EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?
Splendoarea Ierusalimului cel nou
Soarta groaznică a celor pierduţi

Primul verset din capitolul 21 ar trebui să facă parte de fapt din sfârşitul capitolului 20. Direct după judecata de sfârşit, timpul se revarsă în veşnicie, şi se va împlini ce a fost prezis în Cuvânt: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră ...

Deja prin proorocul Isaia, Domnul a vestit un cer nou şi un pământ nou: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte .” (cap. 65, 17).

Apostolul Petru s-a alăturat acestui Cuvânt şi a scris: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea .” (2. Pet. 3, 13).

Ioan aminteşte aici mai întâi făgăduinţa despre noul cer şi noul pământ, apoi continuă şi descrie noul Ierusalim, care vine din cer la începutul împărăţiei de o mie de ani, la fel şi starea din împărăţia de pe pământ. şi proorocul Isaia a vorbit în textul deja amintit despre cerul cel nou şi pământul cel nou, dar chiar după aceea el descrie starea împărăţiei de o mie de ani, şi anume în vers. 18-25. Se relatează că se vor mai naşte copii, şi cel mai tânăr va muri la vârsta de o sută de ani; vor fi construite case, se va sădi viţă. Viaţa va merge deci mai departe printre locuitorii pământ ului în împărăţia de o mie de ani - cu deosebirea că Satana nu va mai fi liber. De aceea va paşte mielul împreună cu lupul (Isa. 11, 6; Isa. 65, 25 ş. a.).

Pe pământul cel nou sunt valabile legile veşnice ale lui Dumnezeu şi nu cele temporare, cum sunt redate în textul din Isaia: în orice lună nouă şi în fiecare Sabat va veni orice făptură să se închine înaintea Domnului. Pe pământul cel nou nu va mai fi ceea ce este descris în cap. 66, 24: „Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură .” La textul acesta s-a referit Domnul în Marc. 9, 48. De pe pământul cel nou nu se va ridica fum vechi spre cerul cel nou.

Ierusalimul cel nou care este descris în textul următor, trebuie deosebit de cerul nou şi pământul cel nou. Văzătorul spune mai departe: „Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea Sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.’ ” (Apoc. 21, 2-4).

În acest text este arătat mai întâi înspre Ierusalimul cel nou care este identic cu Mireasa. Noi trebuie să observăm: pe de-o parte există Ierusalimul cel nou - locuinţa Miresei, pe de altă parte Ierusalimul pământesc cu muntele Sionului - locuinţa Israelului. Totul este descris exact, dar noi trebuie să deosebim cărei grupe se adresează şi la care se referă. Întotdeauna când este vorba despre noul Ierusalim, se vorbeşte despre Biserica-Mireasă; dacă se vorbeşte despre Ierusalimul acesta, este vorba despre Israel.

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica întâi lor născuţi, ...” (Evrei 12, 22-23a).

Pentru Ierusalimul pământesc se potriveşte: „Şi, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, şi învelitoarea care înfăşură toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit .” (Isa. 25, 7-8).

După nunta Mielului, Mireasa este denumită „soţia Mielului”. Înainte de nuntă este mireasa, după nuntă ea este soţia. Prin astfel de simboluri clare şi uşor de înţeles, noi suntem informaţi exact asupra etapelor din desfăşurarea istoriei mântuirii. Odată cu clipa răpirii celor întâi născuţi, ei vor locui în Ierusalimul cel nou. Din cauza aceasta Mireasa şi Ierusalimul cel nou sunt identici, aşa cum Israelul este identic cu Ierusalimul pământesc.

Ierusalimul cel nou cu Mireasa care locuieşte acolo, după cum ni se relatează, va coborîdin ceruri la începutul împărăţiei de o mie de ani şi va pluti deasupra Ierusalimului pământesc. Amândouă sunt scrise, pentru că Dumnezeu va sluji în ambele domenii: EL va locui peste ei; la fel şi: EL va locui cu ei. „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. EL va fi Dumnezeul lor .

În Apoc. 7, 15 stă scris: „... Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.” Aşa a văzut deja proo-rocul Isaia în Duhul: „Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost ” (cap. 4, 5).

Atunci va fi aşa cum a vrut Dumnezeu la început. Totul corespunde. Pentru unii este valabil: EL va locui peste ei; pentru alţii: EL va locui printre ei şi cu ei. Cu privire la Biserica-Mireasă care va fi în Ierusalimul cel nou, biruitorii, se potriveşte descrierea cu ei. Pentru cei ce se află în Ierusalimul pământesc se aplică descrierea: peste ei. În orice caz totul corespunde în contextul din care face parte.

Acum Domnul este cu ai Săi, în Duhul printre ei, în ei şi cu ei. În împărăţia de o mie de ani, El va fi în chip vizibil printre unii şi va locui deasupra altora. Slava Lui va umple pământul. EL va stăpâni peste toată lumea şi ai Lui împreună cu El.

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: ‘Iată, Eu fac toate lucrurile noi.’ şi a adăugat: ‘Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.’” (Apoc. 21, 5). Siguranţa din Cuvântul lui Dumnezeu este absolutul care este deasupra oricărei îndoieli, şi totodată garanţia că totul va fi şi va rămâne aşa cum a spus Dumnezeu. Cel credincios este ridicat prin aceasta deasupra oricărei îndoieli şi se odihneşte în Dumnezeu. Aici nu este omul care are siguranţa în sine; siguranţa vine de la Dumnezeu prin Cuvânt şi devine realitate pentru cel care crede.

Cel ce vorbeşte şi lucrează, Cel Atotputernic spune: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.” (vers. 6). În El îşi are totul începutul - în El va fi desăvârşirea, pentru că în El, pentru El şi prin El a fost creat totul spre slava şi mărirea Lui. „Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.

Din versetul acesta reiese că este vorba despre gloata biruitorilor cărora le-au fost date multe făgăduinţe în cele şapte epistole din cap. 2 şi 3. Ei primesc atunci moştenirea ca moştenitori ai lui Dumnezeu, care sunt amintiţi în Testamentul Lui. Ei sunt moştenitorii adevăraţi ai lui Isus Hristos (Rom. 8, 17).

În diferite texte biblice sunt date anumite indicatoare şi semnalmente, condiţiile şi însuşirile fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu cu care se împlineşte pe drept expresia următoare: „EU vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic .” (2. Cor. 6, 18). „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Rom. 8, 14).

În vers. 8 din capitolul pe care îl cercetăm este vorba despre acei ce nu s-au lăsat rânduiţi în planul de mântuire al lui Dumnezeu. În comparaţie cu cei răscumpăraţi, se spune celor ce s-au împotrivit lui Dumnezeu, care s-au contrazis cu Dumnezeu, au respins mântuirea şi au batjocorit: „Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua .” (Apoc. 21, 8).

În versetul acesta nu este vorba numai despre ucigaşi şi vrăjitori, închinători la idoli şi mincinoşi, ci în general despre necredincioşi. Aceştia sunt cei care nu vor să creadă că Dumnezeu s-a descoperit personal în Hristos spre mântuirea lor. Apostolul Ioan a scris cu privire la acei ce nu cred în Dumnezeu, şi ce fac aceştia din El, singurul şi adevăratul Dumnezeu: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în El; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său .” (1. Ioan 5, 10-12). Dumnezeu rămâne adevărat, şi fiecare om este un mincinos (Rom. 3, 4). Ferice de cel care Îi dă crezare Lui, căci altfel Îl face pe El, singurul Dumnezeu adevărat, ca mincinos.

Despre credincioşii adevăraţi scrie Ioan în acelaşi capitol: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică .” (vers. 20).

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: