EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Uşi după usă - Seria 10 nr 8 - 6 februarie 1965 - WMB

Vă salut pe toţi în această dimineaţă. Mă gândeam la vremea când am venit pentru prima dată la Flagstaff. Sunt de atunci 38 - 40 de ani. Povesteam cum am urcat dealul. Nu era zăpadă, dar maşina mea urca greu până sus, pe deal. Mergeam cu aproape 50 de km/oră, asta însemnând 25 la stânga şi 25 la dreapta. Voi ştiţi ce străzi aveam atunci...

Suntem foarte mulţumitori. Am auzit atâtea mărturisiri frumoase de la aceşti fraţi, în dimineaţa aceasta. Am întâlnit pe mulţi dintre ei. Vorbea un predicator aici, un frate spaniol; băiatului său i s-a dat ocazia să cânte ceva. N-a fost minunat pentru un copil de şase ani? A fost cea mai frumoasă voce pe care am auzit-o vreodată de la un copil de şase ani. Fraţii au uitat să vă înştiinţeze că acest frate ţine adunări în oraşul vostru. Cred că vor avea loc şi în biserica Domnului, din ” Assemblies of God ” . Sunt sigur că îl va bucura prezenţa voastră. Cât durează adunările, frate? Până duminică. Astă seară vor fi cântate cântări. Cu toţii sunteţi invitaţi la această adunare, în această seară, la ora 19:30. Ne-ai putea spune adresa? Este aici în Flagstaff, în partea de Est, Elay Street, 113. L-ai adus pe acel băiat? Nu. Atunci va cânta tatăl său. Cânţi şi tu? Atunci este bine. Aşa ceva se întâlneşte rar. De obicei numai unul să aibă talent în familie. Asta a venit prin rugăciune şi post. Este foarte frumos. Dacă ar fi aşa în toate familiile americane, atunci am putea concedia poliţia. Atunci am avea ,,împărăţia de o mie de ani ” şi totul ar fi normal. Aşa este. Moartea nu ar mai fi, boală, durere, înşelăciune şi noi am fi cu Hristos. Noi suntem bucuroşi pentru toate aceste mărturii pe care le-am auzit.

Am avut prilejul să-l întâlnesc pe fratele Earl pentru prima dată şi m-am bucurat ieri seară cu soţia lui. Ea a fost de mai multe ori în adunările pentru vindecare; ea a fost vindecată în ultima adunare, când a fost pe platformă. Pare ciudat că nu-mi puteam aminti de fratele Earl, deoarece ne-am şi dat odată mâna. Ieri seară stăteam la fereastră şi-l aşteptam. Am văzut venind un bărbat înalt, cu o mustaţă neagră. Eu am zis: ,,Uite că vine ” , dar băiatul meu, Billy, a zis: ,,O, nu, nu acesta este fratele Earl. El este mai tânăr decât acest bărbat. ” Ieri am întâlnit-o pe soţia lui şi am avut prilejul să fiu în casa lor în acest oraş. Acesta este un loc minunat. Eu am să-i spun mereu Flagpole, (Catarg pentru steag - nt) în loc de Flogstaff, pentru că este aşezat aşa sus, pe deal. În cazul în care este aici cineva din Texas, se poate lăuda. Ieri, când am părăsit Tucson-ul erau cam 25 de grade. Şi azi dimineaţă a trebuit să-mi iau paltonul pe mine! Cum este în Texas, este şi la noi în Arizona, nu-i aşa? Aşa este.

Dar noi ne aflăm acum aici. Este un timp de părtăşie. Cred că mulţi dintre voi l-aţi cunoscut pe bătrânul dr. Bosworth, un prieten de-al meu; el a fost unul dintre cei mai binecuvântaţi bătrâni. El m-a întrebat odată: ,,Frate Branham, ştii ce înseamnă părtăşia? ” Eu i-am răspuns: ,,Cred că da, frate Bosworth. ” El mi-a spus: ,,Înseamnă că stau doi într-o bancă şi îşi împart ceva. ” A avea părtăşie înseamnă a primi şi a da, a împărţi cu alţii: cu fratele Carl Williams, cu fratele Outlow şi cu toţi ceilalţi. Fratele Jimmy Outlow a fost unul dintre primii care au sprijinit adunările mele în Arizona. De atunci suntem prieteni buni. Dar noi venim aici şi avem părtăşie împreună. Îmi amintesc de conferinţa din Phoenix. Am avut prilejul să ajut de la început comunităţile oamenilor de afaceri, decare m-am şi ataşat. Nu este o organizaţie, ci doar un organism care lucrează între oameni.

Acum o văd pe doamna care a cântat adineauri. Am auzit pe mulţi încercând, dar doamna are o voce care a putut ţine tonul foarte bine. Mi-a plăcut foarte mult. A fost foarte, foarte frumos. Mi s-a spus că este nevasta unui predicator. Frate, să te laşi adormit de cântări în fiecare seară. Aşa ar fi bine. A fost un cântec foarte frumos.

Azi dimineaţă mi-am amintit de o mică întâmplare. Mie îmi place să mă duc la pescuit şi la vânătoare. Unul din motivele pentru care stau aici, în Arizona, este ca să mă duc la pescuit şi la vânătoare. Asta îmi place. Odată, pescuiam în New Hampshire. Cred că sunt aici mulţi bărbaţi şi multe femei cărora le place pescuitul. Nouă tuturor ne place. Am avut un cort mic pe care l-am cărat foarte sus, acolo unde nu poţi merge cu greutăţi foarte mari. Acolo erau tot felul de păstrăvi. Râurile sunt pline, deoarece ei vin din dealurile New Hampshire în jos. Mulţi dintre păstrăvi sunt cam de 35 - 40 centimetri. De multe ori mă duc acolo numai din plăcerea de a-i prinde şi a le da drumul înapoi. Numai în caz că omor unul, atunci îl iau cu mine şi îl mănânc.

Acolo cresc sălcii şi de fiecare dată când arunc undiţa, mi se prinde într-o creangă. Într-o dimineaţă ne-am sculat şi am doborât sălciile. După ce am doborât trei sau patru, am vrut să mănânc şi să vin iarăşi. Nu sunt un bucătar prea bun. La întoarcere, am văzut o ursoaică cu doi ursuleţi, care s-au băgat în cortul cel mic. Se vorbeşte mult despre dezordine, dar voi nici nu ştiţi ce înseamnă dezordine până nu aveţi un ursuleţ în cortul vostru. Nu-i rău că mănâncă, rău este ceea ce strică. Am avut o sobiţă, dar ei s-au urcat pe ea şi s-au jucat pe ea până ce au distrus-o. Vechea mea puşcă de calibru 22, era în cort; în mână aveam doar un topor. Când am ajuns, ursoaica ieşise şi îşi chema puii după ea. Unul fugea după ea, iar celălalt a rămas şezând acolo.

Era în mai, ei erau încă micuţi. El mi-a întors spatele. Mă gândeam: ,,Oare ce va face acum? ” Apoi ursoaica se uită spre mine şi eu mă uitam după un pom din apropiere, cam cât este de departe de mine. Ştiţi, ele pot să vă sfâşie, din cauza celor mici. Ele nu se lasă convinse. Eu m-am uitat un pic la mama lor cea bătrână. Ea îi striga în continuare; ea făcea gălăgie ca o pasăre. Trebuie să aveţi parte de aşa ceva, ca să ştiţi cum sună această chemare. Ea îl striga în continuare pe micuţ, dar el nu venea.

Mă gândeam la arma mea. Apoi îmi spuneam: ,,Nu, dacă fug acolo, îmi iau arma şi împuşc ursoaica voi lăsa doi orfani în pădure. ” De aceea, n-am vrut să mă fac vinovat. În afară de asta, arma mea de calibrul 22, nu era suficient de puternică pentru ea. Câteodată nici nu percuta. Atunci trebuia să armez de trei sau patru ori până trăgea. Atunci m-am gândit că-i mai bine să mă urc în pom, dacă vine spre mine. Mă voi urca într-un pom, voi rupe o creangă şi îi voi da cu ea peste nas, fiindcă nasul lor este foarte sensibil. Atunci ei se retrag şi te lasă în pace.

Era ciudat cum stătea acel micuţ acolo. Mă gândeam: ,,Oare ce face acolo? ” M-am apropiat încetişor, cu privirea la mama lor. Ea îl tot chema. În sfârşit, m-am apropiat puţin mai mult şi ştiţi ce făcea acel micuţ acolo? Eu mănânc cu plăcere clătitele. La preparat nu mă pricep, dar la mâncat sunt foarte bun. Voi ştiţi că eu am fost baptist. De aceea, eu nu le stropesc, ci le botez bine, adică le bag cu totul în sirop. De aceea, mi-am adus cu mine o găletuşă de doi litri cu sirop pentru clătite. Ursuleţul era cam atât de mare. Doar ştiţi bine că urşilor le place dulcele şi acest ursuleţ a prins găletuşa cu sirop. O ţinea între labele dinapoi, băga lăbuţele din faţă în găletuşă şi apoi le lingea. Dacă aş fi avut un aparat de fotografiat, v-aş fi putut arăta poza în dimineaţa aceasta. El stătea acolo, îşi băga lăbuţele în găletuşă şi le lingea. Îi strigam: ,,Du-te odată de acolo ” , dar el nici nu mă băga în seamă, ci lingea mai departe, până a rămas găletuşa goală. Când am strigat odată la el, s-a întors spre mine. Nici nu putea să deschidă ochii pentru că-i erau lipiţi de sirop. Avea sirop pe burtă, pe ochi, peste tot. După un timp, el a plecat clătinându-se spre mama lui. Ea l-a luat în pădure şi a început să-l lingă. Lor le-a fost frică să vină la găleată, dar acum mama şi celălalt ursuleţ îl lingeau pe el. Mă gândeam: ,,Asta nu este la fel ca o bună şi veche adunare penticostală de unde se iau atâtea bucurii şi lucruri minunate, ca să fie de folos şi altora? ” Aceasta este adevărata părtăşie. Şi noi venim acum ca să ne băgăm mâinile până la cot în vasul cu binecuvântările Domnului. Sunt sigur că asta veţi găsi şi la ” Assemblies of God ” , dacă veţi merge acolo. Domnul să vă binecuvânteze.

Cred că am spus-o când am fost ultima dată în Phoenix. Era o glumă despre un predicator, care predica de 20 de ani în fiecare duminică, câte 20 de minute. Dar într-o dimineaţă, el a predicat patru ore într-una. După aceea, diaconii l-au luat deoparte şi l-au întrebat: ,,Păstorule, noi te iubim cu adevărat. Noi găsim mesajele tale minunate. Noi ştim că în fiecare duminică ai predicat câte 20 de minute, dar în dimineaţa aceasta ai predicat patru ore. Chiar că nu ştim ce înseamnă asta! ” El a răspuns: ,,Am să vă spun, fraţilor. De fiecare dată când eram chemat pe podium ca să ţin o predică, îmi luam o bomboană în gură şi o băgam sub limbă. În 20 de minute ea se dizolva şi ştiam că trebuie să termin. Dar greşeala a fost a mea, căci în dimineaţa aceasta în loc de bomboană, am luat un nasture. ”

Cunoaşte cineva pe dr. Lee Vayle? Cred că nu. El a fost predicator la baptişti, un doctor în teologie. El are un grad academic. Înainte, el a fost profesor de liceu. El este un om bun şi învăţat. Eu i-am trimis benzile despre „ Cele şapte Epoci ale Biserici ” , pentru că dialectul meu de Kentucky nu va fi prea bine primit de oamenii care citesc cartea. De aceea, el a corectat din punct de vedere gramatical lucrarea pentru mine. După ce a terminat-o, mi-a trimis-o de câteva ori înapoi ca să mai adaug câte ceva. Cartea aceasta va fi tipărită după vreo trei sau patru ani. El m-a întrebat: ,,Pot să scriu o carte cu comentariile mele? ” Eu i-am răspuns: ,,E-n ordine, frate Lee. ” El a mai zis: ,,Aş vrea să subliniez că nu va fi vândută, ci să fie dată pe gratis. ” „ Atunci precis o să fie în ordine ” , i-am spus eu.

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
  9. Pagina 17-18
 
Adrese similare: