EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.07.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.07.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 1 iunie 2019
Krefeld, 2 iunie 2019

 
Viziunea 7000 - informatii globale

Conform voii lui Dumnezeu, oamenii au fost rânduiţi de la început să trăiască în părtăşie cu El. De aceea ei, indiferent de religie sau rasă, au tendinţa să se închine unei fiinţe mai înalte. Toţi simt în ei o dorinţă nedefinită de închinare, diferind modul în care aceasta este apoi practicată. Dacă cineva nu găseşte ceva religios căruia să i se închine, atunci se va închina diavolului, unor pasiuni, sportului sau oricărui alt hobby, sau unui idol. Această dorinţă adâncă pe care o poartă fiecare om, indiferent dacă este sărac sau bogat, poate fi astâmpărată numai cu ceva dumnezeiesc.

Iudeii credincioşi se roagă lui Dumnezeu, care li s-a prezentat personal în timpul lui Moise ca Dumnezeul Israelului. Un iudeu adevărat poate crede numai în unicul şi singurul Dumnezeu, căci El însuşi a zis: „ Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, Domnul este Unul. ” De aproape 6700 de ori este scris „ Domnul Dumnezeu Elohim-Iahweh în Vechiul Testament. Iudeii credincioşi biblic aşteaptă tot timpul venirea lui Mesia şi rezidirea templului, aşa cum le-a fost făgăduit.

Musulmanii se roagă de asemenea unui dumnezeu, pe care ei îl numesc Allah. Până în 11 septembrie 2001, noi toţi am crezut, din neştiinţă, că Allah ar putea fi comparat cu Elohim al Bibliei. Acum am aflat din multe surse, în special din câteva enciclopedii, că Allah a fost vechiul zeu Babilonian al lunii. Pe timpul lui Mahomed, acest zeu era venerat în Arabia ca zeul fertilităţii. De aceea şi-a ales islamul ca simbol semiluna. Numai după ce Mahomed şi-a supus toate triburile din Peninsula Arabă care se închinau altor zei, a declarat el pe dumnezeul lui ca fiind singurul Allah. El i-a atribuit lui Allah chiar şi creaţia. Apoi a început el să propovăduiască propria lui concepţie despre monoteism, dar care nu avea nimic cu cel descris în Sfânta Scriptură. Allah al lui Mohamed nu este singurul Dumnezeu adevărat al lui Avraam şi Moise. Allah nu este şi nu va fi niciodată Dumnezeul Bibliei. În toate ţările arabe, este folosit cuvântul „ Allah ” pentru „ Dumnezeu ” în Biblii şi în cărţile de cântări şi toţi creştinii de acolo se închină lui Allah ca dumnezeu. Ce înşelare şi tragedie datorată necunoştinţei!! Ce vor face ei acum, când adevărul a fost adus în sfârşit la lumină?

Hinduşii cred în trinitatea lor principală care este compusă din: Brahma - creatorul, Vishu - susţinătorul, şi Shiva - distrugătorul şi înnoitorul, de asemenea într-un număr mare de dumnezei şi îşi pun nădejdea în învăţătura că omul se va reîntoarce eventual ca animal în viaţa viitoare şi va trece printr-un proces de curăţire permanent până va ajunge la ţinta finală. Budiştii cred într-un fel asemănător în reîncarnare şi se bazează pe meditaţie. Ca în hinduism şi islamism, şi aici se caută degeaba un mesaj divin care să aducă la exprimare mântuirea şi nădejdea pentru veşnicie. În aceste religii biruinţa asupra morţii şi viaţa veşnică nu-şi găsesc locul. Dar o religie fără mântuire şi fără o nădejde adevărată, nu este o religie deznădăjduită şi pierdută? Ceea ce contează este voia lui Dumnezeu descoperită şi confirmată, căreia omul trebuie să i se conformeze.

Având în vedere faptul că în creştinism se crede, în general, în dogma „ sfintei treimi ” , care susţine că cele trei persoane ale dumnezeirii există din veşnicie în cer, înseamnă că acest creştinism nu mai este o religie monoteistă în adevăratul sens al cuvântului. Întrebarea legitimă care se pune, este: „ Dacă există trei persoane divine, care sunt veşnice şi care sunt atotputernice, atunci aceasta exclude existenţa Unui singur Dumnezeu Veşnic şi Atotputernic ” . Dacă luăm în consideraţie aceste dovezi de necontestat, atunci numai credinţa evreilor se potriveşte cu definiţia „ monoteismului ” . Singurul şi Adevăratul Dumnezeu are desigur capacitatea de a se descoperi şi manifesta pe Sine în multe feluri şi în multe chipuri, aşa cum o mărturiseşte şi o confirmă Sfânta Scriptură. În Vechiul Testament, Dumnezeul cel nevăzut, care este Duh, S-a descoperit pe Sine într-o formă vizibilă ca Domnul. În Noul Testament, acelaşi Dumnezeu, S-a descoperit pe Sine în vederea mântuirii noastre ca Tată în ceruri şi în singurul Său Fiu născut, care este Domnul, aici pe pământ. În Vechiul Testament descoperirea Lui a fost într-un trup duhovnicesc, în Noul Testament a fost descoperit într-un trup de carne, pentru răscumpărarea noastră şi pentru a ne reaşeza în poziţia noastră de copii ai lui Dumnezeu, prin înfiere divină (Galateni 4:4 şi alte texte).

A existat o perioadă de timp în care primii oameni au trăit în paradis în părtăşie directă cu Domnul Dumnezeu. În starea aceasta originară a nevinovăţiei, ei nu au ştiut nimic despre suferinţă, durere, boală sau moarte. Fiind creaţiuni ale Celui veşnic, ei au fost rânduiţi să trăiască veşnic. Domnul Dumnezeu le-a dat oamenilor o voinţă liberă, astfel încât ei se pot decide pentru viaţă sau moarte. Ei pot să aleagă între bine şi rău, ascultare şi neascultare, credinţă şi necredinţă. Aşa este cu noi toţi şi astăzi. Atunci la început era vorba despre ascultare, la care din păcate au dat greş: întâi Eva, apoi Adam. Ea a ascultat argumentele şi minciunile lui Satan în chip de şarpe, a fost ispitită, a căzut în păcat şi l-a atras şi pe Adam în acesta. Prin aceasta, căderea în păcat a fost perfectă. Astfel au ajuns amândoi, prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, sub influenţa duşmanului şi au trebuit să moară. Domnul Dumnezeu a împlinit avertizarea şi i-a alungat din paradis. Legătura cu El a fost întreruptă, suferinţa, boala şi moartea au venit asupra întregii omeniri, deşi duşmanul a făgăduit: „ Hotărât, că nu veţi muri veţi fi ca Dumnezeu ” (Gen. 3).

Nimeni să nu se spele pe mâini a nevinovăţie şi să spună: „ Ce mă interesează pe mine? ” , căci fiecare bărbat şi fiecare femeie, fiecare fată, fiecare băiat ar fi procedat exact ca Adam şi Eva da, ei o mai fac şi astăzi. Dumnezeu ne cunoaşte pe toţi şi a ştiut că nici un om nu poate să împlinească cerinţele şi poruncile Sale. Şi totuşi El, în dreptatea Lui, ne-a lăsat să recunoaştem fărădelegile şi neascultarea faţă de El.

Dacă nu ar exista o lege dumnezeiască, nimeni nu ar putea fi condamnat pentru încălcarea ei, şi nimeni nu ar vedea necesitatea iertării şi mântuirii. Noi toţi am fost născuţi în această lume pierdută şi despărţită de Dumnezeu, de aceea avem nevoie de împăcarea cu El, să fim născuţi prin Duhul aşa cum a fost născut Fiul lui Dumnezeu şi să primim viaţa veşnică. Conştiinţa îi avertizează pe toţi, chiar şi pe cei care nu au auzit niciodată mesajul divin şi nu au citit niciodată Biblia. Fiecare ştie când minte, înşeală, fură sau face altceva nepermis. Toţi, fie săraci sau bogaţi, buni sau răi, au devenit la fel de vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Nimeni să nu spună că el n-a omorât pe nimeni sau că nu a comis vreo altă infracţiune, deci nu este aşa de rău. Deasupra tuturor stă pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu, de aceea toţi trebuie să moară. În viaţă nu este nimic mai sigur decât moartea, căci „ oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27). ” Noi suntem răspunzători pentru faptele noastre.

Prin căderea în păcat a fost întreruptă părtăşia cu Dumnezeu. Dar El s-a gândit la noi şi El însuşi a croit o cale pentru noi prin Singurul care putea spune: „ EU sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine ” (Ioan 14:6). Domnul a venit la noi în dragostea şi mila Lui nemărginită, pentru ca noi să putem merge la El.

Pentru că noi am devenit vinovaţi în trupul acesta pământesc, El a trebuit să vină în trup pentru ca astfel Singurul nevinovat să ocupe locul întregii omeniri, să ia vina tuturor asupra Lui şi să ne împace cu Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat în Isus Hristos, Domnul nostru, a cărui strigare sună astfel: „ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (Mat. 11:28). Astfel de oameni care vin la El, pot să fie siguri când bate ultimul lor ceas, că duhul lor este încredinţat Lui şi El va da întotdeauna acelaşi răspuns: „ Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai (Luca 23:43). Cine trăieşte conştient fără El, va şi muri fără El. Mântuiţi sunt numai acei care trăiesc cu Hristos şi mor în El (Rom. 14:7-8; Apoc. 14:13).

Cuprins
  1. Introducere

  2. Traditii create de om

  3. Revenirea Lui Hristos

  4. Creaţiunea maiestuoasă

  5. Rânduit pentru părtăşia cu Dumnezeu

  6. Dumnezeu lucrează în mod supranatural

  7. Profeţia biblică are ultimul cuvânt

  8. Ultima chemare

  9. Un strigăt de trezire

  10. Dragă cititorule,

 
Adrese similare: