EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 01.06.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 02.06.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 4 mai 2019
Krefeld, 5 mai 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

În a patra scrisoare Domnul se prezintă în felul următor: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă: ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. şi toate Bisericile vor cunoaşte că ,Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima ; şi voi răsplăti fiecărui din voi după faptele lui. Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta, şi n-aţi cunoscut ,adâncimile Satanei , cum le numesc ei, vă zic: ,Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! ” (2, 18-25).

Mai întâi Domnul laudă comunitatea din Tiatira din epoca respectivă pentru faptele ei, dragostea ei, credincioşia ei, răbdarea şi dorinţa de-a ajuta. Pe deasupra acestora i se confirmă o creştere duhovnicească bună. Dar pe urmă Domnul atinge lucrurile care nu-i plac. Mustrarea este valabilă pentru o femeie pe care El o numeşte „Iezabela”, care însă se dă drept proorociţă. Cea mai credibilă, dar cea mai gravă înşelăciune de pe terenul spiritual are loc prin acei care proorocesc. Lor li se dă crezare şi oamenii privesc spre ei în sus fără să-şi dea seama ce fel de intenţii se pot ascunde în spatele acestora.

În Biserica noutestamentară, Dumnezeu a încredinţat exclusiv fraţilor cele cinci slujbe. Nu există o slujbă adevărată de proorociţă, apostoliţă, învăţătoare, etc. rânduit ă de Dumnezeu. Dacă totuşi se întâmplă ca o femeie să se ridice ca prooroc, apostol, învăţător, etc, atunci putem constata, comparînd cu Sfânta Scriptură, că Satana o foloseşte pentru a pune Biserica la încercare. Mai devreme sau mai târziu vine ceasul încercării pentru fiecare trezire spirituală, cum s-a întâmplat şi la Eva. Pavel a subliniat rânduiala divină spunând: „ Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii” (1. Tim. 2, 11-14). Fiecare femeie care se consideră duhovnicească şi se sustrage stăpânirii bărbatului ei, aşa cum a poruncit-o însuşi Dumnezeu în Gen. 3, se supune automat stăpânirii Satanei şi devine unealta lui. Ca şi în grădina Eden aceasta nu se întâmplă prin discuţii despre politică sau despre alte probleme fireşti, ci întotdeauna cu privire la ceea ce a spus Dumnezeu.

Oriunde se întâmplă ca o femeie să încalce graniţele stabilite de Cuvânt şi începe să-i înveţe pe alţii despre teme biblice, atunci ea începe să se pună deasupra Sfintei Scripturi şi a bărbatului ei. Acesta este un semn inconfundabil, că ea este stăpânită de puteri duşmane în cea mai evlavioasă formă şi este sub o inspiraţie falsă. Apostolul a rânduit: „ Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia Cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură (nu: să-i înveţe) asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă ...” (1. Cor. 14, 34-35). Pentru că avem de-a face cu Evanghelia veşnic valabilă a lui Isus Hristos, sunt valabile până la sfârşit numai rânduielile stabilite de la început. Apostolul, prin însărcinarea lui Dumnezeu, se referă la ceea ce s-a întâmplat în grădina Eden şi le arată femeilor locul lor.

Aceleaşi mustrări au fost necesare deja în Vechiul Testament pentru poporul Israel: „ Iar tu, fiul omului, întoarce-ţi privirile împotriva fiicelor poporului tău, care proorocesc după gustul inimii lor, şi prooroceşte împotriva lor! Spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de cele ce cos perinuţe pentru subţiori, şi fac măhrame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre?” (Ez. 13, 17-18). Este bine să citim capitolul până la sfârşit şi să învăţăm o lecţie pentru viitor din aceasta. Este ciudat că până astăzi nu s-a schimbat încă nimic. Sunt într-adevăr femeile cele care se consideră duhovniceşti, îi învaţă pe ceilalţi şi ajung sub o inspiraţie falsă. Proorociile lor inspirate fals au caracterul unei vrăjitorii, blesteme, conţin otrava zilnică a şarpelui şi toţi care ascultă de ele sunt legaţi spiritual şi trebuie eliberaţi prin puterea nelimitată a Numelui lui Isus Hristos.

Robii lui Dumnezeu, ca vestitori ai Cuvântului, ar fi trebuit s-o ştie mai bine şi să dezvăluie faptele lor. Dar aşa cum a ascultat atunci Eva de „şarpe” şi l-a atras apoi şi pe Adam în păcat, aşa au căzut şi ei în cursa femeii Iezabela, „... care amăgeşte pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor.” (2, 20). Faptul că aici nu este vorba despre curvie firească, ci despre curvie spirituală, reiese clar din context. Femeile care se consideră proorociţe se vor feri să curvească cu robii lui Dumnezeu, pentru că prin aceasta şi-ar pierde imediat autoritatea spirituală şi influenţa asupra lor. Acea „Iezabelă” care lucra ca proorociţă şi învăţătoare în acelaşi timp, a fost îndemnată să se pocăiască, la fel şi acei care au ascultat de ea. Copiii spirituali care au rezultat din acest amestec, au murit de o moarte spirituală.

Dar pentru cei care nu s-au lăsat amăgiţi de aşa-zisa proorociţă şi nu s-au ţinut de învăţătura ei, era valabilă făgăduinţa: „Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” (2, 26-28). Cei răscumpăraţi vor moşteni împreună cu Răscumpărătorul lor şi vor domni în împărăţia de o mie de ani peste toate neamurile.

Epoca Bisericii din Tiatira a durat până cca. în anul 1520 d.Hr.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: