EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 01.06.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 02.06.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 4 mai 2019
Krefeld, 5 mai 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Primele patru trâmbiţe

Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.” (vers. 1).

Primele şase versete ne informează cu exactitate despre ceea ce se întâmplă şi ceea ce conţine pecetea a şaptea. În primul verset se exprimă, prin tăcerea survenită în cer, marea şi copleşitoarea surpriză faţă de lucrurile care se întâmplă atunci.

Proorocul Isaia mărturiseşte despre cetele cereşti care strigă neîncetat zi şi noapte: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! ” (cap. 6, 3). Ioan relatează că şi cele patru făpturi strigă fără încetare zi şi noapte: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine! ” (Apoc. 4, 8b).

La deschiderea celei de-a şaptea peceţi, dintr-o dată se face linişte în cer. Este clipa celei mai mari surprize; toate cetele cereşti tac timp de o jumătate de ceas. Aceasta se întâmplă în momentul când tronul de har devine tron de judecată şi mânie. Pentru întregul cer această desăvârşire a planului de mântuire din veşnicie al lui Dumnezeu, este o surpriză covârşitoare.

Aşa cum a fost citit întregul text care era în legătură cu celelalte peceţi, aşa trebuie să se întâmple şi cu ultima pecete. De la vers. 2 ni se spune ce conţine pecetea a şaptea şi ce se va întâmpla într-adevăr:

Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat pe pământ . Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ ” (vers. 2-5).

Descrierea aceasta ne clarifică că în vremea respectivă este vorba într-adevăr despre Israel. În timpul Bisericii noutestamentare Isus Hristos este Mijlocitorul şi Avocatul înaintea scaunului de domnie pe care a jertfit sângele Lui ca Mare Preot (Evrei 9, 11-14). Slujba Sa de Mare Preot va fi încheiată şi împlinită în momentul când răpirea a avut loc, atunci când El îi va lua sus pe răscumpăraţii pentru care a mijlocit. După plecarea Bisericii-Mireasă, este vorba despre Israel. Rugăciunile credincioşilor din cele douăsprezece seminţii din Israel nu vor fi aduse prin Hristos, Mijlocitorul şi Marele Preot, înaintea tronului de har: EL sărbătoreşte în cer în timpul acela ca Mire împreună cu Mireasa Sa iubită la masa nunţii. Rugăciunile celor pecetluiţi se ridică împreună cu fumul de tămâie din mâna îngerilor şi sunt aduse pe altarul de aur.

După ce cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu primesc trâmbiţele, ultimele rugăciuni ale iudeilor deveniţi credincioşi vor fi aduse într-o cădelniţă pe altarul de aur înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. După aceea tronul de har se transformă în tron de judecată: mânia lui Dumnezeu va începe. Aceasta se arată prin cărbunii de foc care vor fi aruncaţi pe pământ . În momentul respectiv Dumnezeu renunţă la închinarea care I se aduce, pentru că El nu poate primi lauda şi în acelaşi timp să verse mânia Sa. De aceea este linişte în cer.

După ce cădelniţa a îndeplinit rânduiala dumnezeiască, a fost umplută din focul de pe altar şi aruncată pe pământ , pentru a arăta în felul acesta că mânia lui Dumnezeu va veni peste întregul pământ . „Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele. ” (vers. 6). Lucrarea harului cu neamurile şi cu Israelul va fi atunci încheiată.

Dintre toate peceţile, ceea ce este descris în a şaptea este foarte clar: ea nu conţine simboluri tainice ca celelalte. Deci nu este nevoie de o descoperire „deosebită ” pentru pecetea a şaptea. Legăturile sunt într-adevăr clare şi cuprinzătoare. După ce tronul de har a devenit tron de judecată, îngerii încep să sune din trâmbiţele lor. Astfel ne este prezentat fără neclarităţi textul biblic. Să ne amintim însă, că aceste urgii trâmbiţate pot avea loc numai după ce s-a petrecut pecetluirea celor 144.000 (cap. 7).

Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ : şi a treia parte a pământ ului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.

Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a făcut sânge; şi a treia parte din făpturile, care erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.

Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. Steaua se chema ,Pelin ; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea deasemenea.

Primele patru judecăţi trâmbiţate sunt îndreptate împotriva naturii. Aici este vorba despre evenimente care sunt descrise exact. După ce au sunat cei patru îngeri, Ioan scrie: „M-am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: ‘Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri, care au să mai sune. ’” (vers. 13)

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: