EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 03.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 04.08.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 6 iulie 2019
Krefeld, 7 iulie 2019

 
Scrisoare Circulara - 2008 Martie

Dorim să vă salutăm din inimă pe toţi, în întreaga lume, în Numele scump al DOMNULUI şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, cu următorul verset biblic din Isaia 14.26-27: Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna, întinsă peste toate neamurile. DOMNUL oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate? ”

DOMNUL Dumnezeu are un plan pe care îl va aduce, fără îndoială, la îndeplinire cu toate neamurile, cu Israel şi cu Biserica. Începând cu ianuarie 2008, din jurnalele de ştiri reiese faptul că lumea politică se concentrează tot mai mult asupra Orientului Mijlociu. În mod deosebit, Ierusalimul devine punctul cel mai important al dezbaterilor şi negocierilor. George W. Bush ar dori să-şi încununeze mandatul de preşedinte cu măcar un succes, adică cu un acord între statul evreu şi un nou stat palestinian. Întrebarea este dacă acest acord poate fi încheiat în vremea care i-a mai rămas. În 11 ianuarie, în turneul său prin Orientul Mijlociu, s-a întâlnit cu Tony Blair, de curând numit emisar special al Uniunii Europene pentru Orientul Mijlociu. Tony Blair s-a convertit în mod oficial la romano-catolicism pe data de 21 decembrie 2007, asigurându-şi prin aceasta sprijinul puterii mondiale. El a ales ziua de 21 decembrie 2007, chiar ziua când au căzut ultimele graniţe dintre ţările est şi vest europene.

Acum, ultima împărăţie mondială, aşa cum a fost văzută şi anunţată dinainte de prorocul Daniel (Dan. 2.40 şi 7.23) îşi definitivează forma. Tratatul roman din 25 martie 1957, semnat de cele şase ţări fondatoare, este baza Europei Unite. Statutul roman a fost semnat de fiecare din cele 27 de ţări care fac parte acum din Uniunea Europeană. Chiar şi tribunalul mondial ” , cel mai înalt tribunal de pe pământ, are la bază statutul roman al Curţii Internaţionale de Justiţie ” . La sfârşitul celor 128 de paragrafe, citim: semnat la Roma, în 17 iulie 1998 ” .

În 18 februarie 2008, Radio Vatican a anunţat prin internet, că papa Benedict al XVI-lea va vizita S.U.A. între 15 şi 21 aprilie. Pe agendă sunt planificate discuţii cu preşedintele George W. Bush pe tema eforturilor de pace din Orientul Mijlociu ” . Vaticanul intenţionează să pună Ierusalimul sub statut internaţional. Muntele Templului, până la muntele Sion, urmează să devină zonă extrateritorială. Este vorba de două lucruri care aparţin unul de celălalt: unul este un acord ” referitor la divizarea ţării, prorocită în Scriptură, fapt care aduce judecata împreună cu el: „Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea” (Ioel 3.2). Celălalt este un contract legat de statutul Ierusalimului. Anul acesta, Israelul îşi sărbătoreşte cea de-a 60 aniversare de la întemeierea statului în 1948. Acordul de pace este aproape de a fi încheiat şi va include cele trei religii mondiale, Iudaismul, Creştinismul şi Islamul, precum şi locurile lor sfinte ” .

Biblia vorbeşte despre un legământ: El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână ” (Dan. 9.27). Muntele Templului este revendicat ca loc sfânt nu doar de către poporul evreu, care îl pretide pe baza dreptului lor divin - căci al treilea templu va fi construit din nou pe temelia lui originală - ci este privit ca loc sfânt şi de către religia islamică, alături de Mecca şi Medina. Acesta va fi, într-adevăr, un tratat de pace cu caracter religios . Apoi, se va împlini cuvântul din 1 Tes. 5.3: Când vor zice: „ Pace şi linişte! ” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. ”

De data asta, nu vom intra în mai multe detalii în legătură cu acest subiect. Eu scriu sub impresia că începe ultima fază pentru Israel; prin urmare, ultima fază pentru Biserică este şi mai aproape. Prin toate lucrurile care se petrec chiar acum, cei care cunosc Cuvântul profetic pot auzi bătând clopotele timpului sfârşitului. Se poate spune încă o dată: Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă ridicaţi ochii în sus, căci răscumpărarea voastră se apropie. ” Timpul destinat Bisericii se apropie cu siguranţă de sfârşit, şi Dumnezeu se va întoarce spre Israel, conform planului Său de mântuire (Fapte 15.16; Rom. 11.25). S-ar putea ca Biserica Mireasă să vadă împlinirea primei faze, dar nu şi încheierea practică a legământului, după cum scrie în Daniel 9.27, întrucât ea va fi răpită înainte de aceasta. În 18 martie 1963, fratele Branham a spus: şi după ce Biserica este răpită, Roma şi evreii vor face un legământ . Noi întrebăm: „ Străjerule, cât mai este din noapte?. Răspunsul este: „ Vine dimineaţa ” (Isaia 21.11-12). Strigătul este din ce în ce mai puternic: „ iată Mirele! ” Numărătoarea inversă este în derulare.

Este esenţial să recunoaştem planul de mântuire al lui Dumnezeu şi să ne ocupăm în el locul nostru hotărât dinainte. Din veşnicie (Fapte 15.18), înainte să înceapă timpul, înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a făcut un plan pentru omenire şi un plan de mântuire pentru Biserica Lui.

Răscumpărătorul a fost hotărât înainte de întemeierea lumii

(Ioan 17.24, 1 Petru 1.20).

Aleşii au fost şi ei hotăraţi înainte de întemeierea lumii

(Efeseni 1.4).

Numele lor au fost scrise în cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii (Apoc. 13.8).

Isus a început să înveţe lucrurile care au fost ţinute ascunse de la întemeierea lumii (Mat. 13.35).

Acest plan se întinde din primul moment al timpului, până la ultimul, când timpul se revarsă în veşnicie.

În textul biblic citat în introducere, preocuparea este planul lui Dumnezeu, iar întrebarea principală este: „cine I se va împotrivi? ” Chiar de la început, duşmanul a încercat să distrugă acest plan. A început prin răzvrătirea lui în ceruri şi continuă pe pământ până în ziua de azi. Totul este scris în Biblie, de la primul până la ultimul capitol, chiar şi aspectele legate de căderea lui Lucifer şi despre căderea din grădina Eden, deşi ne este transmis sub formă de pilde şi tablouri naturale. Există doar o singură posibilitate: fie Dumnezeu Însuşi îşi descoperă planul Lui trimişilor Lui, apostoli şi proroci, chemaţi în mod dumnezeiesc, care trebuie să vestească planul Lui, fie îşi dau teologii şi cărturarii diversele lor interpretări. Întotdeauna există numai un singur răspuns corect, dar există multe interpretări. Suntem interesaţi doar de singurul răspuns corect care este confirmat în Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu, DOMNUL Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci. (Amos 3.7);

Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. (Ef. 3.4-5);

Se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor. (Apoc. 10.7).

Marea tragedie a încercării de a distruge acest plan a început în ceruri. Acolo, Satan a cedat în faţa voii personale şi a pus-o deasupra Voii lui Dumnezeu. Îngerul luminii, heruvimul uns, fiul dimineţii, s-a înălţat pe sine şi a dorit să îşi întemeieze propriul scaun de domnie lângă scaunul de domnie al Celui Atotputernic, vrând să fie egal cu Cel Prea Înalt. Încă de la început, ţinta lui a fost să distrugă planul lui Dumnezeu. În capitolul 14 din Isaia, citim despre căderea lui Satan (versetele 12-21) şi ni se vorbeşte despre scopul lui Dumnezeu, în versetele 26-27, cum am citat în cuvântul introductiv.

Deşi codificată, căderea lui Lucifer este descrisă, de asemenea, în Ezechiel 28.11-15. Totuşi, descrierea este suficient de clară când ne este descoperit prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Creat de Dumnezeu, împodobit cu pietre scumpe, el era întruchiparea desăvârşirii şi era deja în Eden, grădina lui Dumnezeu. Încă de la început, avea acces în ceruri şi în rai, pe pământ. Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. (Ezech. 28.15).

Ce s-a întâmplat în rai este relatat, deopotrivă, în detaliu şi codificat în mod tainic. Acolo, Satan, îngerul căzut, ca fiinţă spirituală a pus stăpânire pe şarpe şi l-a folosit în mod negativ pentru a o înşela pe Eva şi, prin aceasta, s-a furişat în rasa umană prin amăgire şi, ca rezultat, a tras toată omenirea în cădere şi despărţire de Dumnezeu. Până atunci, nu a fost nicio urmă de păcat, boală sau suferinţă. Înainte, nimeni nu auzise de vreo durere sau de moarte. De la cădere, fiecare fiinţă umană este zămislită în acelaşi fel în care a avut loc păcatul originar. David a strigat: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea ” (Ps. 51.5). DOMNUL Dumnezeu a creat îngerii şi fiinţele umane ca persoane cu voinţă liberă - ca Adam, care a ascultat de Eva, iar Eva ascultase de şarpe. Eva a avut ocazia să se decidă într-un fel sau altul. Acelaşi lucru ni se aplică şi nouă.

De la prima amăgire din Grădina Eden, fiecare amăgire conduce înapoi la amăgitorul cel vechi, Satan, indiferent dacă amăgirea are loc în domeniul natural sau spiritual, indiferent prin cine se întâmplă. În mod clar, vrăjmaşul a deţinut puterea asupra pământului. El este înşelătorul întregii lumi (Apoc. 12.9); el a devenit domnul şi dumnezeul acestei lumi a întunericului, până atunci când se va împlini versetul biblic următor: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile DOMNULUI nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor ” (Apoc.11.15).

Datorită deciziei pe care au luat-o primii oameni sub influenţa celui rău, moartea a intrat în întreaga omenire. Prin Isus Hristos, Cel de al doilea Adam, viaţa veşnică ne-a fost restituită: „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos ” (1 Cor.15.21-22). Dumnezeu, care este Duh, a venit în omenire prin Hristos, singurul Lui Fiu. Aceasta a fost singura cale ca noi să fim răscumpăraţi din cădere.

Numai cei care au primit viaţa veşnică printr-o trăire personală de mântuire pot şi vor trăi veşnic: Şi mărturisirea este aceasta: „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa ” (1 Ioan 5.11-12).

Chiar şi după cădere, Satan, ca fiinţă spirituală, are acces în cer şi poate lua parte la întâlniri cu îngerii. În Iov 1.6 citim: „Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea DOMNULUI. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. ” DOMNUL a vorbit cu el, subiectul fiind Iov, slujitorul lui Dumnezeu. Acelaşi lucru ne este relatat în cap. 2: Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea DOMNULUI. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor ” Nu doar o dată, ci în mod repetat vrăjmaşul lui Dumnezeu a fost prezent împreună cu îngerii, fiii lui Dumnezeu, care s-au adunat în ceruri.

În timpul Noului Legământ, vrăjmaşul, pârâşul fraţilor, încă are acces în cer. Totuşi, Răscumpărătorul nostru este prezent acolo ca Mijlocitor al Noului Legământ (Evr. 8.6) şi vorbeşte în favoarea noastră, ca Apărător (1 Ioan 2.1). Deşi DOMNUL nostru l-a învins pe Satan şi l-a văzut căzând din cer (Ioan 12.31), la sfârşit el va fi aruncat jos pentru totdeauna, când biruitorii sunt răpiţi: „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui ” (Apoc.12.7-12). Satan a atras după el acea parte din îngeri care s-au supus influenţei lui. De aceea, acum noi trebuie să ne luptăm cu domniile şi forţele întunericului, care au fost învinse, dar nu vor să capituleze, şi trebuie să continuăm să luptăm cu ajutorul întregii armături a lui Dumnezeu până vom ajunge la destinaţie (Ef. 6.12-20).

Cuprins
  1. Introducere
  2. Când se va descoperi biruinţa lui Dumnezeu în Biserică?
  3. Reaşezarea făgăduită
  4. Sfârşitul va fi glorios
  5. În ce loc ne aşează Cuvântul lui Dumnezeu?
  6. EPILOG
 
Adrese similare: