EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 01.06.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 02.06.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 4 mai 2019
Krefeld, 5 mai 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

Ultima, a şaptea scrisoare, începe imediat cu o mustrare: „ Iată ce zice Cel ce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic’, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol ... ” (3, 14-17).

În această ultimă epocă, care nu este nici rece şi nici în clocot, adică trândavă şi călduţă, Domnul îi ameninţă pe acei care nu se întorc la El că îi va scuipa din gura Lui, ceea ce înseamnă că ei nu vor auzi strigarea Lui pentru prima înviere şi răpire.

Părerea înşelătoare că ar avea totul duhovniceşte din belşug şi nu mai este nevoie de nimic, este mustrată de Domnul cu cuvintele: „... şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Dacă cineva este fireşte sărac, orb şi gol, atunci este grav. Dar dacă el nu ştie aceasta, adică el nu recunoaşte starea lui proprie, atunci psihic nu este ceva în ordine. Transpus în cele spirituale, este la fel.

Tragicul din această ultimă epocă înşelătoare constă în faptul că oamenii se înşeală, cred şi îşi închipuie ceva care de fapt nici nu există în realitate. Conform mustrării Domnului, în timpul de sfârşit al harului, credincioşilor le lipseşte judecata duhovnicească reală. Se trăieşte într-o lume de dorinţe şi vise, fără să se înţeleagă că mustrarea Domnului este pe drept. Totuşi El nu-i părăseşte pe ai Săi, bate la uşă şi le transmite sfatul: „... te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! ” (3, 18-19).

Numai cine îşi recunoaşte starea proprie şi vine la Domnul, va putea lua în primire ceea ce a pregătit El, chiar şi doftoria pentru ochi, pentru ca cele divine care fac parte din Împărăţia lui Dumnezeu să fie văzute prin descoperirea Duhului. Însuşi Domnul mărturiseşte că El stă la uşă şi bate, deşi înăuntru se predică despre El, se cântă şi se vorbeşte despre lucrarea şi darurile Duhului. Serviciile divine se desfăşoară în continuare, Lui însă nu I se permite să pronunţe Cuvântul în cadrul bisericilor, pentru a se descoperi în mijlocul lor. Dar răbdarea Lui se apropie de sfârşit.

Din cauza aceasta El se adresează ca Cel care bate la persoane individuale, şi zice: „ Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (3, 20). Aceasta este situaţia actuală. Nu comunităţi întregi, ci persoane individuale din diferite comunităţi aud chemarea Lui, ascultă de sfatul Lui şi îşi deschid uşa inimii, pentru ca El să cineze cu ei. În niciuna din epocile dinainte, masa Domnului nu a fost vreodată aşa de bogată ca acum.

În ceea ce priveşte făgăduinţa, aceasta este cea mai puternică dintre toate: „ Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (3, 21). Dumnezeu a făcut în Hristos începutul unei creaţiuni noi prin naştere; de aceea El se prezintă de la început acestei epoci a Bisericii ca începutul creaţiunii lui Dumnezeu. Toţi acei care sunt zămisliţi şi născuţi din nou prin Duhul Lui, (Ioan 3, 3-7; Iac. 1, 18; 1. Pet. 1, 23; 1. Ioan 5, 1-4) formează gloata celor întâi născuţi (Evrei 12, 23) şi sunt totodată făpturi noi în Hristos (2. Cor. 5, 17-19), şi vor şedea pe scaunul Său de domnie împreună cu Cel ce a biruit, pentru a domni împreună cu El.

Este izbitor că la începutul fiecărei scrisori deschise, stă scris Aşa vorbeşte Domnul. La sfârşitul fiecăreia citim: „ Cine are urechi de auzit, să audă ce zice Bisericilor Duhul.” Exact de aceasta depinde totul, adică de a auzi vorbirea prezentă a Duhului prin Cuvântul făgăduit şi descoperit pentru timpul acesta. Acesta este mesajul acum, despre care era vorba în fiecare epocă. În primele trei scrisori expresia aceasta se află înaintea făgăduinţei, în cele patru din urmă dimpotrivă, se află după făgăduinţă.

În Matei 13, Domnul a explicat în detaliu necesitatea de a auzi şi a vedea. EL a binecuvântat ochii celor care văd şi urechile celor care aud. Biruitorii din toate epocile Bisericii sunt oameni care au auzit, au crezut şi au urmat mesajul lui Dumnezeu în timpul lor. Astfel ei au avut parte de ceea ce Dumnezeu făcea în timpul lor. Tot aşa trebuie şi noi să auzim ce spune Duhul în zilele noastre prin mesajul acestui timp, pentru a avea parte de ceea ce a făgăduit Dumnezeu şi ceea ce face în prezent. Copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu ascultă doar de un trimis care vine în calitate de înger şi aduce mesajul divin, ci ascultă de Aşa vorbeşte Domnul, cred mărturia Cuvântului şi devin astfel biruitori care moştenesc totul.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: