EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 02.02.2018 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 03.02.2018 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 5 ianuarie 2019
Krefeld, 6 ianuarie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Încheierea judecăţilor de mânie ale lui Dumnezeu

Potirele de mânie ale lui Dumnezeu anunţate în cap. 15, se împlinesc în cap. 16: „Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: ‘Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!’” (vers. 1). Prin Evanghelia lui Isus Hristos i se oferă omenirii pentru ultima dată la sfârşitul harului dragostea lui Dumnezeu, iertarea deplină de orice vină şi păcat, mântuirea, până la readucerea în starea de fii şi fiice ale lui Dumnezeu la prima înviere. Cine respinge oferta de har a lui Dumnezeu, trebuie să suporte mânia dreaptă a lui Dumnezeu.

Primul potir al mâniei îl vor simţi acei care au primit semnul fiarei şi s-au închinat icoanei ei. „Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.

Al doilea a vărsat potirul lui în mare. şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.

Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. şi apele s-au făcut sânge. şi am auzit pe îngerul apelor zicând : ‘Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. şi sunt vrednici.’ şi am auzit altarul zicând : ‘Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!’

Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.” (vers. 2-11).

În primele cinci potire ale mâniei-judecăţii se întâmplă lucruri groaznice pe pământ. Aici tabloul se schimbă: atunci nu Satana îi prigoneşte şi îi chinuie pe credincioşi, ci îngerii judecăţii varsă mânia peste acei care i-au slujit lui Satana şi s-au pus la dispoziţia lui. Aşa cum rezultă din descrierea aceasta, o vor simţi acei care s-au supus acestui sistem religios şi s-au închinat icoanei ei. Aceste urgii sunt atât de neînchipuit, încât nu se poate da nici un comentariu despre acestea. Acum, când mai este timp de har, am dori să le strigăm tuturor cu limbi omeneşti şi îngereşti: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape.” (Isa. 55, 6).

După aceea va fi pentru totdeauna prea târziu, cum este scris în textul biblic, o întoarcere la Domnul va fi imposibilă. Timpul harului va fi încheiat, salvare şi mântuire nu vor mai fi posibile. Deznădejdea şi frica va pune stăpânire peste omenire. Fiecare se va afla atunci acolo unde a vrut să fie. Decizia pentru aceasta şi alegerea o hotărăşte fiecare personal, şi anume acum.

Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământ ului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic ...

Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.” (vers. 12-16).

Cuvântul-cheie din acest text este „ război”. Aici nu este vorba numai despre un război între naţiuni din cauza părerilor diferite, ci despre ultima mare luptă înainte de întemeierea împărăţiei de o mie de ani. Descrierea este clară: întregul răsărit se pune în mişcare. Eufratul secat indică despre care direcţie este vorba. Din alte texte biblice aflăm că în nordul Israelului va avea loc unirea armatelor războinice.

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî, şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză, şi care toţi mânuiesc sabia; împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif: Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miază-noaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine! ...

Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta, şi vei veni din fundul miază-noaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire! Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, ...” (Ez. 38, 3-16).

Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, şi te voi aduce pe munţii lui Israel. Îţi voi doborîarcul din mâna stângă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă. Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor câmpului .” (Ez. 39, 2-4).

O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.” (Ioel 2, 2).

Războiul Sfânt” care este amintit tot timpul de lumea islamică, are atunci într-adevăr loc. „Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul. Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război! ...Să se scoale neamurile, şi să suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur .” (Ioel 3, 9+12).

‘Am dat poruncă sfintei Mele oştiri - zice Domnul - am chemat pe vitejii Mei la judecata mâniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.’ Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor îşi cercetează oastea care va da lupta. Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul.” (Isa. 13, 3-5).

Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion .” (Isa. 34, 8).

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: