EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Răpirea - Seria 10 nr 9 - 4 decembrie 1965 - WMB

Este o mare prioritate să primeşti o invitaţie şi să poţi veni din nou aici. Cred că am avut un timp minunat ultima dată când am fost aici; iar când am înţeles că sunt din nou invitat, m-am simţit într-adevăr bine.

Cred că paharul bucuriei mele a fost plin şi datorită acelor cuvinte pline de dragoste mărturisite de voi şi ajunse până la auzul urechilor mele. Toate acestea mă fac să mă simt cu adevărat bine în mijlocul vostru. Am observat aici mulţi predicatori şi acest fapt mă bucură fiindcă mă voi întâlni cu fraţii mei. Aş dori să am timp să merg cu voi acasă, căci ştiu că aveţi cele mai bune mâncăruri din ţară. Este frumos, aceasta este şi părerea mea, dar este puţin târziu şi de obicei eu predic aproximativ patru ore. Deşi cunosc bunătatea fratelui şi a surorii de aici, aş vrea să scurtez puţin mesajul din seara aceasta.

Când eram tânăr, oamenii veneau să mă asculte fiindcă eram un predicator tânăr. Voi ştiţi, eram chiar un copil necunoscut, abia trecut prin şcoală şi eram fără pregătire, dar ei veneau să mă asculte, să asculte cuvintele mele vorbite într-o engleză slabă, un dialect din ţinutul Kentucky...

Dar după ce îmbătrâneşti, atunci gândeşti mai mult şi ai mai mult. Vedeţi, cu fiecare zi noi ne însuşim mai multe. Pavel spune: „ Când eram un copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil. ” Dar când începi să creşti, la început te împiedici şi cazi, te ridici şi încerci încă o dată, până ajungi să mergi drept. Şi aceasta este ceea ce trebuie noi să facem ca soldaţi ai crucii. Acum este timpul să mergem drept înainte pe drumul care duce în sus, spre slavă.

Eu cred că într-adevăr trăim în ultima fază a istoriei lumii acesteia. Eu cred din toată inima că venirea Domnului este mai aproape chiar decât gândim noi. Aş vrea să vă mai spun ceva în timp ce voi deschideţi la Ps. 27 de unde vreau să citesc primele versete.

Aş dori să spun ceva cu referire la cei din „ Uniunea oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline. ” Fratele Pearry vorbea despre nişte cărţi noi pe care le au ei. Câţi dintre voi vă amintiţi când am predicat în una din adunările de aici, din Phoenix, despre: „ Acesta este timpul, domnilor? ”? Predica a fost înregistrată şi acum această predică este la începutul cărţii.

Vedeţi voi, sunt prea multe legitimări supranaturale ale Cuvântului scris pentru ceasul acesta ca să ne mai îndoim. Toate sunt cât se poate de grăitoare. Aţi fi uimiţi dacă v-aş spune tot ce se petrece cu adevărat. Mulţi dintre cei străini aţi auzit pe aceşti bărbaţi vorbind despre un mesaj al acestui ceas...şi aşa mai departe. Ţinta este făgăduinţa lui Dumnezeu pentru acest ceas, ceea ce El a făgăduit că va face. El o împlineşte exact în felul în care a spus că o va face şi noi vedem că este conform Scripturii. Împlinirea este întotdeauna exactă, de fiecare dată, pentru că Dumnezeu este cel ce o spune.

Dacă un om ar încerca să facă o astfel de prorocie şi să vă spună ce vi se va întâmpla, ar avea o şansă de unu la zece milioane, dacă ar mai preciza şi timpul pentru împlinirea acesteia. Dacă ar mai specifica şi locul unde se va întâmpla, atunci ar avea o şansă de unu la o sută de milioane şi apoi dacă ar preciza şi cum se va întâmpla, este pur şi simplu de neînchipuit.

Acum, dacă noi vedem mereu şi mereu aceste lucruri petrecându-se atât de desăvârşit, atunci numai Dumnezeu poate fi în lucrare; şi atunci noi ne întoarcem direct la Scriptură, fără să ştim unde vrem să căutăm şi Duhul Sfânt o descoperă şi ne face legăturile în întregul Cuvânt, formează un tablou din care înţelegem timpul în care trăim.

Noi ne aflăm într-o etapă de cotitură a Bisericii, de schimbare a dispensaţiilor; noi ne aflăm într-un colţ. Este uşor să faci un colţ, de exemplu colţul unui zid de cărămidă. Cred că orice clădire începe de la un colţ. Fiecare pune cărămida exact în rândul acela, la fel face şi o organizaţie, care de la un anumit colţ îşi zideşte linia ei. Dar dacă tu te întorci la acest colţ de unde ai pornit ca s-o iei în altă direcţie, observi că nu mai corespunde. Dar observaţi, Dumnezeu nu zideşte un zid, El zideşte o casă! Şi în cadrul acestei construcţii există multe puncte de întoarcere şi de întretăiere pe care El, aici în planul Său - Biblia - le-a spus deja dinainte. Da! Aici sunt aceste puncte de întoarcere. Oricine poate să încerce să facă o întoarcere, dar să ţină cont că aceasta trebuie să fie conform cu planul de zidire, aşezat deja aici în Scriptură. Dacă nu va fi aşa, trebuie să fie dărâmat.

Noi Îi dăm toată slava lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui, pentru părtăşia cu voi, pentru aceste uşi deschise pe care Domnul ni le-a dat, atât cu voi, cît şi cu oamenii Evangheliei depline, comercianţii creştini. Eu am susţinut că este foarte greu să vorbeşti Cuvântul lui Dumnezeu cu oamenii din organizaţii, fiindcă ei zidesc un gard în jurul lor şi mie îmi pare rău că nu am mai mult timp ca să-i îndemn. Ceea ce a scris fratele Davis despre creşterea raţelor, este foarte corect. El spunea: „ Râul creştea şi fiecare raţă ar fi vrut să aibă părtăşie cu celelalte, dar nu au reuşit aceasta pentru că ele erau îngrădite. Când apa s-a ridicat sus de tot, apa le-a scos din coteţ. ” Eu cred că aceasta este calea pe care trebuie să mergem şi noi. Adică apa se ridică (vedeţi voi?) şi noi putem să ieşim din ţarc şi să avem părtăşie unii cu alţii. Nu-i aşa? Astfel noi avem dragostea adevărată a lui Hristos în inimile noastre.

Aceşti oameni de comerţ ai Evangheliei depline au fost pentru mine o oază, căci de multe ori am găsit acolo fraţi buni, ca de altfel în orice denominaţiune, unde am întâlnit călători sfinţi, fraţi buni. De multe ori ei nu au voie să mă aibă în biserica lor fiindcă vedeţi....nu că ei nu cred asta, dar vor fi excluşi din denominaţiunea lor. Dacă voi totuşi o faceţi, înseamnă că sunteţi o raţă care şi-a umplut pieptul cu mireasma umedă a apei vii.

Nu demult a venit la mine un frate de la metodişti. N-aş vrea să-i spun numele, el este un bărbat fin. El scria o lucrare despre vindecarea dumnezeiască şi pentru aceasta a venit la mine, pentru a discuta. Noi ne-am aşezat şi am vorbit un timp. El spunea: „ Singurul lucru pe care noi îl avem împotriva ta este că tu eşti tot împreună cu aceşti penticostali. ” Eu am zis: „ Atunci lasă ca biserica ta metodistă să susţină această lucrare şi eu voi veni. ” Asta era deja altceva. El a spus: „ Vezi tu, eu nu sunt biserica metodistă, eu doar aparţin de această biserică. ” Eu i-am spus: „ Acesta este motivul! Penticostalii au fost aceia care au deschis uşa, ei sunt aceia la care am putut să ajung. ” Şi oricine ne deschide uşa, la aceia vom veni. Cum scrie în cap. 3 din Apocalipsa, unde vorbeşte Domnul: „ Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. ” Eu întotdeauna am ştiut că acesta era Hristos şi El este Cuvântul.

Cum spunem, aceşti creştini ai comerţului sunt o oază, un loc de întâlnire, unde noi putem să venim în părtăşie. Nicio altă biserică nu a îngăduit aşa ca ei, ca lucrarea să fie dusă mai departe. Astfel oamenii din diferite biserici au venit împreună aici şi pretutindeni în lume, pentru a putea avea părtăşie. Am ajutat multe din aceste întâlniri, încurajând aceşti comercianţi ai Evangheliei depline. Eu sunt recunoscător pentru aceste ocazii în care mi s-a dat cuvântul. Prin aceasta vedem cum aceşti comercianţi i-au ajutat pe semenii lor. În felul acesta şi celelalte biserici au deschis uşile lor. Oamenii mai doresc astfel de întâlniri, dar apoi....eu nu aş vrea să trag pe cineva de la biserica lui. Rămâneţi dar în biserica voastră şi lăsaţi ca lumina voastră să lumineze. Vedeţi? Fiţi adevăraţi creştini. Păstorul vostru vă va aprecia. Fiindcă un adevărat credincios, sincer şi sfânt, ce crede în Dumnezeu, va fi preţuit. Da!

Eu mulţumesc fratelui acestuia, soţiei lui şi întregii adunări pentru această ocazie şi fie ca această adunare să crească şi binecuvântarea lui Dumnezeu să se odihnească asupra ei. Să fie o unealtă în mâna lui Dumnezeu pentru a salva sute de oameni înaintea de venirea Domnului. Doresc la fel şi celorlalte adunări sau trimişilor lor.

În seara aceasta aş vrea să vorbesc despre un lucru deosebit: RĂPIREA! Eu cred că va fi o răpire. Toţi creştinii cred aceasta, cititorii bibliei cred că va fi o răpire şi acum vom citi ca bază Psalmul 27 de la 1-5: „ Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele; de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei - prigonitorii şi vrăjmaşii mei - se clatină şi cad. Chiar o oştire de ar tăbărîîmpotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: Aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui. Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
 
Adrese similare: