EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 02.02.2018 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 03.02.2018 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 5 ianuarie 2019
Krefeld, 6 ianuarie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

Despre cele şapte scrisori nu trebuie să discutăm în detaliu; acestea au fost deja prelucrate şi sunt cunoscute tuturor, mai mult sau mai puţin. Mai întâi mesajul vine întotdeauna la îngerul Bisericii care îl transmite apoi Bisericii întregi. În aceste mesaje se află laudă pentru binele şi mustrare din cauza învăţăturilor false, etc. La sfârşitul fiecărei scrisori găsim făgăduinţe deosebite pentru biruitori. Acestea nu se referă doar la cele şapte Biserici locale amintite, ci sunt valabile pentru toţi credincioşii din toată perioada de timp a Bisericii noutestamentare.

Istoricii bisericii s-au ocupat detaliat de cele şapte epoci deosebite. Cel mai cunoscut dintre ei este dr. Clarence Larkin care a stabilit împărţirea timpului în cartea sa «Dispensational Truth» pe paginile 130-132. Bărbatul lui Dumnezeu, William Branham, le-a preluat de la el când a vorbit despre cele şapte Biserici. Aceeaşi împărţire a timpului va fi redată şi aici.

Scrisorile aveau un caracter prezicător, profetic şi sunt de o importanţă deosebită în istoria mântuirii. Cel ce vorbeşte şi lucrează este întotdeauna Domnul cel înviat. EL se prezintă în fiecare scrisoare într-un alt mod, însă întotdeauna într-o relaţie orientată spre Biserică. Ea trebuie să ştie cine este El şi să asculte de ceea ce spune El. şi cele şapte făgăduinţe care le-au fost date biruitorilor, sunt diferite. La revenirea Domnului, credincioşii adevăraţi din toate epocile Bisericii care vor avea parte de prima înviere, vor moşteni împreună tot ce a fost făgăduit.

În prima scrisoare trimisă citim: „ Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc .” (2, 1-6)

Este vorba despre lucrarea din Împărăţia lui Dumnezeu, despre faptele şi răbdarea credincioşilor. Lor li se acordă mărturia că nu i-au suportat pe lucrătorii răi şi necinstiţi. Aici era vorba despre bărbaţi care se dădeau drept apostoli, dar care au fost depistaţi de către credincioşii Cuvântului din prima epocă, ca fiind mincinoşi.

Pavel a arătat deja în Fap. 20, 28-32 şi în alte locuri, că după plecarea sa acasă se vor ridica bărbaţi care vor aduce învăţături false pentru a-i atrage pe ucenici în jurul lor. În acest context el i-a îndemnat pe bătrânii comunităţilor la veghere.

Credincioşii mai purtau atunci vii în amintire învăţăturile şi practica apostolilor. Ei ştiau: dacă cineva nu concordă cu învăţătura şi practica lor, atunci era vorba despre imitatori care nu puteau avea pretenţii justificate. Devierile de la original au început prin persoane diferite deja în prima generaţie creştină. Originalul creştin trebuie să le fie creştinilor adevăraţi o unitate de măsură în toate timpurile şi să le rămână singurul model valabil.

În continuare este adusă laudă pentru răbdarea şi suferinţa din pricina Numelui Său. După aceasta urmează însă mustrarea, pentru că mulţi au părăsit prima dragoste arzătoare. Se transmite îndemnul la pocăinţă şi întoarcere la faptele de la început. Altfel Domnul însuşi vrea să mute sfeşnicul de pe locul lui. Ce sens mai are un sfeşnic, dacă nu mai luminează? Atunci mai rămâne doar amintirea şi o formă moartă. Urmează încă o dată lauda pentru urârea faptelor nicolaite, în care se făcea o deosebire treptată între aşa-zişii "fraţi lucrători" şi între ascultătorii laici, lucru care era urât şi de Domnul.

Făgăduinţa pentru toţi care ascultă ceea ce spune Bisericilor Duhul este: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Primii oameni îşi pierduseră dreptul lor la pomul vieţii şi au fost scoşi din raiul lui Dumnezeu. După răscumpărarea isprăvită şi împăcare, credincioşii adevăraţi au acces din nou la pomul vieţii şi la rai (Luca 23, 43).

Epoca Bisericii din Efes a durat de la începutul Bisericii noutestamentare până în cca. anul 170 d. Hr.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: