EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 02.02.2018 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 03.02.2018 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 5 ianuarie 2019
Krefeld, 6 ianuarie 2019

 
Cuvântul vorbit este sămânţa originală - partea I - Seria 10 nr 3 - 18 martie 1962 - WMB

Buna dimineaţa, prieteni. Sunt bucuros să fiu aici. În dimineaţa aceasta începem ceva mai devreme. Îmi pare rău să văd că nu sunt destule locuri pe scaune pentru cei prezenţi. Ştiu că vă este greu să staţi în picioare. Am spus că în dimineaţa aceasta am nevoie de mult timp. Ar fi frumos dacă cei care stau acum jos, s-ar ridica în timpul adunării pentru ca cei ce stau în picioare să se poată odihni şi ei. Nu este nici o problemă dacă doriţi să vă mişcaţi puţin şi să mergeţi afară, pentru că o să fie un serviciu divin lung. În felul acesta puteţi face schimb de locuri. Noi ştim că această capelă va fi mărită, pentru a crea mai multe locuri pe scaune. Această clădire oferă acum între 250 şi 300 locuri pe scaune. Aici sunt peste 100 de persoane care stau în picioare. Când veneam încoace, am văzut oameni venind şi plecând. Nu găseau locuri de parcare. Dacă vin până la intrare şi văd că totul este aglomerat, că oamenii stau de-a lungul peretelui sălii, că până şi platforma este ocupată, atunci bineînţeles că pleacă. Dar noi dorim ca toţi să audă mesajul Domnului care este adus.

Doresc să fac de cunoscut că voi încerca să termin până la ora 12:00. După aceea, vor putea toţi să ia masa. Între timp păstorul, fratele Neville, va ţine un serviciu de botez. Luaţi masa şi veniţi după aceea înapoi. O să încerc să fiu punctual după-amiază, pentru ca la ora 2:00 să pot continua.

Săptămâna aceasta m-am rugat mult. Nu aş ajunge să spun oamenilor tot ce aş vrea, dacă nu aş scurta totul la un sfert sau o treime. Vă mulţumim pentru lucrarea voastră deosebită, pentru că aţi venit la aceste adunări şi pentru ceea ce aţi făcut pentru noi, pentru ajutorul vostru şi pentru rugăciunile voastre.

În urmă cu câteva minute am avut privilegiul să vorbesc cu un om în vârstă şi cu soţia lui. Noi toţi îi cunoaştem pe fratele şi pe sora Kidd, care şi-au arătat credincioşia în toţi aceşti ani. În urmă cu câteva minute au trecut pe la noi. I-am rugat să vină, pentru că am vrut să vorbesc puţin cu ei. Ce privilegiu să pot vorbi cu aceşti oameni în vârstă, care au predicat Evanghelia când eu eram un prunc! Cu cât ne apropiem de sfârşitul drumului, vechea şi slăvita Evanghelie ne devine tot mai scumpă.

Aici se află batiste pentru rugăciune, peste care vreau imediat să mă rog. Acum vrem să ne aplecam capetele pentru rugăciune.

Tatăl nostru ceresc, Tu ai spus în Cuvântul Tău: „ Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii ” (Ioan 12:32). Acesta este scopul vieţii noastre: să-L slăvim pe Isus Hristos în faţa unei generaţii care moare, pentru că El este încă Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Sunt aşa de bucuros să ştiu că trăiesc între oameni care împreună cu alte mii de oameni, L-au primit pe El ca Mântuitorul lor.

Noi ştim că după ce viaţa aceasta se sfârşeşte, de partea cealaltă ne aşteaptă o viaţă minunată. Atunci, toată truda şi toate momentele întunecate cu care şi în care trebuie să traversăm acest câmp de încercări, vor dispărea. Acum ne pregătim să mergem sus şi aşteptăm doar numărătoarea inversă. În curând va veni clipa când timpul lui Dumnezeu îşi va găsi împlinirea. Braţul cel puternic care a ţinut acest eveniment atâta vreme, îi va da drumul şi biserica Sa va fi înălţată în ţara în care nu există nici o boală, nici o grijă, nici bătrâneţe sau moarte. De aceea suntem noi adunaţi astăzi aici, Doamne, ca să putem exprima sentimentul nostru în legătură cu aceste lucruri.

Suntem atât de bucuroşi să ştim că oamenii nu sunt chemaţi degeaba, ci este dovedită ca cea mai mare realitate pe care a cunoscut-o vreodată lumea şi anume că Fiul lui Dumnezeu, care a dat făgăduinţele, nu este mort, ci trăieşte pentru vecie printre noi. Doamne, suntem în dimineaţa aceasta atât de bucuroşi. Pe deasupra, lumea ne aparţine şi noi am putea rămâne sute de ani tineri, ca să ne putem bucura de ea, dar ar fi doar un timp scurt în comparaţie cu ceea ce îi aşteaptă pe cei care Îl iubesc. De aceea încercăm să-i îndrumăm pe fraţii şi pe surorile noastre spre clipa minunată care se apropie. Inimile noastre ard, Doamne, pentru că recunoaştem că timpul se apropie. Dorim să ne pregătim.

Mulţi sunt luaţi din mijlocul nostru. Tocmai am înmormântat pe cineva. Sora noastră Bell a plecat pe neaşteptate acasă, aşa cum şi-a dorit-o. S-a întâmplat atât de repede, încât nu am mai apucat să o vizităm şi să ne rugam pentru ea. Dar totuşi ea şi-a dorit să se întâmple aşa. Ce bine este să vedem că Tu dăruieşti tot ceea ce doreşte inima noastră. Tu nu laşi nimic neîmplinit; aşa ai făgăduit Tu.

Te rugăm ca Tu să duci inimile care nu Te înţeleg la stadiul de a Te înţelege pe Tine. Călăuzeşte pe păcătoşi la pocăinţă, condu bolnavii la recunoaşterea vindecării lor înfăptuite de către Domnul. O, Dumnezeule, binecuvântează sfinţii Tăi şi leagă inimile lor împreună. Fă Tu posibil ca prin aceste benzi, care ajung în oraşele şi în adunările din ţările de pe tot Pământul, fraţii slujitori care poate au înţeles ceva greşit, să ajungă acum la cunoştinţa adevărului, pentru ca poporul Tău să poată fi pregătit.

Doamne, Tu m-ai ales din pântecul mamei mele, m-ai hrănit în toate zilele vieţii mele şi m-ai condus prin harul Tău până în ceasul acesta; eu simt că este voia Ta ca să explic oamenilor de ce am procedat aşa şi am făcut ceea ce am făcut. Fă-o să fie în aşa fel, Doamne, încât oamenii să înţeleagă mai bine ciudăţenia slujitorului Tău.

Dăruieşte aceste lucruri, Tată, chiar şi versetele, textul şi cuvintele, pe care eu le-am notat săptămâna trecută, în timp ce mă rugam şi cercetam Scriptura. Fie ca peste tot unde sunt auzite, aceste cuvinte să cadă pe un pământ bun, care să le păstreze şi să le hrănească. Şi atunci, toată lauda va fi a Ta. Te rugăm toate acestea în Numele lui Isus. Amin.

Pentru cei de afară, din maşini, care nu mai pot intra în sală, conectez eu acum un aparat. Atunci puteţi să ascultaţi Mesajul la radio în maşină.[fr. Branham explică amănuntele...]

Acum mă adresez prietenilor mei şi oriunde ajung aceste benzi. Cred că le sunt dator oamenilor cu o lămurire în legătură cu multe lucruri pe care le-am spus sau le-am făcut. De multe ori au venit oameni la mine şi au spus: „ Pastorul nostru întreabă de ce faci asta, frate Branham? De ce ai spus asta? Ce te face pe tine să procedezi astfel? ”. Tot ce am făcut, am făcut din toată inima şi cu cea mai bună intenţie de care am fost eu în stare. Tot ce am spus, a fost spus din inimă. Am făcut totul pentru un scop. Cu ajutorul lui Dumnezeu o să încerc în dimineaţa aceasta să explic conform Bibliei, scopul şi de ce am acţionat astfel.

Probabil că se găsesc printre ascultători şi mulţi predicatori; şi mulţi o să audă aceste lucruri. Aş dori să avem destul timp pentru a putea expune toate gândurile şi versetele biblice corespunzătoare. Voi, fraţii mei - vorbesc acum atât celor prezenţi, cât şi celor care vor asculta benzile, chiar dacă voi nu sunteţi de acord cu poziţia mea faţă de ceea ce eu consider că este corect. Voi aveţi dreptul să nu fiţi de acord cu mine dacă voi vedeţi lucrurile altfel. Dar sper ca în dimineaţa aceasta să vă pot arăta cu ajutorul lui Dumnezeu motivul pentru care am luat eu această poziţie.

Deseori am criticat adunări, denominaţii, din pricina îmbrăcămintei femeilor şi comportamentului bărbaţilor. Eu cred că am dovedit-o amănunţit cu Scriptura. Dumnezeu îmi cunoaşte inima, şi anume că nu am nimic împotriva nimănui. Chiar dacă părerea lor este cu totul alta decât a mea, cum este estul departe de vest, eu totuşi i-am iubit. Atâta vreme cât am Duhul lui Dumnezeu în mine, o să iubesc adunarea Lui - poporul Lui - orice ar face şi oricum m-ar trata ei. Asta nu mă influenţează, eu tot îi iubesc.

Mă gândesc acum la un om numit Moise. Oamenii l-au necăjit în continuu, neîncetat l-au ţinut în mişcare. Totul era o cârteala neîncetată; totul era criticat. Dar atunci când Domnul a hotărât şi i-a spus: „ Desparte-te de ei! Voi face din tine un neam mare! ” , atunci Moise s-a aruncat în calea mâniei lui Dumnezeu şi a spus: „ Şterge numele meu, dar cruţă poporul ” . Chiar dacă i-a numit „ răzvrătiţi ” - s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui - el totuşi i-a iubit atât de mult încât a spus: „ Ia-mă pe mine, dar cruţă-i pe ei ” . Acesta a fost Hristos în Moise.

Când un om - indiferent cât de mult nu este cineva de acord cu el - nu simte aşa, atunci cred că Hristos nu a venit încă la dreptul Său în el. Trebuie să fie din inimă; nu doar cu buzele, ci din inimă. Atunci când el nu simte asta faţa de ceilalţi, ceva lipseşte.

Ceva m-a uimit odată. Amintesc asta acum nu doar pentru a vă înveseli. În Chicago, a avut loc o adunare. Acolo se afla un om de culoare care tot timpul zicea: „ Vreau să vorbesc cu doctor Branham ” . El avea o pălărie mare şi cruci mari la gât, era îmbrăcat cu o haină lungă, care arăta ciudat, pentru că inele şi perle ciudate se aflau pe ea. I-am spus fratelui Baxter care mă conducea: Adu-l în camera mea. O să vorbesc cu el . Când a venit, s-a aşezat şi m-a întrebat: „ Să vă numesc ” „ Părinte ” , „ Reverend ” sau „ Bătrân al bisericii ”? Sau cum vrei să mă adresez? .

I-am răspuns: „ Dacă mă iubeşti, spune-mi ‘frate ”. El a respectat asta şi a făcut-o. El mi-a împărtăşit titlul lui, pentru care aş fi avut nevoie de mai multe rânduri pentru a-l nota şi denumirea bisericii lui. El spunea că ceva nu poate să uite. Voia să spună: „ Iată ce mă preocupă, frate Branham ” . Atunci mi-a spus ce îl preocupa în biserica lui şi mi-a spus: „ Mă preocupă o rasă, şi aceasta este cea umană ” .

Şi eu i-am răspuns: „ În punctul acesta putem să ne dăm mâna ” . Pe mine mă interesează întreaga omenire, de orice concepţie şi orientare, de orice culoare a pielii, mă interesează fiecare om; spre acela pentru care a murit Hristos se îndreaptă interesul meu în dimineaţa aceasta. Am încercat tot timpul să-mi pun acest lucru la inimă.

Acum doresc să citesc din Scriptură. Nu am intenţia să predic, pentru că ceea ce am de spus o să dureze între 4 şi 5 ore. După 2 ore o să facem o pauză pentru a lua masa. La ora 14:00 o să fim din nou aici. Veniţi înainte de ora 14:00, pentru că vreau să încep la timp. Încercaţi să fiţi deja la ora 13:30 aici. Atunci putem încheia înainte de căderea serii. În seara aceasta trebuie să plec spre Tifton, Georgia. Acolo voi ţine mâine o adunare în amfiteatrul facultăţii. Acolo doar o să predic. Încotro mă duc după aceea, încă nu ştiu, dar o să merg acolo unde El mă va conduce. Am primit multe invitaţii; fratele Arganbright şi alţii de dincolo de Ocean mă roagă să vin. De asemenea şi în Vest şi spre Canada, în toata lumea sunt invitat. Dacă Dumnezeu îmi ajută să v-o dau aşa cum mi-a fost dată mie, cred că la sfârşitul adunării voi mă veţi înţelege mai bine. După serviciul divin o să înţelegeţi, sper.

Dacă mai sunt întrebări, vă rog să vă aduceţi carneţelul de notiţe. Voi, cei care aveţi magnetofon, puteţi să faceţi rost de bandă. Luaţi-o acasă şi ascultaţi-o cu inima deschisă; să aveţi o inimă deschisă. Daţi-i drumul şi spuneţi: „ Doamne, acum sunt liniştit ”. O să ascult acum predica . Dacă ceva vă cuprinde, închideţi aparatul şi cercetaţi în Scriptură. Isus spune în Biblie - „ Scripturile într-adevăr, depun mărturie despre Mine ” . Vrem să cercetăm totul cu Biblia şi să vedem dacă într-adevăr corespunde.

Vrem acum să deschidem Sfânta Scriptura. O să încep cu Geneza şi în seara aceasta o să termin cu Apocalipsa. Eu cred Cuvântul. Pentru început vreau să citesc un pasaj din Geneza 1. Cine are creion şi hârtie poate să-şi noteze verstele, pentru că am multe versete biblice pregătite şi mă voi referi tot timpul la ele.

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. Dumnezeu a zis: "Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape ” . Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. Dumnezeu a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ ” . Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia (Geneza 1:1-13).

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
  9. Pagina 17-18
  10. Pagina 19-20
  11. Pagina 21-22
 
Adrese similare: