EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

Capitolul şapte este uşor de înţeles. În prima parte ne este descrisă pecetluirea celor 144.000 din cele douăsprezece seminţii ale Israelului, iar în a doua jumătate gloata cea mare, nenumărată, dintre neamuri care va trece prin necazul cel mare. În vers. 1 ne sunt arătaţi cei patru îngeri, gata pentru judecată care ţin cele patru vânturi, şi care vor fi dezlegaţi numai la trâmbiţa a şasea (cap. 9, 14+15).

După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământ ului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământ ului, ca să nu sufle vânt pe pământ , nici pe mare, nici peste vreun copac.” (vers. 1).

Vânturi şi viscole vorbesc despre pustiire şi distrugere. Aşa o găsim confirmat şi în Cuvântul profetic (Zah. 6, 5).

Mai întâi este vorba despre pecetluirea celor 144.000 din cele douăsprezece seminţii ale Israelului. Ei vor fi însemnaţi pe frunte cu pecetea lui Dumnezeu. Cei ce fac parte din Biserică poartă pecetea Duhului, care este pecetea lui Dumnezeu. Conform Ef. 1, 13; 4, 30 şi alte texte, pecetea lui Dumnezeu este Duhul Sfânt. Aşa cum a venit Duhul lui Dumnezeu după botez peste Fiul lui Dumnezeu (Mat. 3, 16 ş. a.), „... căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui” (Ioan 6, 27b), tot aşa vine acelaşi Duh peste fiii şi fiicele lui Dumnezeu în care El Îşi găseşte plăcerea (Fap. 2, 38-39; 2. Cor. 1, 21-22 ş.a.).

La cei 144.000 acest eveniment este simbolizat printr-un înger care este trimis de la răsăritul soarelui şi care a concretizat pecetea lui Dumnezeu. Proorocul Ezechiel a văzut că acei din Ierusalim care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, vor fi însemnaţi pe frunte (Ez. 9, 1-6). Din descrierea din Ezechiel şi din Apocalipsa, rezultă clar că mai întâi trebuie să aibă loc pecetluirea. Abia după aceasta pot să-şi îndeplinească îngerii judecăţii însărcinarea lor.

Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ,Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru! ” (Apoc. 7, 2+3).

După cum este vorba în Cuvântul profetic despre semnul fiarei pe de-o parte, pe care oamenii îl vor purta imaginar pe frunte şi pe mâna dreaptă, tot aşa vor purta pe de altă parte slujitorii lui Dumnezeu pe fruntea lor pecetea lui Dumnezeu. Nici semnul fiarei şi nici pecetea lui Dumnezeu nu sunt vizibile pentru ochiul firesc. Nici chiar numărul socotit 666 (cap. 13, 18), nici femeia cu paharul de aur cu toate numele hulitoare şi inscripţia de pe frunte „Babilonul cel mare ...”, nu pot fi văzute cu ochii fireşti în vreun pustiu călărind pe o fiară. Aici călcăm pe pământul descoperirii; trebuie să fie în legătură cu un mare conţinut duhovnicesc şi cu o limbă duhovnicească (1. Cor. 2, 13-15). Domnul însă îi cunoaşte pe ai Săi (2. Tim. 2, 19) şi ai Săi Îl cunosc pe El (Ioan 10, 14).

În ceea ce-i priveşte pe cei 144.000, nu este îngăduit ca acest text să fie răstălmăcit în legătură cu alegerea unei elite din Biserică şi nici a unei comunităţi religioase - trebuie crezut şi lăsat aşa cum este scris: „şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.” (7, 4-8).

În textul următor sunt prezentate cu numele cele douăsprezece seminţii. O rătăcire şi o răstălmăcire greşită ar trebui să fie deci excluse, pentru că mai clar nu se poate spune. Învăţătura cunoscută sub noţiunea „British Israel”, care învaţă că zece seminţii s-ar fi pierdut printre popoare, este nebiblică, pentru că Sfânta Scriptură mărturiseşte că în timpul pecetluirii vor fi prezente în ţara lor toate seminţiile.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: