EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 31.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 01.09.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 3 august 2019
Krefeld, 4 august 2019

 
A fi de partea lui Isus - Seria 10 nr 5 - 1 iunie 1962 - WMB

Acea femeie de la fântână, L-a recunoscut după cuvântul Lui şi după ceea ce spunea El. „ Domnule, văd că eşti un proroc. ” Sămânţa aleasă dinainte zăcea acolo. Singurul lucru de care avea nevoie, era apa - şi apa a căzut peste ea. Când apa a venit peste farisei, ei au spus: „ Acesta este Belzebub. ” Nu erau acolo decât buruieni care să dea rod. Dar când această sămânţă aleasă dinainte a fost atinsă de apa vieţii, a spus: „ Trebuie să fii un proroc. Ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile. ” El i-a zis: „ Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este. ” Ea a lăsat găleata jos şi a fugit în oraş; ea avea ceva de spus. „ Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu este El chiar Mesia? ” Vedeţi, ea a luat poziţie alături de Isus. Toţi fariseii şi saducheii nu L-au recunoscut, dar această femeie prostituată L-a recunoscut.

Cei ce L-au crezut şi L-au iubit, când au văzut semnele pe care le făcea, au recunoscut semnul lui Mesia. Când Domnul i-a spus lui Natanael „ Te-am văzut sub smochin, înainte ca să te cheme Filip, ” a fost apa vieţii care a atins sămânţa aleasă dinainte. El L-a recunoscut: „ Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel. ” Sămânţa era acolo, pregătită. Dumnezeu a plantat-o înainte de întemeierea lumii, ca să poarte lumina în acel timp.

Aceasta este poziţia mea, frate. Aceasta este ceea ce cred eu. Fraţilor, eu predic Cuvântul, care cade încolo şi încoace. Dar Cuvântul va găsi şi sămânţa. Atunci când o atinge, viaţa seminţei vine la lumină într-o clipă. Desigur. Cum s-a întâmplat cu acel băiat orb, despre care Domnul a spus: „ S-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. ” Vedeţi, El ştia ce se va întâmpla.

Cei ce sunt rânduiţi dinainte, se află la locul şi timpul potrivit ca să vadă, să audă şi s-o înţeleagă. Cei rânduiţi să primească Viaţa veşnică o vor găsi. „ Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine...Şi oricine vine la Mine, îi voi da Viaţa veşnică şi-L voi învia în ziua de apoi. ” Niciunul nu se va pierde. Amin! Eu ţin tare de acest lucru. „ Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul. ” Nu pe baza faptelor mele sau a ceea ce voi fi, ci prin ceea ce este El şi a faptului că eu sunt în El. Eu sunt salvat pentru că sunt o parte din El. Şi tot ce este El, eu sunt o parte din El. El este Dumnezeu, iar eu sunt o parte din El, eu sunt fiul Său. Nu ce am făcut sau ce voi face eu, ci ceea ce a făcut El. Aceasta este încrederea mea.

Împotrivitorii nu puteau face nimic împotriva Lui, aşa că au încercat să-L oprească de pe câmpul misiunii. S-au dus să-i lămurească pe fraţii Lui, pe Iosif şi Maria ca să-l ţină departe de oameni, să se odihnească, că este îngrozitor de obosit...Vedeţi, această clică de făţarnici. Ei au vrut să scape de El pentru că atunci când venea în public se întâmplau minuni şi Cuvântul lui Dumnezeu ieşea cu putere. Mie mi-ar fi plăcut să-L aud predicând. Unii mergeau tot drumul cu El, ca să găsească o greşeală în El. Îl puneau la încercare în problema cu statul: „ Este bine să plătim birul-impozitele? ” O, aceşti făţarnici! Dar Duhul Sfânt era cu El. El era Duhul Sfânt. El a zis: „ Daţi Domnului ce-i a Lui şi împăratului ce-i al lui! ” Ei au vrut să-i pună o cursă, pretinzând că-I sunt prieteni. Se părea că nimeni nu-L înţelege.

Mulţi au mers cu El un timp, dar apoi s-au săturat şi au plecat, căci nu era ceea ce ei se aşteptau. Chiar şi ucenicii au zis: „ Noi credeam că El... ” Mulţi nu ştiau cine este El. Chiar şi Ioan Botezătorul a trimis pe ucenicii lui să întrebe: „ Eşti Tu Acela care trebuia să vină, sau să aşteptăm pe altul? ” Mulţi umblau după El, aşteptând ca El să greşească pe undeva, ca să-L facă apoi de râs. O, ce viaţă a dus El! Dar El avea un singur scop, să facă lucrarea lui Dumnezeu. Cred că nu este o hulă, dacă spun că şi astăzi este acelaşi lucru. Mulţi vin aici doar să vadă cum te rogi pentru cineva.

Nu demult a fost o soră aici, care a spus unei alte surori de aici din Jeffersonville: „ Eu cred că omul acesta, care se roagă pentru bolnavi, trăieşte o viaţă biruitoare, iar prin Cuvântul vorbit, membrii familiei sale se vor vindeca imediat. ” Dar cealaltă a spus: „ Niciunul din copii nu se vindecă de tuse, dacă nu merg la medic. ” Vedeţi, ce remarcă înjositoare. Doar orice om şi-ar duce copiii la medic. Oamenii nu pot înţelege că medicina este un dar de la Dumnezeu. Dacă nu ar fi aşa, atunci ar fi de la Satana. Dumnezeu intervine acolo unde medicina a ajuns la capăt. Desigur. Medicina este un dar de la Dumnezeu. Toate lucrurile trebuie folosite cu înţelepciune şi să nu ne lăsăm înnebuniţi de orice afirmaţie. Dar unii încearcă să târască numele cuiva în noroi. Da, eu duc copiii la medic şi mă rog Domnului înainte şi Îi mulţumesc şi după aceea. Dacă medicul e neputincios, apelezi la o altă instanţă superioară.

Isus i-a cunoscut, dar aţi observat, El nu i-a mustrat. El a mers cu ei. El face acelaşi lucru şi azi. El merge cu oamenii şi le arată mila Lui, deşi ei sunt cu totul împotriva Lui. De ce face El asta? Pentru că îi iubeşte. Dar ei sunt gata să-L cheme doar atunci când au nevoie de El. Ei râd de cineva care strigă de bucuria mântuirii. Ei râd de cei ce predică vindecarea divină pentru că nu fost încă bolnavi.

Dar eu am păţit-o când o femeie era pe moarte. Ea murise când am ajuns la ea. Ea mă batjocorise, spunând: „ Dacă vaca mea ar accepta religia lui Billy, atunci aş tăia-o. ” Apoi s-a îmbolnăvit. În mai puţin de patru ore a fost lovită şi dusă la spital. Era o femeie frumoasă. Bărbatul ei era catolic. Când era pe moarte, ea m-a chemat repede. Eu am părăsit platforma, un frate m-a înlocuit şi au cântat câteva cântări, pentru că fratele nu era încă chemat să predice. Femeia decedase însă în chinuri groaznice până la venirea mea. Asistenta spunea: „ Frate Branham, ea a strigat după tine până la ultima suflare. ” Ea a încercat să aducă lucrurile în ordine, dar a fost prea târziu. Vedeţi, puteţi ajunge cu păcatul prea departe. Soţul ei îmi spunea: „ Frate Branham aş vrea să te rogi pentru ea, pentru că ea se află acum în purgatoriu. ” Eu am spus: „ Ce spui? ” Dar el a spus: „ Ea a trecut pe lângă biserica ta acum două ore şi a zis că dacă vaca noastră ar avea religia ta, ea ar ucide vaca. ” El a zis: „ Roagă-te pentru ea. ” Eu am spus: „ E prea târziu pentru ea. Ar fi trebuit să-şi cureţe sufletul aici, nu când ajunge dincolo. ” Dar noi vrem ca El să ne ajute când suntem în necaz. Oamenii spun, eu i-am auzit: „ Eu nu cred în Dumnezeu. ” Să-l vezi odată grav rănit, pe cine cheamă cel dintâi...

Chiar şi ucenicii, când era furtună pe mare, deşi Îl vedeau, le era puţină teamă de El. Ei nu ştiau prea bine ce este. Ei au strigat: „ Este un duh. ” Atunci când toate speranţele lor de salvare au pierit, ei L-au chemat pe El în corabie. Din cauza aceasta, eu mă întreb, dacă nu cumva din cauza aceasta vin furtunile peste noi. El stă şi veghează peste noi, până când noi avem nevoie de El. Şi atunci El apare. Noi vedem acum nevoia noastră de El. Noi vedem că furtuna vine, fraţilor. Să stăm de partea Lui, să stăm de partea Cuvântului Său. Voi şi cu mine, să ne unim astăzi cu El. Furtuna vine. Nu aşteptaţi până se scufundă corabia. Să-l luăm pe El în corabia noastră chiar acum. Poate tu spui: „ Frate Branham, eu nu înţeleg aceste lucruri. ” Cercetaţi dacă spunem ceva în afara Cuvântului. Cercetaţi dacă facem ceva, ce nu este făgăduit. Poate ţi se pare ceva de speriat. Dar va veni o zi când viaţa te va părăsi - atunci nu ţi se vor mai părea aşa de rele. Când va veni vremea să te întorci la Creatorul tău, vei dori să-L iei pe El atunci cu tine. Să-L luăm pe El acum în inima noastră. Primiţi-L pe El, înaintea venirii furtunii. Eu doresc ca El să vină în inima mea şi să mă umple; gândirea mea, inima mea, tot ce este în mine să fie condus de Isus Hristos. Eu nu vreau să mă mai văd pe mine, ci numai pe Isus Hristos.

Dacă se întâmplă ca aceste lucruri, despre care am vorbit, să fie între voi, atunci doresc să ştiu doar pe Hristos în mijlocul vostru şi pe El răstignit. Eu doresc să aud doar lauda pentru lucrările mari ale lui Dumnezeu în mijlocul vostru. Doresc să aud acolo cum se ridică un predicator şi povesteşte despre ceea ce Dumnezeu a făcut în mijlocul vostru, cum povesteşte altul ce a făcut El în mijlocul lor. Aşa au făcut ei în Faptele apostolilor.

În Fapte 4 am auzit cum ei se adunau şi povesteau ce a făcut Dumnezeu în mijlocul lor. Petru şi Ioan au fost bătuţi şi obligaţi să nu mai vorbească în Numele lui Isus. Dar ei s-au rugat toţi, încât s-a cutremurat locul, pentru că ei au citat locul profetic din Scriptură care se referea la împrejurarea respectivă. Şi când s-au rugat, Duhul Sfânt a cutremurat locul unde se adunaseră ei. De astfel de adunări avem noi nevoie, fraţilor. Să ne întărim în Cuvânt, prin Duhul lui Dumnezeu şi să lăsăm ca lumina noastră să strălucească, aşa cum s-a întâmplat cu Ştefan.

Când Ştefan a stat în faţa Sinedriului, faţa lui a strălucit ca a unui înger. Prin asta nu vreau să spun ca un înger trebuie să aibă o lumină pe faţa lui. Dar un înger este un om care aduce un mesaj, un sol, care ştie despre ce vorbeşte.

Ştefan ştia despre ce vorbeşte. El le-a citat totul din Vechiul Testament. El nu s-a temut. El ştia exact poziţia lui şi în cine crede. De aceea îi strălucea faţa. Şi Pavel, când i s-a apropiat sfârşitul, a spus: „ Eu ştiu în cine am crezut şi sunt încredinţat că El are puterea să păstreze ceea ce I-am încredinţat până în ziua aceea. ” Domnul să vă binecuvânteze fraţilor.

Fratele Neville va încheia serviciul.

Îl iubiţi pe Domnul? Îl veţi sluji? Îl veţi crede? Amin! Amin!

Tatăl nostru, noi ne-am adunat în scumpul Nume al lui Isus. Eu mă gândesc cum s-au adunat aici oamenii în decursul anilor. Au fost vremuri când eram aici cu picioarele îngheţate şi vorbeam despre Isus.

Eu mă gândesc la fraţii bătrâni, care au plecat la Domnul. Ei s-au luptat lupta cea bună, şi-au încheiat alergarea şi aşteaptă cununa vieţii de la Domnul, Judecătorul cel drept.

Atunci când am inaugurat acest local, ne-am rugat: „ Doamne Isuse, lasă ca această biserică să rămână cu oameni, până în ziua când Biserica Ta va fi răpită. Eu mă rog pentru sufletele care au venit la acest altar, suflete care te-au slujit, sămânţa Evangheliei, care a fost semănată aici şi acolo, de peste treizeci de ani, timp în care am căutat să aducem Cuvântul la cei în care era viaţa aleasă dinainte. Noi Îţi mulţumim şi credem că greşelile noastre sunt spălate prin sângele Tău şi noi suntem ancoraţi în Isus.

Mâine vom fi din nou aici. Împarte Tu Pâinea vieţii pentru noi. Noi ne rugăm şi pentru biserica locală a fratelui Rudle. Eu simt pentru ei ca Pavel cu Timotei. Binecuvântează pe fratele în slujba de predicator.

O, femeia aceea a făcut un lucru, a spălat picioarele Tale fără să aştepte o răsplată. Fie ca şi noi să facem la fel, ca să auzim într-o zi: „ Robul meu, ai lucrat bine. Intră în bucuria Stăpânului tău, la cele pregătite pentru tine, înainte de întemeierea lumii.

Dăruieşte-ne ajutorul Tău în toate împrejurările. Ajută-ne să păstrăm legătura frăţească prin Duhul Tău!

Te rugăm în Numele lui Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze până ne vom revedea!

Amin!

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
 
Adrese similare: