EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.07.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.07.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 1 iunie 2019
Krefeld, 2 iunie 2019

 
Vinul cel nou - Seria 10 nr 6 - 13 ianuarie 1957 - WMB

Mulţumesc, frate Iosif. Este bine să fim aici în această dimineaţă. Iar părtăşia este ceva greu de explicat, nu-i aşa? I-am spus soţiei mele că îmbătrânesc. Iosif m-a sunat de curând, când noi povesteam. I-am spus: „ Iosif, duminică dimineaţa voi fi în afara oraşului, voi trece să vă văd. ” „ Oh, ” a spus el, „ nimic nu ne-ar bucura mai mult. ” Eu am crezut că sunt la Gary şi eram la 200 de km de South Bend. Am condus printr-o furtună de zăpadă, în dimineaţa aceasta, după o adunare de ieri seară, pentru consacrarea unei biserici. Şi cu un bun prieten, dl. Tom din Canada, am condus azi dimineaţă tot în zigzag, pe şosele... ca să ajungem aici, printr-o furtună de zăpadă, spre a ne ţine de promisiunea făcută fratelui Iosif, un foarte bun prieten.

Suedezii aceştia, eu nu ştiu... Deunăzi, dacă prietenii mei apropiaţi, Gene şi Leo, nu mi-ar fi spus, habar n-aş fi avut... urma să fiu în Minneapolis, între 10-17 februarie. N-auzisem nimic. Aveam în plan o întâlnire cu sora Coe, văduva fratelui Jack. El a trecut la Domnul, iar ea este în mare necaz, şi eu i-am spus: „ Soră Coe, în câteva zile îţi voi da de ştire. Mă voi ruga pentru aceasta. ” Şi am primit un mesaj din partea acestor băieţi, că s-a anunţat la radio în toată ţara, că între 10-17 eu voi fi acolo. Şi eu încă nu ştiam despre acest lucru. Aşa că va trebui să merg, pentru că A trebuit să-i spun sorei Coe că nu pot să ajung.

Aceşti suedezi... Gordon Peterson. Cred că va trebui s-o spun... Însă de data aceasta n-a fost el. Gordie, trebuie să ştii Dar unii oameni anunţă că eu voi fi în anumite locuri, iar eu habar n-am despre aceste lucruri. Şi mă trezesc că am alte adunări de ţinut. Eu trebuie să-mi ţin cuvântul faţă de oameni. Aşa s-a întâmplat. Deci, dacă cineva zice că fratele Branham nu se ţine de cuvânt, voi să ştiţi că aceste lucruri se petrec din pricina unor asemenea „ gafe ” .

Iar eu n-am evenimente mari, emisiuni la radio, la televiziune, şi lucruri de felul acesta. Dac-aş avea, n-aş putea să merg în biserici mici. Credeţi voi că Oral Roberts ar putea să meargă într-o adunare mică? Cu siguranţă că nu. Acum câteva zile am fost Parkersburg, West Virginia, şi am auzit pe cineva spunând: „ Aici suntem puţini, 1500 de persoane. Am întrebat pe un anume predicator dacă ar vrea să vină şi a spus că suntem prea puţini. Am întrebat pe altul, şi am primit acelaşi răspuns. ” A întrebat vreo trei sau patru dintre marii predicatori de pe câmpul de misiune: „ Nu putem, sunteţi prea puţini. ” Şi a zis: „ Frate Branham, vino. ” Ca şi cum m-ar lăuda pentru aceasta Şi eu am mers pe scenă şi am spus: „ O clipă! L-am auzit pe pastor făcând acea afirmaţie. Dar, aceşti bărbaţi ar fi venit dac-ar fi putut, însă, vedeţi voi, ei sunt prinşi cu asemenea obligaţii, încât, datorită părţii financiare, n-o pot face. Câte mii de dolari pe zi credeţi că trebuie să aibă Oral Roberts? Cum să meargă într-o biserică unde să stea trei sau patru zile, şi să primească un dar de dragoste de trei sute de dolari, când el trebuie să aibă şase, şapte mii pe zi? N-o poate face. Nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu poate.

Dar, ştiţi, eu n-am primit aşa ceva. Mie nu-mi trebuie nimic. Iar ce am eu nevoie, îmi dă Domnul - puţinul pe care trebuie să-l am. Deci, eu n-am nici o obligaţie, aşa că oricum pot să merg. Dacă El vrea să merg într-o adunare cu zece oameni, OK. Dacă El vrea să rămân o săptămână, zece zile, eu pot să rămân. Dacă El vrea să merg în Africa şi să predic pentru trei sau patru sute de mii, El are banii, aşa că nu face decât să mă trimită. Eu nu sunt sub nici o obligaţie. Şi dacă El vrea să merg, El se ocupă întotdeauna de aceasta. Aşa-mi place mie să trăiesc - liber.

Mâine seară merg la o casă de rugăciune care, plină, va reuni 60 de persoane în două seri la rând. Aşa este, la Sturgis, Michigan. Când este plină, reuneşte 60 de persoane. Mă bucur că merg acolo la fel cum m-aş fi bucurat dac-aş merge în Bombay, India, la cinci sute de mii de persoane. Depinde doar de ceea ce doreşte Domnul să faceţi. Rugaţi-vă pentru mine. Acum este furtună de zăpadă şi eu va trebui să conduc înapoi, să ajung acolo în după-amiaza aceasta. Soţia mea s-a trezit azi dimineaţă şi era cam slăbită în credinţă. Ea a spus: „ Dacă l-ai putea suna pe Iosif, şi să-i spui că ai făcut o greşeală... ” Eu am spus: „ Dar i-am promis. ” „ Billy, acolo sunt minus 16 grade. Crezi că vor veni oamenii? ” „ Eu trebuie să merg, căci am promis. I-am promis lui Iosif şi vreau să merg.

Acum, să ne rugăm înainte de a deschide Cuvântul Său pentru un scurt mesaj evanghelistic, în dimineaţa aceasta, dacă Domnul îngăduie şi apoi vom pleca. Veţi putea merge acasă să luaţi masa. Noi vom fi pe drum. Vă veţi ruga pentru noi? Să vă rugaţi. Mă bucur aşa de mult când văd această adunare. Acum, un cuvânt către Autorul Cărţii.

Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim astăzi pentru Domnul Isus, care a venit din cer pe pământ şi S-a făcut trup şi a locuit printre noi - Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Prin aceasta El a împăcat pe Dumnezeu cu omul, care era pierdut din cauza păcatului şi a fărădelegii. Dar acum, azi, noi suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, datorită arătării Sale. Încă nu s-a arătat ce vom fi noi la urmă, dar ştim că vom fi ca El, căci vom avea un trup ca şi trupul Lui slăvit. Îl vom vedea aşa cum este. Vom trăi într-o lume fără zăpadă, fără necazuri, fără dureri, fără supărări. Iar acum, în timp ce aşteptăm vremea aceea, luăm din Biblie promisiunile tale scumpe şi ne rugăm ca Duhul Sfânt să vină şi să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l dea fiecărei inimi, după cum avem nevoie. Căci ne rugăm în Numele lui Hristos. Amin.

Citim din Ezechiel 36:26-28: „ Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi ” (Aici este partea pe care vreau s-o înţelegeţi.) „ Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

Acum, doresc ca Domnul Isus să ne dăruiască - dacă El voieşte - binecuvântările Lui la citirea Cuvântului Său binecuvântat. În dimineaţa aceasta vom vorbi despre: ce presupune o viaţă creştină ? Ce constituie viaţa creştină? Există multe lucruri pe care noi nu le cunoaştem. Există multe lucruri pe care Dumnezeu ne îngăduie să le cunoaştem. Şi acum, noi dorim să avem părtăşie unii cu alţii în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, ca să aflăm aceste lucruri pe care nu le cunoaştem. Mă rog ca Dumnezeu să-Şi trimită peste noi binecuvântările Sale, în timp ce slujim cu Cuvântul Său şi în timp ce voi vă rugaţi.

Întotdeauna a fost ceva cu biserica, ceva ce n-a fost 100% corect. Desigur, ne dăm seama că este diavolul. Fratele Carlson şi cu mine am vorbit despre acest lucru în cameră, acum câteva minute, în biroul păstorului. Undeva s-ar părea că este o lipsă. Eu am ideile mele, şi noi am lucrat ca să construim poduri, am bătut în această uşă şi în aceste ziduri ale opoziţiei cât de tare am putut, dar în ciuda tuturor acestora n-am reuşit să le doborâm. Totuşi, mă bucur că am reuşit să-i facem câteva breşe ca, într-o zi, acest mare zid al indiferenţei dintre oameni să cadă şi marea armată unită a lui Dumnezeu să mărşăluiască în linia întâi, cu un drapel mare al Domnului Isus Hristos. Aceasta este nădejdea mea sinceră.

Acum, biserica Dumnezeului Celui Viu, este stâlpul adevărului. Dumnezeu a avut de gând ca Biserica Lui să fie o biserică puternică, slăvită, o biserică la care lumea întreagă să se poată uita ca la o Mireasă a lui Hristos, mult aşteptată, dedicată şi care să trăiască într-o asemenea atmosferă şi să se comporte în aşa fel încât Dumnezeu să fie mândru de această Biserică, s-o înfăţişeze lui Hristos la venirea Domnului. Aşa ar trebui să trăiască ea, aceasta ar trebui s-o caracterizeze. Dar constatăm că de multe ori oamenii încearcă, cu bune intenţii, să simuleze un comportament creştin. Ei încearcă să spună „ Eu sunt creştin şi eu trebuie să trăiesc aşa. ” Dacă Biserica ar putea să nu mai privească lucrurile astfel Dumnezeu n-a avut niciodată de gând ca creştinii să fie conduşi de confesiuni sau crezuri... Dacă Dumnezeu ar fi avut în gând aşa ceva sau dacă ar fi permis ca Biserica să fie condusă de crezuri şi denominaţii, de intelectuali, atunci n-aveam nevoie de Duhul Sfânt în Biserică. Succesul Bisericii ar depinde în cea mai mare parte de mintea celor mai buni dintre noi. Cu cât am avea în biserica noastră intelectuali mai buni, cu atât mai mult ar înainta biserica.

Dar eu am găsit în Cuvânt că Dumnezeu n-a intenţionat ca Biserica să fie condusă de intelect sau de vreo teologie omenească, ci Duhul Sfânt a fost dat Bisericii ca să o conducă şi să controleze Trupul lui Hristos. Şi eu cred că procedând astfel, introducând partea intelectuală în planul lui Dumnezeu, nu vom avea succes niciodată, indiferent cât de bune ar fi intenţiile noastre; noi trebuie să ne întoarcem în centrul planului lui Dumnezeu, unde Duhul Sfânt conduce Biserica. Acum, ştim că acesta nu este un subiect nou de predică, ci este ceva despre care s-a predicat de multe ori, însă noi ne apropiem de această temă gândindu-ne că aceasta este o Biserică condusă de Duhul Sfânt. Şi cu toate acestea noi amestecăm şi mintea noastră, şi atunci putem obţine un amestec de Duh Sfânt şi intelectualitate. Iar dacă Duhul Sfânt doreşte să facă un lucru şi mustră un lucru sau laudă un lucru, aceasta provoacă o mică gelozie între oameni - ceea ce dovedeşte că ei nu au Duhul Sfânt. Toţi ar dori să fie în locul respectivului. În ceea ce priveşte lucrul acesta, oamenii au un motiv, pentru că au văzut atâţia membri denominaţionali şi atâţia dictatori spirituali în biserică, care spun cutare şi cutare lucru. Dar Duhul Sfânt ne-a pus pe fiecare în Trupul lui Hristos, iar noi nu putem acţiona fără fiecare mădular al trupului nostru. Trebuie să avem mâini, braţe, gură, ochi... Tot ce este în mine trebuie să acţioneze spre a face ca trupul meu să funcţioneze perfect. Şi atunci, dacă Dumnezeu a vrut ca Trupul Său, Biserica, să fie condusă de Duhul Său, trebuie să existe vreo modalitate sau vreun plan în care noi trebuie să ne încadrăm, altceva decât ceea ce-am avut până acum.

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
 
Adrese similare: