EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 06.04.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 07.04.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 2 martie 2019
Krefeld, 3 martie 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ‘Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!’ şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea Sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, douăsprezece îngeri. şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului .” (cap. 21, 9-14).

Aici este vorba despre Ierusalimul cel nou care se pogoară „având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.” În descriere sunt numite douăsprezece porţi şi douăsprezece temelii. Pe primele stau scrise numele celor douăsprezece apostoli, pe ultimele numele celor douăsprezece patriarhi; împreună rezultă reprezentanţii Vechiului şi Noului legământ, cei douăzeci şi patru de bătrâni. Dumnezeu are numai o Biserică aleasă, care îi cuprinde pe toţi credincioşii din timpul Vechiului şi Noului legământ. Sfinţii din Vechiul Testament care au înviat împreună cu Isus (Mat. 27), aparţin de ea. Prima înviere este ţinta cea mai înaltă. Despre aceasta a vorbit Pavel în Fil. 3, 10-11 când şi-a exprimat dorinţa de a avea parte la prima înviere.

Credincioşii Vechiului Testament şi-au pus nădejdea în venirea lui Mesia şi astfel în răscumpărarea lor. Ei au adormit în această credinţă în El. Credincioşii Noului Testament cred în Hristos, Mântuitorul, care a împlinit totul pentru toţi.

Oraşul Sfânt este descris din diferite perspective. „Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon: a patra, de smaragd; a cincea de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopaz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie .

Noul Ierusalim se ridică ca o piramidă de lumină cu vârful înspre cer, din care coboară. Nouă ni se relatează că lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt fiecare de câte 2.200 km. Deja Avraam a fost în căutarea acestui oraş cu temelii tari, al cărui Ziditor este însuşi Dumnezeu (Evrei 11, 10). Pavel scrie despre „Ierusalimul de sus”, care este mama noastră (Gal. 4, 26).

În vers. 22 şi 23 este descris Mielul lui Dumnezeu ca punct central al evenimentului mântuirii: „În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul .” Indiferent dacă înţelegem această taină mare, dacă este limpede sau nu - dar este totuşi aşa, că Dumnezeu s-a descoperit pe Sine în Hristos aducând mântuire omenirii. Hristos este exprimarea în formă omenească a lui Dumnezeu însuşi. Lumină şi viaţă este numai în El singur, în care locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (Col. 2, 9). „Căci Dumnezeu care a zis: ,Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” (2. Cor. 4, 6).

Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământ ului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte .” (Apoc. 21, 24-25). Un autor de cântece a scris: „Acolo nu va mai fi noapte, acolo nu va mai fi noapte, pentru că acolo Isus este soarele care străluceşte ...” În timpul împărăţiei de o mie de ani de pe pământ va mai fi ziuă şi noapte, dar nu în noul, cerescul Ierusalim. Proorocul Isaia se referă la Ierusalimul pământesc şi scrie ce va fi acolo: „Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor .” (cap. 60, 11).

În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.” (Apoc. 21, 26-27).

Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.” (Apoc. 22, 3).

Este necesar să arătăm clar încă o dată diferenţa între acei ce sunt scrişi în „cartea vieţii” şi acei ce sunt scrişi în „cartea vieţii Mielului”. Cei ce au parte de prima înviere, indiferent dacă se află în Ierusalimul ceresc sau pământesc - numele lor stau scrise în cartea vieţii Mielului din care nu există o scoatere sau ştergere afară. Dumnezeu a putut alege prin ştiinţa Lui dinainte. EL i-a cunoscut pe acei care Îl vor crede pe El şi Îl vor urma. Numele tuturor celor salvaţi care intră la a doua înviere în viaţa veşnică, sunt scrise în cartea vieţii. De aceea la ultima înviere nici nu mai este amintită cartea vieţii Mielului.

Împăraţii popoarelor rămase, peste care va domni Hristos ca Împărat, vor găsi calea înspre El. Cei ce sunt necuraţi, care săvârşesc fărădelege şi spun minciuni, rămân afară. Faptul că în timpul acela mai există astfel de oameni, confirmă că este vorba despre ultima eră, mileniul, şi nu despre veşnicie.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: