EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 03.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 04.08.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 6 iulie 2019
Krefeld, 7 iulie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Martirii iudei din trecut şi din viitor

La deschiderea peceţii a cincea nu mai răsună nici un glas al vreunei făpturi, pentru că pecetea aceasta nu stă în legătură cu Biserica noutestamentară. Pecetea a cincea se încadrează jumătate în timpul Bisericii, şi anume cuprinde martirii iudei ucişi în trecut, iar cealaltă parte din timp după răpirea Bisericii, atunci când numărul martirilor iudei se va împlini numeric în timpul necazului celui mare. Cei ce fac parte din Biserica noutestamentară se duc în paradis când se despart de această viaţă; sufletele martirilor iudei se află însă sub altar. Ei nu pot intra încă în slava lui Dumnezeu, pentru că nu au acceptat împăcarea în Hristos.

Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ,Până când , Stăpâne, Tu care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământ ului? Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.” (6, 9).

Iudeii ucişi în trecut - dacă ne gândim la toţi iudeii care au fost ucişi în decurs de o mie cinci sute de ani, şi cele şase milioane care au fost ucişi numai în secolul acesta - nu aveau încă mărturia lui Isus Hristos. Ei au murit ca purtători ai mărturiei Cuvântului lui Dumnezeu, aşa cum îl primise Israelul în vechime. Din cauza aceasta ei strigă după răzbunare şi întreabă: „ Până când, Stăpâne, Tu care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Credincioşii adevăraţi ai lui Hristos, împăcaţi cu Dumnezeu nu strigă după răzbunare, ci ei se roagă pentru prigonitorii lor, aşa cum a făcut-o şi Răscumpărătorul lor: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.” (Luca 23, 34) sau ca Ştefan, care a fost ucis cu pietre de duşmanii lui şi totuşi striga, rugându-se: „ Doamne, nu le ţine acest păcat.” (Fap. 7, 60).

Sufletele de sub altar au fost ucise din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care ei o posedau ca iudeii. Ei Îl aşteptau pe Mesia, dar nu aveau încă descoperirea că Isus Hristos din Nazaret este Mesia al lor. Din cauza aceasta ei nu fac parte din numărul răscumpăraţilor din Biserica nou-testamentară. Dumnezeu merge cu poporul Israel un drum deosebit, conform planului Său de mântuire conceput dinaintea întemeierii lumii. Poporul Israel a fost ales de Domnul pe baza legământ ului încheiat, cu scopul de a depune mărturie despre El, singurul Dumnezeu adevărat şi despre Cuvântul Lui.

Mulţi teologi cu renume au fost de părere, că Dumnezeu a înlăturat Israelul de tot, şi a aşezat Biserica în locul lor. Aceasta nu este biblică. Dumnezeu a împietrit Israelul numai pentru o vreme şi le-a dat un duh de adormire din pricina noastră, ochi ca să nu vadă, pentru ca ochii noştri să fie deschişi, iar noi să avem parte de mântuirea Lui. Darurile, chemarea şi alegerea Israelului sunt irevocabile, iar lui Dumnezeu nu-I pare rău de chemarea făcută (Rom. 11). Martirii iudei sunt mântuiţi, chiar dacă nu au trăit o întoarcere la Hristos, pentru că ei au crezut din convingere în venirea lui Mesia şi au aşteptat aceasta.

În partea a doua a textului despre pecetea a cincea, ni se spune clar că aceşti martiri primesc o haină albă, însă ei trebuie să mai rabde un timp scurt până când robii şi fraţii lor vor muri de aceeaşi moarte ca şi ei. Toţi acei care fac parte din Biserica noutestamentară sunt denumiţi întotdeauna „fii şi fiice”; israeliţii sunt însă numiţi „robi şi roabe”. Această deosebire terminologică o găsim dealtfel în Fap. 2, 17-18 în legătură cu pogorârea Duhu-lui Sfânt care vine peste amândouă grupurile, mai întâi peste „fii şi fiice”, apoi peste „robi şi roabe”.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: