EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

Apostolul Ioan a fost deportat pe insula Patmos din pricina „Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos”. Acolo el a ajuns într-o stare de răpire sufletească prin Duhul lui Dumnezeu. El a văzut dinainte cele mai importante desfăşurări ale vremii şi a fost transpus chiar în ziua Domnului. Ziua Domnului este descrisă în mod cuprinzător în Vechiul şi în Noul Testament. Părerea că aici ar fi vorba despre sâmbăta sau duminica, rezultă dintr-o neînţelegere şi nu corespunde. Ziua Domnului este etapa care urmează după ziua harului şi a mântuirii (Isa. 49, 8; 2. Cor. 6, 2; Evrei 4, 7) - ziua a şaptea în cronologia divină. Dumnezeu socoteşte cu zile acolo unde noi socotim cu ani. La Dumnezeu, o zi este cât o mie de ani pentru noi. „Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2. Pet. 3, 8; Ps. 90, 4

De la începutul timpului noi avem de-a face cu şapte perioade profetice pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru omenire. Socotit în mare, au trecut 2 zile, şi anume cam două mii de ani de la Adam până la Avraam; apoi din nou cam două mii de ani de la Avraam până la Hristos, şi acum ne apropiem de sfârşitul celor două zile care sunt numite şi zilele de pe urmă, în care Duhul lui Dumnezeu lucrează fără încetare pe pământ în timpul acestor două mii de ani de har (Fap. 2, 17). Ziua a şaptea va fi perioada milenară a împărăţiei păcii lui Hristos pe pământ (Apoc. 20).

Înaintea zilei Domnului, Dumnezeu a făgăduit să-l trimită pe proorocul Ilie (Mal. 4, 5). Ziua Domnului - ultima perioadă de o mie de ani înaintea începerii veşniciei - va începe cu judecăţile al căror apogeu va fi bătălia de la Armaghedon (Apoc. 16, 14-16; 19, 11-21; Ez. 38, 20+23; Ioel 3, 9-17, ş. a.). Din cauza aceasta, ziua Domnului este descrisă ca fiind pentru „păcătoşi”, o zi fără milă şi de mânie, în care se împlineşte: „ Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată .” (Ioel 2, 31). Vezi şi Isa. 13; Ez. 30, 3; Ioel 2, 1-2; Ioel 3, 15; Ţef. 1, 14-15; Fap. 2, 20; 2. Pet. 3, 10; Apoc. 6, 12-17 ş. a.

Ziua a şaptea - împărăţia păcii de o mie de ani - este ziua de odihnă a lui Dumnezeu. La sfârşitul acestei zile, Satana va fi dezlegat încă o dată pentru a instiga toate puterile păgâne, sub conducerea lui «Gog şi Magog», pentru lupta finală în care acestea vor fi distruse odată pentru totdeauna (Apoc. 20, 7-10). După aceea are loc judecata de apoi, urmează un cer nou şi un pământ nou, iar timpul se revarsă în veşnicie.

Înaintea zilei harului, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe „îngerul Său” , în statura lui Ioan Botezătorul, ca să pregătească calea (Mal. 3, 1; Mat. 11, 10, ş. a.). El a venit în duhul şi în puterea lui Ilie ca să întoarcă inimile celor ce erau în credinţa părinţilor din Vechiul Testament, la un început nou al copiilor Noului legământ (Mal. 4, 6a, Luca 1, 17). „ El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el .” (Ioan 1, 7). El a făcut un pod de legătură între Vechiul şi Noul Testament (Luca 16, 16), a pregătit calea Domnului şi a netezit un drum pentru Dumnezeul nostru (Isa. 40, 3; Marc. 1, 1-4, ş. a.).

Proorocul dinaintea zilei Domnului a venit la sfârşitul zilei de har, deci acum în ultima epocă a Bisericii, pentru a întoarce inimile copiilor din Noul legământ la credinţa părinţilor apostolici (Mal. 4, 6b). Mesajul lui fondat biblic aduce Biserica adevărată în starea originală, în care i se restituie tot ce a posedat la început. Printr-o lucrare puternică a Duhului, care este descrisă în Sfânta Scriptură ca „ploaia târzie”, ea va fi pusă în ordinea originală, dumnezeiască (Iac. 5, 7-8). Isus a spus în Mat. 17, 11 despre această slujbă vestită în proorocul Maleahi, care mai era atunci la timpul viitor: „Este adevărat că trebuie să vină mai întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile ...”, la fel El a confirmat că slujba lui Ioan Botezătorul a avut deja loc (v. 12-13). Când s-a ridicat Ioan, i s-au pus trei întrebări. Una dintre ele suna astfel: „‘Eşti Ilie?’ şi el a zis: ‘Nu sunt.’” (Ioan 1, 21). În vers. 23 el a amintit Cuvântul profetic al Vechiului Testament, care se referea la el şi la slujba lui.

Aşa cum Ilie a luat cele douăsprezece pietre pentru fiecare seminţie din Israel, a ridicat altarul Domnului şi a chemat poporul lui Dumnezeu înapoi (1. Împ. 18), la fel va fi restabilită, prin ultimul mesaj către Biserica noutestamentară, învăţătura celor douăsprezece apostoli şi poporul lui Dumnezeu va fi chemat înapoi la Domnul şi la Cuvântul Lui. Noi trăim acum într-adevăr partea de încheiere a istoriei de mântuire.

Apostolul Petru s-a referit la făgăduinţa restituirii pentru Biserica lui Hristos în a doua lui predică după Rusalii, când el a zis călăuzit de Duhul Sfânt: „...ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime .” (Fap. 3, 19b-21). Deja la începutul Bisericii noutestamentare, Duhul Sfânt a vorbit prin gura autorizată ce se va întâmpla la sfârşit, şi anume că Biserica adevărată va fi reaşezată înainte de venirea lui Hristos în aceeaşi stare în care s-a aflat Biserica originală

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: