EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
A ieşi afară din tabără - Seria 10 nr 1 - 19 iulie 1964 - WMB

Să ne sculăm în picioare pentru rugăciune. Iubite Dumnezeu, Îţi suntem recunoscători pentru încă un privilegiu de a fi în casa lui Dumnezeu ca să ne închinăm înaintea Dumnezeului cel Viu. Îţi suntem aşa de recunoscători că ne-ai dat această ocazie în toată ţară. Îţi suntem mulţumitori şi pentru toţi aceşti oameni credincioşi, Doamne, care au venit de la mari depărtări. Şi unii dintre ei se vor întoarce acasă astă seară - Te rog să fii cu ei pe drum, să-i ajuţi şi să-i călăuzeşti, Tată. Îţi mulţumim şi pentru aversa de ploaie care a răcorit puţin aerul pentru noi. Ne rugăm, Tată, ca Tu să ne întâlneşti astă-seară în Cuvântul Tău, căci pentru aceasta ne-am adunat, Doamne, ca să Te întâlnim pe Tine în Cuvânt. Ajută-ne, Doamne, ca strângerea noastră să fie benefică pentru Împărăţia Ta, astfel ca noi să fim ajutaţi şi la rândul nostru să-i putem ajuta pe alţii. Îngăduie toate aceste lucruri pentru care ne-am rugat în Numele lui Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Motivul pentru care v-am chemat este că eu simt că aceste adunări sunt benefice pentru noi. Nu aş face-o dacă nu ar fi aşa, prieteni. Ţin prea mult la voi ca să vă fac să veniţi doar ca să mă ascultaţi pe mine sau altceva. N-ar fi corect, nu ar arăta dragostea mea pentru voi dacă aş acţiona în acest fel. Şi eu nu cred că voi veniţi doar pentru mine, deşi ştiu că mă iubiţi la fel de mult cât vă iubesc şi eu. Nu v-aş chema să staţi aici, în căldură, dacă nu aş şti că vă ajută.

Şi înainte de a veni aici, întotdeauna stau înaintea lui Dumnezeu şi cer călăuzirea Lui ca să primesc prin inspiraţie un text din Scriptură, ceva ce să pot aduce poporului Său. Şi înainte de a pleca spre adunare, eu spun: „ Ajută, Doamne Dumnezeule, şi dă poporului tot ce poţi Tu da! ” Şi eu mă aştept şi cred că voi fi împreună cu voi pentru veşnicie. Acest timp pe care-l petrecem acum împreună este cea mai scurtă perioadă. Noi vom fi împreună în veşnicie. Eu cred aceasta şi de aceea vreau să vă ajut. Dacă spun ceva greşit, Tatăl ceresc ştie că nu o fac intenţionat.

De aceea, ştiind că sunt răspunzător pentru voi şi că mi-aţi fost daţi prin Evanghelie, voi încerca să vă ţin întotdeauna în linia Cuvântului. De multe ori oamenii vin la mine şi spun: Frate Branham, dacă doar ai pronunţa pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL pentru micuţul meu care este bolnav şi el s-ar face bine. Doar spune-o şi va fi bine. Asta-i tot ce doresc. ” Este frumos şi arată credincioşia voastră, eu apreciez acest lucru. Dar vedeţi voi, eu nu o pot spune până când nu mi-o arată El mai întâi. Eu pot să mă rog pentru copil, pot face tot ce-mi stă în putinţă. Dar ce se întâmplă dacă mă cuprinde entuziasmul şi o spun? Daca eu spun AŞA VORBEŞTE DOMNUL, atunci ar fi mai degrabă „ Aşa vorbeşte entuziasmul meu ” . Şi apoi, se poate împlini sau se poate să nu se împlinească. Ce se întâmplă cu persoana care este sub influenţa entuziasmului meu dacă ce am pronunţat nu se împlineşte? Pentru acea persoană poate fi un caz de viaţă sau moarte. Unde ar mai fi atunci încrederea oamenilor? Nu s-ar teme ei data următoare că eu sunt din nou sub influenţa entuziasmului? Aşa că atunci când o spun vreau să fiu absolut corect şi sincer că este în conformitate cu tot ceea ce ştiu eu. Şi când El îmi vorbeşte, eu pot spune numai ceea ce El îmi arată. Fie bun sau rău, eu trebuie s-o spun. Câteodată nu este tocmai plăcut să spui oamenilor aceste lucruri, dar eu sunt obligat să spun oamenilor atât lucrurile bune cât şi pe cele rele care li se vor întâmpla. La urma urmei, pe noi ne interesează voia Domnului. Câteodată, voia Lui este contrară dorinţelor noastre. Şi totuşi, dacă noi vrem ca voia Lui să se facă, atunci lucrurile rele care ni se vor întâmpla, dacă sunt după voia Lui, sunt la fel de preţioase. Fie bine sau rău, noi vrem ca voia Lui să se facă. Şi noi aşa privim lucrurile care ni se întâmplă.

Eu ştiu ca fraţii de aici au aproximativ 20 - 30 de minute pentru mesajul de duminică seara. Nu ştiu dacă voi putea să mă încadrez, dar voi încerca. Ştiu că este un serviciu de botez după adunare. Am auzit că dimineaţă a fost botezat un grup mare de oameni. Se fac în mod constant botezuri în acest loc. Slujitori, metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali, luterani şi alţii au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. O spun înaintea lui Dumnezeu, eu va trebui să dau socoteală în ziua judecăţii pentru aceasta. Dacă în toate lucrurile din viaţa mea aş fi la fel de sigur şi neprihănit, cum sunt în privinţa botezului, atunci aş fi gata de răpire chiar acum. Căci eu ştiu că acesta este adevărul Evangheliei.

Nu există nici un text în Biblie unde cineva să fi fost botezat altfel decât în Numele lui Isus Hristos. Trimiterea sună astfel: „ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ” - nu să cheme aceste titluri peste ei, ci să-i boteze în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, care este Domnul Isus Hristos. În Biblie, toţi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos şi Biblia spune că va fi vai şi amar de oricine scoate sau adaugă ceva la cele scrise acolo. Aşa că am destulă frică de Dumnezeu ca să nu fac aşa ceva.

Aceasta m-a făcut de multe ori să am mari necazuri, dar eu am rămas pe ceea ce este scris. El este Apărătorul meu. A cauzat despărţirea de mulţi dintre prietenii mei. Ei s-au depărtat de mine din cauza aceasta. Dar atât timp cât Îl am pe acest Prieten aici, în inima mea, pe Domnul Isus, nu am de ce să mă tem. Şi El este Cuvântul. Nu contează cât de aspră şi de grea este calea, El vine pe aceeaşi cale. Şi dacă pe Stăpânul casei L-au numit Belzebub, cu cât mai mult îi vor numi pe ucenicii Lui.

Acum vom citi din acest scump Cuvânt de la Evrei 13:10-14. Să ne ridicăm cu respect faţă de Cuvânt, aşa cum ne ridicăm cu respect când se cântă imnul ţării. Fiţi atenţi când citim Cuvântul. Motivul pentru care mie îmi place să citesc din Cuvânt este următorul: cuvintele mele pot da greş, dar Cuvântul Lui nu va da greş niciodată. Noi vom fi binecuvântaţi şi prin citirea acestui Cuvânt:

Noi avem un altar din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujba în cort. În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul preasfânt, pentru păcat, sunt arse de tot afară din tabără. De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.

Domnul Dumnezeu, care Şi-a luat răspunderea pentru acest Cuvânt de-a lungul veacurilor, s-a îngrijit ca el să ajungă la noi neamestecat. Este cuvântul pur şi curat al lui Dumnezeu. Nouă ne este drag în inimile noastre. Doamne, ia acest text şi dă-ne legăturile astă seară, astfel ca noi, copii ai oamenilor, să înţelegem îndemnul lui Dumnezeu. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Tema mea pentru astă-seară este „ A ieşi afară din tabără ” . Este o temă mică şi un pic cam ciudată. Dar, voi ştiţi, noi Îl găsim pe Dumnezeu în lucrurile neobişnuite. Lumea se obişnuieşte cu ceva, până când apare ceva care este împotriva mersului lucrurilor şi acest lucru devine ciudat pentru oameni, aşa cum am predicat acum câteva zile în Jeffersonville despre „ Un tip ciudat ” . Un fermier este un tip ciudat pentru un om de afaceri, iar omul de afaceri este un tip ciudat pentru un fermier. La fel este cu credinciosul şi cel necredincios. Tu trebuie să fii ciudat pentru cineva. Aşa că ceva neobişnuit, te face să fii considerat un nebun pentru mersul lumii. Şi de aceea, poporul lui Dumnezeu, proorocii Lui şi mesagerii Lui care au transmis mesajul Lui din Cuvânt de-a lungul timpului, au fost consideraţi ca fiind nebuni de către cei din jurul lor.

Noe a fost un nebun pentru acea mare lume intelectuală căreia el i-a predicat. Moise, cu siguranţă a fost considerat un nebun de către Faraon atunci când, fiind cu un picior pe tron, a renunţat la tot pentru nişte lucrători cu noroi, cum erau consideraţi evrei. Şi Isus a fost un nebun pentru cei din timpul Lui. Şi toţi cei ce au trăit şi au lucrat pentru Dumnezeu, au fost consideraţi nişte nebuni. Ei au trebuit să iasă din tabăra în care erau.

Situaţia din ţara noastră mă face să cred din ce în ce mai mult, că oamenii nu ajung la Hristos. Vedeţi, eu sunt aici ca să vă ajut cum pot eu mai bine şi să spun lucrurile cât se poate de clar. De aceea, vă rog să aveţi răbdare cu mine. Am văzut şi am predicat în toată ţara şi i-am observat pe oameni şi de aceea sunt pe deplin convins că oamenii nu ajung la Hristos. Şi eu cred că duşmanul este acela care aduce această piedică. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că ei nu sunt îndrumaţi spre El. Ei sunt îndrumaţi fie spre o dogmă sau doctrină sau vreo senzaţie, ca să zică „ Am dansat în Duhul ” sau „ Am vorbit în limbi ” , „ Am simţit ceva ca un foc care trece prin mine ” . Ştiţi voi că toate aceste lucruri pot fi imitate de diavol? Un singur lucru nu poate fi imitat: Cuvântul.

În confruntarea dintre el şi Isus, Isus l-a învins de fiecare dată cu „ Este scris ” , cu Cuvântul. Şi eu cred că motivul pentru care oamenii nu ajung la Hristos, este acela că ei au fost îndrumaţi - mulţi dintre ei - spre o denominaţiune. „ Vino şi alătură-te bisericii noastre ” sau „ Citeşte catehismul nostru ” sau „ Crede doctrina noastră ” sau ceva de felul acesta. Ei sunt îndrumaţi într-o direcţie greşită. Şi acţiunile lor şi viaţa pe care o trăiesc fără dovada prezenţei lui Hristos în vieţile lor, dovedeşte acest lucru.

De exemplu, şi nu vreau să rănesc simţămintele nimănui, dar de-a lungul şi de-a latul ţării am condamnat femeile care poartă părul scurt. Aşa o spune Biblia. Am condamnat femeile care poartă pantaloni scurţi, se machiază; şi an de an lucrurile devin tot mai rele. Asta arată că acolo este un deget care arată în altă direcţie. Şi astfel oamenii nu mai ajung la Hristos. Ei spun: „ Noi aparţinem unei biserici; biserica noastră nu crede aşa. ” N-are nici o importanţă ce crede biserica voastră, Dumnezeu a spus „ Este greşit. ” Şi chiar dacă ei au ajuns la Hristos, ei ar trebui să se oprească cu aceste lucruri. Şi nu numai atât, dar bărbaţii ar trebui să ia poziţie, dacă ei au ajuns la Hristos, şi să fie împotriva acestui lucru. Soţii n-ar trebui să permită soţiilor lor să acţioneze în acest fel. Un adevărat bărbat nu vrea ca soţia lui să se poarte astfel.

Acum câteva zile, un tânăr de aici din oraş a vrut să omoare doi băieţi tineri. Ei se aflau la o staţie de benzină şi o tânără a intrat în benzinărie îmbrăcată destul de sumar. Cei doi băieţi au făcut o remarcă, iar omul de la pompe a vrut să-i omoare. A fost arestat şi adus la tribunal. Şi judecătorul l-a întrebat: „ De ce ai făcut-o? Pentru că ea era îmbrăcată aşa? ” Tânărul a spus: „ Cred că arăta drăguţ. ” Ceva nu era în regulă cu acel om. Pe mine nu mă interesează ce este el. Dacă este un păcătos, ceva nu-i în regulă cu el. Dragostea lui pentru acea femeie nu era ceva adevărat, căci a lăsat-o să umble aşa. Ceva nu era în regulă. O să ajungă vreodată omul să-şi dea seama că trebuie să judece între ce este bine şi ce este rău?

Aţi văzut noile costume de baie care au apărut? Ştiţi de prezicerea mea de acum 33 de ani, că femeile vor ajunge în cele din urmă să poarte frunze de smochin? Acolo am ajuns, ele poartă frunze de smochin şi fuste transparente. Cuvântul Domnului nu dă greş niciodată. Acest lucru se petrece chiar înaintea sfârşitului - purtatul frunzei de smochin. Am citit-o în revista „ Life ” . Acest lucru a fost spus cu 33 de ani în urmă, înainte ca să înceapă decăderea femeilor. A fost spus ce vor face femeile în vremea din urmă, şi iată cum sunt îmbrăcate, poartă haine bărbăteşti şi cum imoralitatea lor a cuprins întreaga naţiune. America a ajuns cea mai josnică naţiune de pe pământ. Este cea mai murdară dintre toate. Asta o spun statisticile. Rata divorţurilor este mai mare decât în orice altă ţară. Şi alte naţiuni urmează modelul nostru. Noi obişnuiam să aducem din Franţa murdăria şi necurăţia acelei naţiuni. Acum ei vin să ia haine de la noi. Noi am mers mai departe decât ei.

Eu ştiu că sunt anumite motive pentru care oamenii nu ajung la Hristos. Dacă ar fi ajuns, ei nu ar acţiona în felul acesta. Isus a pătimit afară din tabără ca să poată sfinţi poporul Său cu propriul Său sânge. „ Sfinţire ” vine dintr-un cuvânt grecesc compus, care înseamnă „ curăţit şi pus de-o parte pentru slujbă. ” Când Dumnezeu curăţă poporul Său cu sângele lui Isus, El îl curăţă de murdăria lumii şi-l pune de-o parte pentru a-I sluji. Pentru aceasta a suferit Isus afară din tabără, ca să sfinţească poporul cu sângele Său.

Chiar şi cei ce fac parte din Evanghelia Deplină s-au întors în făgaşul din care au ieşit. Ce era cu biserica penticostală acum 40 sau 50 de ani? Ei au lovit puternic bisericile şi denominaţiunile din care au ieşit. Ce au făcut apoi? Ca şi câinele care se întoarce la ce a vomitat şi ca porcul care se întoarce la murdăria din care a fost scos, aşa se întorc ei la cele din care au ieşit. Acum bisericile lor sunt la fel de murdare ca şi celelalte.

Oamenii sunt ca Petru, care a spus în Matei 17:4, „ Este bine să fim aici, să construim trei colibe. ” Dar Duhul i-a îndemnat să nu o facă, spunând: „ Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi. ” Iar El este Cuvântul. Iată spre cine trebuie să privim noi: spre Cuvânt, nu spre entuziasm sau altceva. „ El este Fiul Meu prea-iubit: de El să ascultaţi. ” Şi ce au văzut ei după ce le-a vorbit Vocea? Chiar şi Moise şi Ilie au dispărut; n-a fost acolo nici un crez, n-a fost nimeni prezent, numai Isus. Şi El este Cuvântul. Doar atât au văzut ei.

Acum, despre ieşirea din tabărăTabăra lor în care a avut loc acest mare eveniment, era pe Muntele schimbării la faţă, loc pe care Petru mai târziu l-a numit „ muntele cel sfânt ” , loc unde El i-a întâlnit şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. Eu nu cred că apostolul a vrut să spună că muntele era sfânt. El a vrut să spună că Dumnezeul cel sfânt era prezent acolo, pe munte. Nu este vorba de sfânta biserică, nu este vorba de poporul cel sfânt. Este Duhul Sfânt în oameni. Duhul Sfânt este cel sfânt. El este Cel ce vă conduce şi vă călăuzeşte.

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
 
Adrese similare: