere să privească şi nu îl deranja, i-a fost permis să rămână. Pe când şedea acolo rugându-se, a venit un vâjâit în cameră. Doctorul s-a întors cu instrumentele sale ca să înlăture pieptul. El şi-a aşezat pachetul la o parte. La piept nu era nici măcar o cicatrice. El a spus: „ Poate să se mişte? ”" Şi sora medicală a depus o mărturie. Amândoi au devenit creştini umpluţi cu Duhul Sfânt şi îi slujesc DOMNULUI.

Nu mai era nici măcar o cicatrice! Astfel a mărturisit doctorul Holbrook personal: „ Cu un minut înainte mai era femeia acolo, sora medicală alături, cancerul cel mare a ieşit din pieptul ei şi nu mai era nici măcar o cicatrice. ” El este unul dintre cei mai buni medici din America. El a spus că atunci a fost convertit, deşi până atunci a fost diacon într-o biserică.

Vedeţi voi, oamenii spun că numai într-o adunare poţi învăţa să fii bun şi alte lucruri. Dar nu este aşa, prietene. Nu! Dumnezeu este Dumnezeu. EL este şi astăzi tot aşa de mare ca întotdeauna. EL va rămâne tot acelaşi. Noi Îl iubim. Acum vrem să citim 1. Petru 5, 8-10.

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

Acum trecem la Efeseni. Noi vrem să citim cap. 6 de la vers. 10-17.

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în DOMNUL şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum doresc să citesc din Daniel 12, începând cu vers. 1 până la sfârşit.

În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu, şi altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte vecinic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.

De aici vreau să numesc tema mea: „ Cea mai mare luptă care s-a dat vreodată .

(*Următorul aliniat cu probleme din adunare, nu a fost tradus.)

Pe tot drumul am simţit mâna DOMNULUI. Indiferent unde ne-am dus, am avut o întâlnire cu

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
  9. Pagina 17-18
  10. Pagina 19-20
  11. Pagina 21-22
 
Adrese similare: