EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 5.10.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 06.10.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 31 august 2019
Krefeld, 1 septembrie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Începutul împărăţiei pe pământ

După ce Ioan a văzut tot ce se întâmplă în legătură cu slujba celor doi martori, el a văzut sfârşitul epocii respective şi redă ce se întâmplă în timpul trâmbiţei îngerului al şaptelea:

Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau:‘Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. şi El va împărăţi în vecii vecilor.’ şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ , şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: ‘Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.’” (vers. 15-17).

Cum este anunţat în Apoc. 10, în timpul acela se va încheia taina lui Dumnezeu în Hristos şi El va începe domnia Sa împărătească. Atunci El va face dreptate peste popoare la judecata temporară şi îi va judeca pe morţii care vor învia înainte de începerea împărăţiei de o mie de ani. EL îi va răsplăti pe robii Săi prooroci, şi pe toţi sfinţii Săi care s-au temut de Numele Lui şi au rămas credincioşi până la moarte în timpul necazului cel mare.

Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul! ” (vers. 18). La tema diferitelor judecăţi înainte de începerea împărăţiei de domnie, există texte corespunzătoare: Isa. 2, 2-4; Mica 4, 1-5; Mat. 25, de la 31; Dan. 7, 9-14; Apoc. 20, 4-6 ş. a.).

Judecăţile de dinainte şi cea de după împărăţie ne sunt descrise cu toate amănuntele. Mai întâi vor apare toţi cei răpiţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Ei trebuie să fie judecaţi, chiar dacă sunt destinaţi pentru serbarea nunţii şi după aceea pentru judecarea lumii şi domnia împreună cu Domnul. Pavel scrie: „... Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. ... Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” (Rom. 14, 10-12).

Mai departe el spune: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2. Cor. 5, 10).

Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.” (Evrei 4, 13).

Pavel era sigur de relaţia sa cu Dumnezeu, dar el Îl vedea pe Domnul şi ca Judecătorul lui, care la fiecare judecată va pronunţa un verdict drept. El a mărturisit înainte de plecarea lui: „De-acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în «ziua aceea», Domnul, Judecătorul cel drept. şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit «venirea Lui.»” (2. Tim. 4, 8).

Înainte de a veni pe tron ca să stăpânească, un împărat este încoronat. Când Domnul va veni jos după nuntă, pentru a decide ultima luptă şi să ia în primire împărăţia, capul Lui va fi încununat cu cununi împărăteşti (Apoc. 19, 12). Toţi care vor domni împreună cu El, care sunt destinaţi pentru împărăţia Lui, vor fi încununaţi înainte de a putea sta împreună cu El pe tronul Său.

Dacă toţi credincioşii ar fi conştienţi că vor apărea înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, atunci curînd ar arăta altfel situaţia în Biserică. Ar veni teamă de Dumnezeu şi bună cuviinţă în discuţiile şi în viaţa lor. „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice Cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Mat. 12, 36-37). „Domnul va judeca pe poporul Său.” (Evrei 10, 30). În versetele dinainte ne este spus cine sunt aceşti credincioşi şi ce au făcut ei.

Nimic nu va rămâne neclarificat, nici o întrebare nu va rămâne fără răspuns, nici o problemă nerezolvată. „De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile oamenilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.” (1. Cor. 4, 5).

Apostolul a ordonat corespunzător aceste judecăţi diferite şi despărţite în timp. El îi scrie lui Timotei care era lucrător împreună cu el: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru «arătarea» şi «Împărăţia Sa».” (2. Tim. 4, 1).

Pavel s-a referit la arătarea lui Hristos când a zis că Judecătorul cel drept îi va da cununa neprihănirii, dar nu numai lui, ci tuturor celor ce vor fi iubit arătarea Lui (venirea). Din aceştia face parte şi Biserica-Mireasă. Dar el se referă şi la judecarea celor vii şi morţi pentru Împărăţia Sa, deci înainte de împărăţia de o mie de ani.

Şi lucrarea fiecărui credincios şi lucrarea din Împărăţia lui Dumnezeu va fi dată pe faţă. „... lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” (1. Cor. 3, 13).

În timpul respectiv după nuntă, înainte de începerea Împărăţiei Lui Domnul împlineşte amândouă părţile din 2. Tes. 1, 7-10, pe de-o parte cu necredincioşii, pe de altă parte cu credincioşii:

... şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut ...

Prin învăţătură falsă cu referire la Ioan 5, 24 şi texte asemănătoare, mulţi credincioşi trăiesc cu impresia că ei nu trebuie să apară niciodată la o judecată şi de aceea fac şi lasă ceea ce vor. Expresiile corespunzătoare ale Domnului nostru se referă foarte clar la ultima judecată, la care cei ce au avut parte de prima înviere, nu mai trebuie să apară. Versetul 24 trebuie privit în legătură cu versetul 29: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă...” Această judecată este judecata de apoi care se referă la judecata de sfârşit.

Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.” (cap. 5, 24-29). Prima înviere este descrisă de Domnul nostru ca „învierea pentru viaţă”, şi a doua ca „învierea pentru judecată”. Desigur că gloata aleasă a întâi lor născuţi nu va apărea în faţa judecăţii de sfârşit.

Proorocul Isaia a văzut în Duhul ce se va întâmpla, înainte de domnia împărătească, cu oştirea de sus care a fost aruncată împreună cu Satana. „În ziua aceea, Domnul va pedepsi oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământ ului. Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.” (Isa. 24, 21-23).

Îngerii şi oamenii decăzuţi de la Dumnezeu, care s-au răzvrătit într-un mod deosebit împotriva Lui, vor fi judecaţi la această judecată temporară şi închişi, aşa cum este scris, „după un număr mare de zile vor fi pedepsiţi”, şi anume după cei o mie de ani, la judecata de apoi, la ultima judecată. şi Satana va fi legat pentru acest timp de o mie de ani şi va fi aruncat în adânc (Apoc. 20, 1-2).

Proorocul a spus cu privire la martiri, care de asemenea au parte de prima înviere: „Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! (vezi şi Dan. 12, 2) ... Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.”(Isa. 26, 19+21). Trebuie să se dea atenţie, că aici este vorba despre acei care în trecut şi în viitor vor muri în urma prigoanei (Apoc. 6, 9-11; 13, 15; 18, 24; 20, 4).

Aici nu este vorba despre oameni care au murit şi au fost îngropaţi, aici nici nu se deschid morminte. Nu este învierea generală a morţilor, ci aşa cum reiese din context, sunt martirii care au pecetluit credinţa cu viaţa lor, şi deseori au fost îngropaţi într-un loc oarecare. Cine a luat parte şi s-a făcut vinovat de aceasta, va fi tras la răspundere de însuşi Domnul. Din „Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! ” reiese răspunsul clar că aceşti oameni sunt proprietatea lui Dumnezeu. Sufletelor din pecetea a cincea li s-a spus să mai rabde până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care vor fi omorâţi şi ei ca martiri.

Şi proorocul Ezechiel a proorocit despre aceasta în cap. 37, 1-10: „... voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul ... Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze! ” (vers. 6b+9b). Aceasta este pentru viitor şi se referă la acei care în timpul prigoanei vor fi omorâţi în vale.

Partea a doua (vers. 11-14) este deja trecut. Acolo este vorba de repetate ori despre deschiderea mormintelor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am şi făcut, zice Domnul.” (vers. 12+14).

Aceasta s-a întâmplat la învierea Domnului nostru conform Mat. 27, 51-56 şi se referă la toţi sfinţii aleşi din timpul Vechiu-lui Testament. „... mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Sfânta cetate, şi s-au arătat multora.

Conform Apoc. 20, 4 martirii sunt morţii din necazul cel mare care nu învie din morminte, ci primesc viaţă şi iau parte la împărăţia de o mie de ani.

La sfârşitul acestui capitol se scoate în evidenţă încă o dată ca dovadă legământul cu Israelul. În cap. 10 Îngerul legământ ului s-a pogorât. Aici devine vizibil în cer chivotul legământ ului:

Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământ ului Său, în Templul Său. şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ , şi o grindină mare.” (cap. 11, 19).

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: