EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.07.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.07.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 1 iunie 2019
Krefeld, 2 iunie 2019

 
Uşi după usă - Seria 10 nr 8 - 6 februarie 1965 - WMB

Noi mergem acum mai departe. Isus spune Bisericii Laodicea: ,,Fiindcă tu spui: ,,Eu sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic."" Vedeţi cum este astăzi. Bisericile şi adunările nu au fost niciodată aşa de bogate. Voi, penticostalilor, ştiţi că ar fi fost mult mai bine dacă aţi sta cu tamburinele la colţul străzii, aşa cum stăteau taţii şi mamele voastre atunci. Dar voi aveţi biserici mai frumoase ca ceilalţi şi cunoaşteţi cea mai mare creştere. Dar unde este Duhul lui Dumnezeu care era printre voi? Dar aţi lăsat deoparte adevărata lucrare ,,Fiindcă tu spui: ,,Eu sunt bogat."" Gândiţi-vă, acest lucru este spus pentru penticostali, pentru că epoca penticostală este ultima epocă.

Din această trezire pe care o avem noi, nu a ieşit nicio organizaţie. Şi nici nu se va mai organiza alta. Aici este sfârşitul. Grâul se coace acum. Mai întâi au ieşit la suprafaţă frunzele, apoi paiul, mai târziu spicul şi acum este grâul. Mai departe nu mai merge. A început mişcarea ploii târzii, dar a căzut. Aşa va fi şi cu toate celelalte. Dar uşor şi bine, grâul iese la suprafaţă. Dar tu spui: ,,Eu sunt bogat, da, am ajuns bogat şi nu duc lipsă de nimic. Şi tu nu ştii că tu eşti slab, sărac, orb şi gol." Aşa că Îţi spun: ,,Eu stau în faţa uşii şi bat la ea. Laodicee, Eu bat la uşa ta şi te sfătuiesc să vii la Mine să cumperi aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti şi haine albe ca să te îmbraci cu ele, să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale." Lăsaţi celelalte lucruri şi îmbrăcaţi-vă cum se cuvine, îmbrăcaţi-vă în dreptatea lui Hristos, în dreptatea Cuvântului. Nu în dreptatea mea, ci în dreptatea Lui! ,,Şi te sfătuiesc să cumperi de la Mine doctorie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi." Doctorie pentru ochi.

Eu vin din Kentucky. M-am născut acolo, în munţi. Noi, copiii, aveam locurile noastre de dormit sus, în pod. În fiecare seară noi urcam pe o scară veche sus şi ne culcam. Când ningea, trebuia să mai pună pe noi o foaie de cort. Prin acoperişul din coajă de lemn puteam să ne uităm la stele. Câţi ştiu ce este un sac de paie? Adică le ştiţi şi pe acestea. Am crezut că trebuie să mă dau nespus de religios. Dar acum chiar că mă simt ca acasă.

Asta este bine. Până acum câţiva ani nu cunoşteam altceva. Cine mai cunoaşte o lampă veche cu un cilindru deasupra? Ştiţi că i se spunea ,,luna cu bufniţa pe o parte"? Cine avea cea mai mică mână din casă, trebuia să cureţe cilindrul. Eu mă tot stropeam cu ceva când întorceam cilindrul lămpii. Bunicul meu punea curse pentru animale. Bunica mea se trăgea dintr-o rezervaţie. Ea a fost indiană şi a trăit în rezervaţia Cherokee de la Kentucky şi Tennessee, înainte de a se mărita. Voi ştiţi unde este valea Cherokee. Bunicul era vânător şi punea curse. Din asta trăiau ei.

Când noi, copiii, dormeam acolo sus, câteodată chiar că era tare rece. Vântul bătea prin acoperiş şi din cauza curentului ni se lipeau ochii peste noapte. Mama-i spunea clei. Eu nu ştiu ce este, dar când era ger şi vântul bătea, ne trăgea de ni se umflau ochii. După ce mama pregătea biscuiţii de dimineaţă şi punea pe masă sirop, venea la scară şi striga: ,,Billy!" Eu răspundeam: ,,Da, mamă." ,,Hai cu Edward jos!" ,,Mamă, eu nu pot să văd." Eu strigam la fratele meu. Noi îi spuneam ,,Humpy". Eu spuneam: ,,Nici el nu poate să vadă, ochii noştri sunt plini de clei." Atunci ea spunea: ,,În ordine, asta o rezolvăm imediat." Bunicul prindea şi urşi spălători. Câţi ştiu cum arată un urs spălător? Când prindea câte unul din aceştia, scotea untura din el şi o punea într-o ploscă. Această untură de urs spălător era un medicament pentru orice, în toată familia. Ne-o dădea cu terpentină sau cu gaz amestecat, când eram foarte răciţi. Noi făceam gargară cu ea când aveam roşu în gât. Această untură de uns spălător trebuia încălzită. Apoi venea şi ne ungea ochii cu ea şi îi puteam deschide iarăşi. Vedeţi, untura venea prin darul ursului.

Fraţilor şi surorilor, în biserică noi avem valuri reci. Aşa este. A avut loc un mare vânt religios şi toţi s-au răcit. Acum, ochii celor mai mulţi oameni sunt închişi. Şi Consiliul Mondial al Bisericilor ia avânt tot mai tare şi va sili pe fiecare să intre înăuntru! Ei se îndepărtează de Cuvânt, chiar şi grupările noastre o fac. Eu sunt obligat să aduc acest mesaj, nu ca să fiu deosebit, ci din dragoste dumnezeiască. Dragostea este corectivă .

Haideţi înapoi şi ţineţi-vă departe de acest lucru! Voi, fraţi care-L slujiţi, ţineţi-vă departe, orice ar face grupările voastre! Nu intraţi! Este semnul fiarei. Ţineţi-vă departe de ea! Isus bate în această epocă a Laodicei! Vedeţi, ei L-au dat afară. EL încearcă să găsească câte unul, nu organizaţii întregi sau grupări mari. EL încearcă să găsească de aici unul şi de acolo altul.

,,Eu mustru şi pedepsesc pe cei pe care-i iubesc. ” Acest frate a avut o viziune şi mi-a povestit-o. El spunea: ,,Aceeaşi lumină pe care aţi primit-o, va fi şi cauza morţii voastre." ,,Pe toţi pe care Îi iubesc, Eu îi mustru...Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te...Iată, Eu stau la uşă şi bat." Aici nici o untură de uns spălător nu mai ajută, dar:

Izvor de sânge scump a curs din rana lui Isus

La cel ce spălat în El, schimbare s-a produs

Tâlharul, viaţa sa sfârşind, pe cruce-i mântuit

Şi-acum cei păcătoşi la fel, deplin s-or curăţi

EL mi-a deschis ochii cu alifia Lui pentru ochi. Duhul Lui a coborât şi-mi unge ochii pentru a înţelege Biblia. Eu nu puteam să văd. Eu am fost doar păstorul unei biserici baptiste locale. Dar într-o zi, El a trimis Duhul Lui jos. EL nu a încălzit alifia de urs, ci a trimis focul Sfântului Duh. Cu această alifie mi-a uns ochii de am cunoscut Biblia. Eu am văzut că ,,Isus Hristos este Acelaşi, ieri, azi şi în veci", că fiecare cuvânt al omului este o minciună, iar al lui Dumnezeu este Adevărul. ,,Încă stau în faţa uşii şi bat."

Aş dori să vă mai povestesc o întâmplare. Mai avem timp? Bine, atunci încep. În sud trăia un bărbat de culoare. Eu îl cunoşteam pe păstorul lui, era un om foarte bun. Acestui bărbat de culoare îi spuneam Gabe. El se numea Gabriel, dar noi îi spuneam Gabe. Păstorul lui şi cu mine mergeam des la vânătoare. El era un frate de culoare. Noi vânăm mult împreună. Bătrânul Gabe iubea vânătoarea ca nimeni altul. Dar el era un ţintaş rău.

Într-o zi el a mers împreună cu păstorul lui la vânătoare. Noi nu puteam să-l convingem nicicum pe bătrânul Gabe să vină la adunare. Pur şi simplu nu vroia. El nu mergea la biserică. El spunea: ,,Eu nu mă duc acolo unde sunt făţarnicii." Eu i-am spus: ,,Dar Gabe, atâta timp cât tu nu te duci acolo, ei sunt mai puternici. Tu poţi să te ascunzi după ei." Eu repetam: ,,Tu te poţi ascunde după ei. Ei măcar se duc acolo şi îşi dau interesul." El răspundea: ,,Eu te iubesc foarte mult, domnule Billy. Dar eu ştiu că bătrânul Jones merge acolo. El joacă zaruri cu mine." Eu spuneam: ,,Gabe, nu-i nimic. Asta aşa va fi, dar gândeşte-te că pentru asta va fi răspunzător Jones, nu tu." ,,Uite, spuneam eu, tu ai un păstor aşa bun." ,,Oh, păstor, Jones este unul dintre cei mai buni bărbaţi din ţară." Eu spuneam: ,,Iaţi-l ca model, dacă tu nu ai altceva. Iaţi-l ca model."

Într-o zi, fratele Jones l-a luat pe bătrânul Gabe la vânătoare. El povestea: ,,Noi am împuşcat în ziua aceea mai mulţi iepuri decât puteam duce." El îi spunea: ,,Vino deseară pe la mine." Gabe a venit şi totul a fost împărţit. Nevasta lui era o adevărată creştină, o femeie plină de Duhul Sfânt. Ea ştia unde este locul ei. Când a venit bătrânul Gabe, el se uita împrejur.

Păstorul Jones mi-a povestit. Gabe se tot uita peste umăr. Soarele apusese. El stătea foarte gânditor şi se tot plimba; ţeava de la armă era plină cu iepuri şi păsări. Se întoarse, îl bătu pe păstor pe umeri şi îi spuse: ,,Păstorule!" El s-a întors şi i-a răspuns: ,,Da, Gabe, ce doreşti?" Atunci văzu cum îi curgeau lacrimi mari peste faţa lui neagră şi peste barba lui căruntă. El spuse: ,,Păstorule, eu m-am dus acum o jumătate de oră de-a lungul râului. Eu am văzut apusul soarelui. Ştii tu că barba mea şi părul meu deja albesc? Şi pentru mine, soarele se scufundă încetul cu încetul, păstorule. ” El a răspuns: ,,Aşa-i Gabe." Atunci el s-a oprit, s-a întors spre el şi l-a întrebat: ,,Ce s-a întâmplat cu tine, Gabe?" El a spus: ,,Şi soarele meu va apune. Ştii tu ce? Când mergeam pe acolo, mi-a venit gândul că Domnul trebuie să mă iubească şi pe mine." ,,Bineînţeles că te iubeşte, Gabe." El a spus: ,,Tu ştii că eu sunt un trăgător foarte rău, că nu pot să nimeresc niciodată ceva. Dar noi aveam mare nevoie de carnea aceasta acasă. Uită-te numai câtă mi-a dat El! Toate aceste păsări şi iepuri ne vor ajunge toată săptămâna viitoare." El a spus iar: ,,EL trebuie să mă iubească, că doar ştii că eu nu nimeresc niciodată. Eu nu aş fi nimerit nimic, dar uită-te ce mi-a dat El. EL trebuie să mă iubească, că altfel nu mi-ar fi dat." Păstorul i-a spus: ,,Aşa este." El a spus mai departe: ,,Eu simt o bătaie deosebită la uşa mea, de când am stat acolo." El îmi spunea: ,,Gabe, şi soarele tău apune". ,,Păstorule, ştii ce am făcut eu? Eu i-am promis ceva." Eu am răspuns: ,,Eu aş vrea să te întreb ceva, Gabe. Ce fel de predică de-a mea şi-a făcut efectul? Sau a fost o cântare pe care a cântat-o corul?" El spunea: ,,Cântecele din biserică îmi plac foarte mult, păstorule. Eu m-am bucurat de fiecare mesaj pe care tu l-ai predicat pentru că el vine din cartea aceea bună şi veche. Şi ştiu că ea este adevărul. Astăzi, El mi s-a arătat prin acest vânat bogat. EL a bătut şi eu m-am întors şi L-am recunoscut ce bun este. Duminică dimineaţă vin şi mă aşez chiar în faţa ta. Eu am să-ţi dau mâna mea dreaptă pentru că eu mi-am dat inima lui Dumnezeu, acolo jos la poalele dealului."

El a promis: ,,Eu mă voi lăsa botezat şi mă voi aşeza acolo lângă nevasta mea. Acolo voi sta până mă va chema Domnul sus." El s-a întors numai o dată şi a recunoscut cât de bun a fost Dumnezeu cu el.

Eu sunt misionar. Aş vrea să puteţi vedea odată cu ochii mei cum înfometează oamenii din India. Mamele sunt înfometate pe stradă, iar copii nu mai pot plânge de foame. Dacă ne gândim ce avem noi aici! Uitaţi-vă la maşinile cu care aţi venit; uitaţi-vă la hainele pe care le purtaţi, uitaţi-vă cât de bogaţi sunteţi!

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
  9. Pagina 17-18
 
Adrese similare: