EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

În capitolul 5 este relatat mai întâi despre cartea tainică din mâna Celui ce şade pe scaunul de domnie, care era pecetluită cu şapte peceţi. „Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: ,Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile? şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ , nici sub pământ , care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea . ” (5, 2-3).

Această desfăşurare ne este prezentată în faţa ochilor ca într-o dramă cu diferite roluri, care ne face să înţelegem totul mai bine. Ioan plângea pentru că nu era nimeni nici în cer şi nici pe pământ , sau sub pământ , ca să deschidă cartea. Apoi a aflat că există totuşi Unul: „Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei. şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. El a venit, şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie . ” (5, 5-7). Mielul, nu Leul, a luat cartea pentru că această desfăşurare are loc încă în timpul harului pentru Biserica nou-testamentară. Pe de-o parte Îl vedem aici pe Fiul lui Dumnezeu prezentat ca Leul din seminţia lui David, care Îl ilustrează ca împărat. Pe de altă parte Ioan L-a văzut pe El ca Miel, prin care El este simbolizat ca Răscumpărător în relaţia Sa cu cei răscumpăraţi. Numai Mielul lui Dumnezeu care ne-a răscumpărat este vrednic să ia această carte, să rupă peceţile şi să descopere tainele din ea.

Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: ,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ ! ” (5, 8-10).

Nu este adevărat că doar unii au fost chemaţi pentru slujba preoţească într-o biserică oficială, ci toţi răscumpăraţii sunt aleşi de Dumnezeu, cum este scris: „... şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său ... ” (cap. 1, 6) „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui ” (1. Pet. 2, 9a).

Cele patru făpturi dinaintea scaunului de domnie au o sarcină deosebită în legătură cu Biserica răscumpărată. După cum vom vedea, ele vor mai fi amintite numai la deschiderea primelor patru peceţi, însă nu mai sunt amintite în ultimele trei peceţi. şi cei patru călăreţi sunt arătaţi numai în primele patru peceţi şi nu în ultimele trei. Învăţătorii biblici văd în unanimitate în cei douăzeci şi patru de bătrâni pe cei douăsprezece patriarhi ai Vechiului legământ şi pe cei douăsprezece apostoli ca reprezentanţii Bisericii noutestamentare. Aici se face de cunoscut că este vorba despre credincioşii dintre naţiuni şi din cele douăsprezece seminţii ale Israelului, cu privire la domnia împărătească. De aceea nu este vorba în contextul acesta despre răpire şi despre cina nunţii din ceruri, ci despre domnia împărătească de pe pământ .

Cetele cereşti au intrat în această laudă cu zecile de mii ori zece mii şi mii de mii, cum nu s-a mai văzut aşa ceva până atunci. Ei strigă: „‘Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!’ şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ , sub pământ , pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând : ‘A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor! ’” (5, 12-13).

De aici se vede clar că la desăvârşirea şi împlinirea planului de mântuire dumnezeiesc este cuprinsă toată creaţiunea, care va începe să aducă slavă. Atunci toată creaţiunea va fi eliberată şi răscumpărată de deşertăciunea sub care suspină (Rom. 8, 19-25). Noi nici nu putem să ne închipuim cu câtă uşurare va respira atunci tot universul, când totul va fi reaşezat de Dumnezeu în făgaşul care îi revine, şi Îi va aduce atunci lauda universală.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: