EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 01.06.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 02.06.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 4 mai 2019
Krefeld, 5 mai 2019

 
Apocalipsa - o carte cu sapte peceti?

În vers. 6 ni se aminteşte începutul primului capitol, în care se prezintă Cel ce vorbeşte şi lucrează. „Şi îngerul mi-a zis: ‘Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând.’ ” După ce au fost descrise diferitele veniri ale Domnului în contextele potrivite, şi după ce s-a spus despre nunta cerească, împărăţia de o mie de ani şi judecata de sfârşit înaintea tronului alb, se avertizează în ultimul capitol, vers. 7: „Şi iată, Eu vin curând! - Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta! ” Aceasta dovedeşte că evenimentele prevestite şi descrise nu se împlinesc după cronologia capitolelor.

Versetul 7 poate fi comparat cu versetul 3 din cap. 1. Adevărata fericire, care cuprinde toate fericirile din predica de pe munte şi alte locuri, îşi vor găsi împlinirea deplină la venirea lui Isus Hristos pentru credincioşii adevăraţi care au crezut cuvintele proorociei acestei cărţi şi au ţinut tare de aceasta. Dumnezeu pretinde ca noi să credem conform Cuvântului Său, să aşteptăm şi să trăim ceea ce a făgăduit El.

După această anunţare a Domnului, văzătorul se prezintă la Cuvânt ca un martor care a văzut şi a auzit. El a auzit, a văzut şi conform însărcinării divine el a scris totul. „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: ‘ Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.’ ” (Apoc. 22, 8-9).

in această trăire reiese cât de copleşit era Ioan. El stătea în prezenţa acestui mesager ceresc, care pe de-o parte a fost descris ca înger şi pe de altă parte ca un împreună slujitor cu fraţii şi proorocii. După cum s-a amintit de mai multe ori, cuvântul „înger” şi „mesager” este identic în textul original. Aşa este numit cineva care poartă un mesaj, fie el un trimis al lui Dumnezeu din cer sau de pe pământ . Închinarea şi slava Îi revine numai lui Dumnezeu singur, pentru că El este singurul vrednic de închinare.

Îngerul a vorbit încă o dată, după ce l-a îndemnat pe Ioan şi a spus: „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape .

La sfârşitul timpului de har, după ce a răsunat ultima chemare, atunci fiecare rămâne în starea în care se află atunci: „Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. şi cine este Sfânt, să se sfinţească şi mai departe.” (vers. 11). Fie bun sau rău, salvat sau pierdut, fiecare rămâne atunci în poziţia pe care a luat-o.

Cei neprihăniţi vor trăi şi mai mult în neprihănirea dumnezeiască şi cei sfinţiţi în adevăr se sfinţesc şi mai departe. Atunci Domnul a strigat pentru ultima dată: „Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui .” (vers. 12). Apoi El se prezintă încă o dată ca în primul, al doilea, al treilea capitol şi în cap. 21, 6: „EU sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul .” (vers. 13).

După aceea urmează ultima chemare şi făgăduinţa: „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ” (vers. 14-15). Din această descriere este vizibil că este din nou vorba despre timpul din împărăţia de o mie de ani. Pe pământul cel nou nu mai există „mincinoşii şi ucigaşii de afară”.

Cuvântul de încheiere a lui Isus

În încheiere Domnul şi Răscumpărătorul preia răspunderea pentru întreaga descoperire: „EU, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. EU sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. şi Duhul şi Mireasa zic: ‘Vino!’ şi cine aude, să zică: ‘Vino!’ şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta .” (vers. 16-19).

Acesta este un Cuvânt serios către toţi cei ce au auzit proorocia din cartea aceasta. Cine procedează după cum a auzit, nu trebuie să se teamă de nimic, dimpotrivă: o bucurie interioară va curge prin inima fiecăruia care nu adaugă şi nu scoate nimic de la cuvintele acestei proorocii scrise în cartea aceasta. Astfel de oameni există. Ei au Cuvântul original descoperit şi viu, şi mărturia lui Isus Hristos. În curînd ei vor fi fiii descoperiţi ai lui Dumnezeu.

Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: ‘Da, Eu vin curînd ’.

La aceasta Ioan răspunde: „Amin! Vino, Doamne Isuse!

Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Cuprins
  1. Cuvânt înainte
  2. Introducere - „Ziua Domnului”
  3. Descoperirea lui Isus Hristos, aşa cum a primit-o Ioan
  4. Salutul de binecuvântare către cele şapte Biserici
  5. Evenimentul de neuitat
  6. Cele şapte mesaje ale Domnului înviat
    Prima scrisoare deschisă
  7. A doua scrisoare deschisă
  8. A treia scrisoare deschisă
  9. A patra scrisoare deschisă
  10. A cincea scrisoare deschisă
  11. A şasea scrisoare deschisă
  12. A şaptea scrisoare deschisă
  13. Privirea înspre cer
  14. Cartea tainică cu cele şapte peceţi
  15. Deschiderea peceţilor
  16. Pecetea întâ
  17. Pecetea a doua
  18. Pecetea a treia
  19. Pecetea a patra
  20. Pecetea a cincea
  21. Pecetea a şasea
  22. Pecetluiţii dintre iudei
  23. Gloata nenumărată din necazul cel mare
  24. Pecetea a şaptea
  25. Trâmbiţa a cincea - prima durere
  26. Trâmbiţa a şasea - a doua durere
  27. O vedenie: cărticica deschisă
  28. Ioan mănâncă acea cărticică dulce-amară
  29. A doua vedenie:
  30. Trâmbiţa a şaptea Bucuria biruinţei în cer
  31. Femeia învăluită în soare
  32. Aruncarea definitivă a balaurului din cer pe pământ
  33. Retrospectivă a vedeniilor lui Daniel în legătură cu Apocalipsa
  34. Fiara cu şapte capete din marea popoarelor
  35. Fiara din pământ
  36. Semnul tainic al fiarei
  37. Mielul şi cei 144.000 de pecetluiţi
  38. Evanghelia veşnic valabilă şi cele trei chemări îngereşti
  39. Marele seceriş al grâului de la sfârşitul timpului de har
  40. Marea culegere a viei pământului
  41. Ameninţarea celor şapte potire
  42. Cele şapte potire ale mâniei:
  43. Trinitatea satanică:
  44. Femeia care şade pe fiară
  45. Distrugerea Babilonului celui mare
  46. Bucuria din cer asupra distrugerii Babilonului
  47. Ultima luptă o hotărăşte însuşi Domnul
  48. Legarea Satanei
  49. A doua înviere şi judecata de apoi
  50. Vestirea unui cer nou şi a unui pământ nou
  51. Descrierea noului Ierusalim
  52. Râul vieţii şi pomii vieţii
  53. Ultima avertizare pentru credincioşi
  54. Anexă
  55. Cuvânt de încheiere
 
Adrese similare: