EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 5.10.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 06.10.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 31 august 2019
Krefeld, 1 septembrie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Măsurarea templului şi slujba celor doi prooroci

În capitolul 11 ne este arătat mai întâi foarte clar ce se întâmplă în timpul celor trei ani şi jumătate de pe urmă, când templul va fi deja construit. Dreptul internaţional protejează de fapt casele de rugăciune, însă nu şi terenul din jurul lor. Din cauza aceasta curtea de afară va fi cedată neamurilor în timpul celor trei ani şi jumătate de necaz.

Apoi mi s-a dat o trestie, asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: ‘Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare Sfânta cetate patruzeci şi două de luni.’ ” (vers. 1-2).

Aici este vorba despre timpul de necaz şi prigoană de după primii trei ani şi jumătate în care cei doi prooroci îşi îndeplinesc însărcinarea lor şi se construieşte templul. Este o împărţire desăvârşită a timpului şi o descriere concretă. Chiar şi altarul de jertfă a fost măsurat. Aceasta ne aminteşte direct de Dan. 9, 27 unde la jumătatea săptămânii va înceta jertfa şi darul de mâncare.

Proorocul Ezechiel a văzut acest Templu şi toate amănuntele de acolo în cap. 40-47. Descrierea ne face clar că şi templul viitor va fi construit la fel cum a fost primul. Al treilea Templu, casa lui Dumnezeu în Ierusalim, va fi zidit din nou în locul de odinioară şi va fi în împărăţia de o mie de ani. Despre aceasta mărturisesc mai multe texte biblice (Isa. 2, 2-3; Isa. 56, 7; Ez. 47; Hagai 2, 9; Zah. 14, 20-21; Apoc. 7, 15 ş. a.). Muntele templului este o parte din Sion, de aceea sunt arătaţi cei 144.000 pe muntele Sionului.

Împărţirea timpului şi descrierea împrejurărilor însoţitoare ale diferitelor evenimente sunt atât de desluşite încât ar trebui să fie clare şi cuprinzătoare pentru fiecare. În ceea ce priveşte slujba celor doi prooroci, este stabilit timpul lor de trei ani şi jumătate: „Voi da celor doi marturi ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şase zeci de zile.” (vers. 3).

Indiferent dacă în Scriptură se foloseşte noţiunea de timp de patru zeci şi două de luni sau o mie două sute şaizeci de zile sau o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme sau un an şi doi ani şi o jumătate de an întotdeauna este vorba despre o jumătate din a şaptezecea săptămână a lui Daniel. Trebuie să fim atenţi la aceste evenimente anunţate dinainte, ca acestea să fie rânduit e în jumătatea corectă.

Cei doi prooroci unşi cu Duhul sunt denumiţi şi „măslini”. Proorocul Zaharia îi văzuse în cap. 4, 11-14 în dreapta şi în stânga sfeşnicului. Faptul că ei stăteau lângă sfeşnic înseamnă că slujba lor nu cade în timpul Bisericii. Ei se ridică după desăvârşirea şi plecarea Bisericii-Mireasă, şi abia după aceea va fi salvat Israelul (Fap. 15, 14-16; Rom. 11, 25 ş. a.).

Cine observă slujba lor, trebuie să se gândească nemijlocit la Moise şi la Ilie, la Cuvântul cărora Dumnezeu a lucrat, aşa încât la Moise au venit urgii groaznice peste Egipt (Exod 7-12), când apa a fost transformată în sânge. În slujba lui Ilie cerul a fost închis trei ani şi jumătate, şi a căzut foc din cer (2. Împ. 1). Ambele se repetă în slujba celor doi prooroci. Din viaţa lui Enoh nu rezultă ce se întâmplă în slujba celor doi martori. El a fost al şaptelea patriarh de la Adam (Gen. 5, 19-24; Iuda 14; Evrei 11, 5-6) şi un tablou desăvârşit care arată spre credincioşii adevăraţi care trăiesc în epoca a şaptea, ultima epocă a Bisericii, care nu vor mai vedea moartea, ci vor fi transformaţi şi răpiţi (1. Cor. 15, 51-57; 1. Tes. 4, 13-17 ş. a.).

Moise şi Ilie au fost aceia care au venit pe muntele schimbării la faţă şi au vorbit cu Domnul (Mat. 17 ş. a.). Amândoi sunt amintiţi în ultimele versete din Vechiul Testament, în proorocul Maleahi. Moise, care a scris cele cinci cărţi din Tora, este pentru evrei cel mai mare prooroc, şi Ilie este cel mai important prooroc pentru ei, deoarece după crezul religiei iudaice, conform Scripturii, el se va ridica înaintea venirii lui Mesia.

Proorocul Isaia îi descrie ca eroi, ca trimişi care se roagă pentru pace. Chiar după versetul următor este amintită ruperea legământului:„Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar. Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.” (Isa. 33, 7-8).

Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica. Păcătoşii sunt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: ‘Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor?’ ,Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice? ‘Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.’” (Isa. 33, 10+14+17).

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.” (Zah. 12, 10).

Unşii lui Dumnezeu sunt „vitejii lui Dumnezeu”, ei au putere dumnezeiască absolută. Ceea ce ei exprimă în Numele Domnu-lui, se întâmplă. Sarcina lor nu constă doar în a-i chema afară pe cei 144.000, ci şi de a pronunţa judecăţile peste popoare şi de a prooroci, cum este spus la sfârşitul capitolului 10.

După împlinirea sarcinii lor, ei vor fi ucişi.„ Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.” (vers. 10).

Oamenii din toate popoarele şi limbile vor vedea trupurile lor moarte. Până nu demult, criticii Bibliei au dat din cap în special asupra acestui text şi s-au întrebat cum de va fi posibil aşa ceva. Astăzi este într-adevăr posibil prin transmisie televizată pentru ca toată lumea să vadă trupurile lor moarte, şi astfel Biblia are dreptate şi în acest punct până la sfârşit, da, până în veşnicie.

Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: ‘Suiţi-vă aici!’ şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut. În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ , şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ . şi cei rămaşi, s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.” (vers. 11-13).

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: