EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 02.02.2018 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 03.02.2018 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 5 ianuarie 2019
Krefeld, 6 ianuarie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Lupta lui Mihail şi biruinţa împotriva
Satanei

În clipa când are loc răpirea gloatei întâi lor născuţi, Hristos ca Răscumpărător îi va lua pe răscumpăraţii Lui care au ajuns la desăvârşire, în slava cerească. Satana, pârâşul fraţilor, are acces în ceruri până în momentul acela, dar apoi va fi aruncat definitiv pe pământ împreună cu îngerii lui:„ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit in cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (vers. 7-9).

Remarcabil este că Mihail, căpetenia de seamă, împreună cu îngerii lui Dumnezeu s-au luptat împotriva Satanei şi a cetei lui. Isus Hristos l-a biruit pe Golgota odată pentru totdeauna (Col. 2, 15) şi nu se va ocupa a doua oară de el. EL ia gloata întâi lor născuţi care este transformată în chipul Său, îi întâlneşte în văzduh şi îi ia sus la nunta Mielului. La înălţare are loc în văzduh ultima răzvrătire a Satanei, pârâşul fraţilor. Apoi Mihail, căpetenia de seamă, îl prinde pe duşmanul biruit şi îl aruncă jos împreună cu întreaga lui ceată.

Nu există un alt text în Sfânta Scriptură, în care să fie descrise aceste legături aşa de vizibil, cuprinzător şi potrivit. Deşi împărăţia nu începe în acel moment, ci numai după nuntă, totuşi, cum am amintit în alte contexte, este deja anunţată cu mare bucurie:

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: ‘Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.’”

Despre gloata biruitorilor s-a vorbit mai întâi la singular ca fiind „copilul de parte bărbătească”; apoi se pune la plural: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin Cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” (vers. 11). Credinţa vie ancorată în Hristos este, pentru cel care o posedă cu adevărat, o biruinţă deplină asupra morţii (1. Ioan 5). Există oameni pe pământ care au înţeles Cuvântul Domnului corect şi îl trăiesc astfel. Credincioşii adevăraţi au murit împreună cu Hristos, iar viaţa lor este ascunsă împreună cu El în Dumnezeu (Col. 3, 3). Cine vrea să-şi păstreze viaţa, o va pierde; dar cine o va pierde din pricina Lui, acela o va găsi. Una din făgăduinţele date biruitorilor spune: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apoc. 2, 10În clipa când se duce gloata biruitorilor pentru a-şi lua în primire locuinţele în ceruri, Cel care-l împiedică pe „nelegiuit” să se arate, adică Duhul Sfânt în copilul de parte bărbătească, este luat din drum. Numai după aceea poate să se descopere fiul pierzării (2. Tes. 2). „De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”(Apoc. 12, 12

În fiecare fază, care este limitată în timp, mânia Satanei se îndreaptă împotriva femeii prin instituţia sa mondială anticreştină, după ce s-a născut copilul de parte bărbătească şi a fost răpit „ la Dumnezeu şi tronul Său”. Noţiunea de “parte bărbătească” înseamnă că acest grup a ajuns la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos (Ef. 4, 13). Gloata biruitorilor a fost născută ca Mireasă din întreaga Biserică - care a primit sămânţa dumnezeiască a Cuvântului în calitate de femeie - şi este răpită la nunta Mielului. Există numai o singură răpire a celor desăvârşiţi care Îl vor întâlni ca Mireasă pe Mire şi vor sărbători împreună cu El la nuntă. Ca „Mireasă”, „copilul de parte bărbătească” nu este o singură persoană, ci se compune din numărul aleşilor. Aceştia formează „ trupul Domnului”, care se compune din mai multe mădulare (1. Cor. 12, 12-30).

Mânia Satanei va fi foarte mare după aruncarea lui definitivă din locurile cereşti, “fiindcă ştie că are puţină vreme”. Aici este vorba despre timpul stabilit între răpire şi începerea împărăţiei de o mie de ani.

Primul atac a fost împotriva „copilului de parte bărbătească”, iar acum al doilea se îndreaptă împotriva femeii: “Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ , a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.” (vers. 13).

Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.” (vers. 14). Tabloul general este foarte clar: în primii trei ani şi jumătate după răpire, Biserica din care se naşte Mireasa, va fi păstrată şi hrănită.

Expresia„ pustiu” şi în legătură cu aceasta „îngrijirea” trupească, este cunoscută de către toţi cititorii Bibliei de la zilele lui Moise şi a ieşirii Israelului din Egipt. În Neemia 9, 21 se spune: „ Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrăneşti în pustie, şi n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit, şi picioarele nu li s-au umflat.

Despre Israel spune Domnul mai departe: „Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustie, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintâi roade ale unui smochin, în primăvară ...” (Osea 9, 10; Ier. 2, 1-3). „ De la smochin învăţaţi pilda lui ...” (Mat. 24, 32). Tot aşa El a vorbit în legătură cu Israel care va fi chemat în pustiu: „De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.” (Osea 2, 14).

La Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. EL, care a scos din Egipt un popor de şase sute de mii de bărbaţi, afară de femei şi copii (Exod 12, 37), şi patruzeci de ani s-a îngrijit de ei, este încă Acelaşi şi aşa cum este scris, va hrăni rămăşiţa Bisericii trei ani şi jumătate. Aripile vulturului celui mare arată înspre însuşi Dumnezeu care îi poartă pe ai Săi. Cu privire la Israel este scris despre El:

Ca vulturul care îşi scutură cuibul,

Zboară deasupra puilor,

Îşi întinde aripile, îi ia,

şi-i poartă pe penele lui:

Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,

şi nu era nici un dumnezeu străin cu El.

L-a suit pe înălţimile ţării,

şi Israel a mâncat roadele câmpului,

I-a dat să sugă miere din stâncă,

Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

Untul de la vaci şi laptele oilor,

Cu grăsimea mieilor

A berbecilor din Basan şi a ţapilor ... ” (Deut. 32, 11-14).

Şi psalmistul aminteşte aripile: „ Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile. ” (Ps. 57, 1b). „ El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui, ...” (Ps. 91, 4). Domnul însuşi îi cheamă pe ai Săi: „ Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui ...” (Mal. 4, 2a).

Satana se mânie mai departe împotriva femeii şi a seminţei ei: „ Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură.” (vers. 15-16). Conducerea pământească va interveni conform acestui Cuvânt şi va opri râul prigonirii împotriva Bisericii, care vine din partea religiei.

După aceea, balaurul cel bătrân se va îndrepta plin de mânie împotriva celor din poporul Israel, care au devenit credincioşi şi au fost pecetluiţi în timpul slujbei de trei ani şi jumătate a celor doi martori. Ei fac parte din aceeaşi sămânţă dumnezeiască şi posedă mărturia lui Isus. „ Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.„ (vers. 17).

Faptul că la acest al treilea grup „rămăşiţa seminţei ei”, nu este vorba despre o gloată dintre neamuri, reiese din descrierea, „... care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” Numai poporul Israel este adus în legătură cu poruncile şi legea lui Dumnezeu. Biserica dintre neamuri este în Hristos şi ajunge prin credinţă la neprihănire (Rom. 10, 4). Dătătorul de lege nu a venit să desfiinţeze legea, ci s-a supus cerinţei valabile, luând toate încălcările asupra Sa, suferind moartea care este plata păcatului (Rom. 6, 23). Aşa cum s-a prezentat deja, există în planul de mântuire numai trei grupuri: copilul de parte bărbătească, femeia şi Israelul. Împotriva lor se va lupta, pe rând, Satana.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: