EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 03.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 04.08.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 6 iulie 2019
Krefeld, 7 iulie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Nunta Mielului

Capitolul 19 descrie în prima parte nunta Mielului, dar la început se referă la Dumnezeu care a răzbunat sângele slujitorilor Săi şi a judecat această curvă. Bucuria gloatei celei mari a răscumpăraţilor începe în ceruri cu un puternic „‘Aleluiah! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei!’ şi au zis a doua oară: ‘Aleluiah! Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!’ şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. şi au zis: ‘Amin! Aleluiah!’ şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: ‘Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari! ’”

Gloata biruitorilor din ceruri este răpită şi eliberată de orice durere pământească, transformată şi readusă la zilele tinereţii (Iov 33, 25). Acolo nu mai sunt griji, nici nevoi şi nici moarte - nimic ce ne-ar mai aduce aminte de păcat şi boli sau bătrâneţe, ci numai slavă desăvârşită şi fericire în veci.

Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc .” (1. Cor. 2, 9).

Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ‘Aleluiah! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.’ - (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) ” (vers. 6-8).

În timpul necazului celui mare, Mireasa pământească se află la nunta Mielului împreună cu Mirele ei ceresc, în al cărui chip şi fiinţă a fost transformată. La această gloată a întâi lor născuţi este vorba despre Mireasa Mielului. Ea este neprihănită pe deplin, sfinţită şi îmbrăcată în in alb strălucitor. Dreptatea lui Dumnezeu i-a fost redată prin Hristos.

În Matei 25 scrie despre venirea Mirelui şi despre fecioarele înţelepte: „Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa .” (vers. 10).

În Matei 22 a fost anunţată această nuntă, iar oaspeţii invitaţi au găsit în timpuri diferite tot felul de scuze proprii; dar totuşi la sfârşit s-a umplut sala de nuntă. Dacă aducem diferite texte biblice la un numitor comun, atunci vedem că fecioarele înţelepte, Mireasa şi oaspeţii sunt tot aceeaşi gloată a întâi lor născuţi. Pentru că şederea în ceruri la nuntă este trecătoare, cei răscumpăraţi sunt acolo doar oaspeţi, căci după nuntă, această gloată se întoarce înapoi împreună cu Domnul pentru a domni împreună cu El peste pământ în împărăţia de o mie de ani. Prin aceste noţiuni sunt arătate doar diferite relaţii ale aceleiaşi grupe. Ca fecioare ele sunt neatinse, ca Mireasă ele sunt unite cu Mirele, ca oaspeţi aleşii şed la ospăţul nunţii la aceeaşi masă cu Domnul lor (Mat. 8, 11; Luca 13, 29).

Apoi mi-a zis: ‘Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: ‘Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! - Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.’ ” (Apoc. 19, 9+10).

Duhul proorociei s-a odihnit peste proorocii care au vestit venirea Răscumpărătorului. Isus Hristos formează punctul central al istoriei mântuirii. Mărturia Lui se trage ca un fir roşu prin întreaga Sfântă Scriptură. Mărturia lui Isus este duhul proorociei - nu darul proorociei. Mulţi posedă darurile Duhului, dar aici este vorba despre mărturia proprie dumnezeiască a lui Isus Hristos, cum ne este relatat în cap. 1, 8: „‘EU sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul’ , zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic .” Nimeni nu poate spune din convingere: „Isus este Domnul! ” şi să vorbească despre Dumnezeu, decât dacă i s-a descoperit personal prin Duhul. Toţi care vor fi la Domnul, au această descoperire a lui Dumnezeu şi prin aceasta mărturia lui Isus Hristos, aşa cum i-a fost descoperit lui Ioan prin Duhul.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: