EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 5.10.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 06.10.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 31 august 2019
Krefeld, 1 septembrie 2019

 
Cine este acest Melhisedec - Seria 9 nr 6 - 21 februarie 1965 - WMB

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Scumpe Tată ceresc, noi am auzit această cântare „ Crede numai ” . Acesta ne ajută să ştim că noi nu avem nimic altceva de făcut pentru a moşteni făgăduinţele lui Dumnezeu, decât pur şi simplu să credem pentru că stă scris: „ Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede ” . Noi strigăm ca omul care avea un copil bolnav de epilepsie: „ Doamne eu cred, ajută necredinţei mele !

Îţi mulţumim pentru puterea Ta cea mare, pentru marea descoperire a Ta în legătură cu noi în aceste ultime zile. Ni se bucură inima şi suntem fericiţi să ştim că suntem în legătură cu Dumnezeul cel viu, care a confirmat-o din nou prin dovezi fizice sau materiale, aşa cum a făcut-o în trecut şi precum a făgăduit-o pentru aceste zile. Îţi suntem aşa mulţumitori Ţie, Dumnezeul nostru. În acest timp întunecat, când se pare că nimeni nu mai ştie încotro s-o apuce, noi suntem bucuroşi că am găsit un loc în care suntem în siguranţă. Binecuvântează-ne în această seară, Doamne, atunci când vom predica Cuvântul Tău. Fie ca să păstrăm în inimile noastre făgăduinţele pe care Tu ni le-ai dat, să le preţuim în teamă şi cu adevărat să le urmăm într-o rânduială divină, căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin

O jertfă de dragoste? Nu ar trebui să faceţi aceasta. Cine a făcut-o? De la tine a pornit? Vreau să spun cu aceasta, directorul de campanie. El a spus că a strâns pentru mine o jertfă de dragoste. Nu ar fi trebuit să facă aceasta. Eu sunt mulţumitor, dar nu pentru aceasta vin eu aici. Multe mulţumiri. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze. Voi face tot ceea ce pot pentru a o folosi în slujba lucrării misionare. Astfel eu ştiu că va fi întrebuinţat în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă Domnul va vrea, o voi duce personal în ţara respectivă pentru a le fi adusă şi lor aceeaşi Evanghelie ca şi cea pe care voi, cei care staţi aici, o auziţi în această săptămână. Atunci ştiu că se face după cum o aşteptaţi şi voi. Domnul să-mi ajute la aceasta.

Sunt foarte mulţumitor pentru cei ce au venit în număr atât de mare în această săptămână şi, de asemenea, pentru voi toţi cei care sunteţi în legătură telefonică cu noi. Noi vă suntem recunoscători.

Billy mi-a spus astăzi de dimineaţă: „ Tată, dacă ai fi fost cu mine astăzi de dimineaţă, foarte devreme, ai fi putut observa mamele care îşi hrăneau copiii mici în maşini şi cum aceşti bieţi oameni stăteau în ploaie şi aşteptau ca să se deschidă uşile. ” Vedeţi voi ce făţarnic aş fi dacă v-aş spune altceva decât adevărul? Atunci aş fi cu adevărat un om rău. Câteodată, eu trebuie să rănesc, dar aceasta nu pentru că o vreau; nu sunt eu cel care răneşte: este adevărul care produce durere. Totuşi eu cred că acesta este motivul pentru care voi veniţi, deoarece eu sunt sincer pe viaţă şi pe moarte cu voi şi fac tot ce pot pentru a vă ajuta. Domnul să ajute fiecăruia dintre voi.

Acum doresc să mulţumesc oamenilor care lucrează atât de bine cu noi şi, de asemenea, responsabililor din acest oraş care ne-au închiriat sala de festivităţi a acestei şcoli. În cazul în care responsabilii sunt aici, doresc să le transmit mulţumirile mele, precum doresc să-i mulţumesc şi administratorului, Thurston Colvin, pentru amabila lui colaborare. El ne-a sprijinit ca să venim aici şi a fost prezent aici în fiecare seară.

Noi mulţumim poliţiştilor din Jeffersonville pentru că au venit aici chiar pentru o plată foarte mică, şi s-au ocupat de ordine. Vreau să spun că numai pentru 2 dolari pe oră poliţia a desfăşurat o acţiune specială pentru a instala ordinea în parcare şi totul să meargă bine. Noi vă mulţumim pentru aceasta. De asemenea, nu am trecut cu vederea nici pe tehnicienii de la pupitrul de transmisie radio şi pe toţi ceilalţi care ne-au ajutat în vreun fel. Noi vă mulţumim cu adevărat.

Vă mulţumesc vouă tuturor pentru daruri. Billy mi-a adus astăzi după amiază câteva cutii cu praline. Pe una dintre ele erau trecute „ fericirile ” cu o fotografie a lui Hristos, care înfăţişa predica de pe munte. Este cu adevărat frumos. Eu vă mulţumesc pentru aceasta. Au fost aşa de multe lucruri; chiar nu ştiu cum să vă mulţumesc pentru aceasta şi de asemenea, pentru sprijin, pentru faptul că aţi finanţat ţinerea adunării. Noi apreciem aceasta din toată inima. Domnul să binecuvânteze din belşug pe fiecare din voi.

Billy a spus că în acest timp mulţi au dorit o întâlnire privată. Alţii s-au rugat ca să le fie binecuvântaţi copiii. Oh, cât de mult îmi place să fac acest lucru! Totuşi, vedeţi voi, atunci când eu vin aici, este neapărat necesar să folosesc tot timpul pentru a mă adânci în Cuvânt şi în rugăciune, pentru că eu trebuie să aduc acest mesaj. Pentru noi acestea sunt neobişnuite. Este vorba despre a experimenta mai întâi voia lui Dumnezeu înainte de a vorbi despre lucruri. Totul trebuie să corespundă şi noi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne-o clarifice.

Dacă Domnul va vrea, ne vom întoarce curând, în măsura în care vom putea pleca într-o zi. Am înştiinţat deja că aceasta ar putea fi de Paşte. Trebuie însă mai întâi să verific, pentru că bănuiesc că în acel timp am adunări şi în California.

Poate totuşi să nu fie aşa. Vă vom trimite o carte poştală în care vom menţiona cât de repede ne vom întoarce la capelă, cu data şi ora. Poate îmi voi lua timp, ceea ce nu am făcut până acum, ca să mă rog pentru bolnavi. În nici o adunare nu am chemat oamenii în faţă ca să ne rugăm pentru ei.

Noi i-am trimis către fraţii noştri. Fratele Lee Vayle a predicat, s-a rugat pentru bolnavi şi, de asemenea, au împlinit botezul. Ei mă ajută să mă ocup numai de Cuvânt. Noi mulţumim acestor bărbaţi. Şi-au făcut datoria foarte bine. Aici sunt foarte mulţi prieteni pe care doresc să-i salut. I-am văzut mai înainte pe John şi Earl. Acolo este dr. Lee Vayle, unul dintre cei care sunt responsabili de\cf1 \cf0 adunare şi, de asemenea, fratele Roy Borders. Am rareori prilejul să strâng mâna acestor bărbaţi. Mă gândesc la prietenii mei din Kentucky, din părţile acestea şi, de asemeni, la prietenii predicatori. Cât de mult îmi doresc să le strâng mâna! De curând l-am văzut aici pe fratele Blair. Chiar dacă mulţi dintre oamenii pe care-i iubesc au fost prezenţi la mai multe adunări, am putut arareori să le întind mâna. Aceasta nu se întâmplă pentru că eu nu o doresc, ci pur şi simplu nu am timp pentru aceasta. Sunt întotdeauna în grabă.

Ar trebui de asemeni, să binecuvântez câţiva copii. În această adunare ar trebui de fapt să-l binecuvântez pe nepotul meu, micuţul David. Nici măcar pentru aceasta nu am avut timp. Eu am devenit acum pentru a doua oară bunic. În cazul în care dl. May este aici, vreau să spun că se pare că voi întrebuinţa, în curând, bastonul pe care el mi l-a făcut cadou.

Eu i-am spus lui Billy: „ Biblia spune într-adevăr: „ Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul ”, dar n-a fost pusă toată sarcina doar pe umerii tăi! ” Nepoţeii au venit repede unul după celălalt. Voi ştiţi că nora mea la început nu putea să rămână însărcinată. Ea nu putea să aibă copii. Într-o zi, pe când ieşeam din adunare, Domnul mi-a vorbit, şi eu am zis: „ Loyce, tu vei avea un copil. Domnul te-a binecuvântat. Boala ta feminină a dispărut. ” După nouă luni s-a născut micuţul Paul. Cu două luni înainte să vină pe lume copilul, stăteam la masă, la micul dejun. Billy şi soţia lui stăteau în faţa mea. Atunci am văzut într-o viziune că Loyce hrănea un copilaş mic care era învelit într-o păturică albastră, şi Billy stătea într-un colţ şi îl hrănea pe micul Paul. Am spus: „ Billy, tocmai am avut o viziune. Am văzut-o pe Loyce hrănind un copilaş învelit într-o pătură albastră. ” El a spus: „ S-a zis cu excursia de vânătoare, pentru că ar fi trebuit să aibă loc exact peste nouă luni.

Unsprezece luni mai târziu s-a născut micuţul David. Nici până acum nu am putut să-l dedic Domnului. Asta se poate întâmpla numai când ne vom întoarce. Vedeţi deci cum stau lucrurile.

Eu iubesc foarte mult oamenii şi părtăşia cu ei. Fraţii noştri s-au rugat pentru bolnavi şi eu ştiu că a fost eficient. În fiecare seară ne rugăm împreună pentru bolnavi în timp ce ne punem mâinile peste ei. Prin aceasta putem ajunge la toţi. Dacă Domnul va vrea, înainte de revenirea noastră, vom menţiona pe cartea poştală pe care o vom transmite, că eu, din nou, îmi voi petrece două sau trei zile rugându-mă pentru bolnavi şi făcând tot ceea ce este posibil în această privinţă.

Vreau să le mulţumesc încă o dată pentru ajutorul dat.

Cuprins
  1. Pagina 1-2
  2. Pagina 3-4
  3. Pagina 5-6
  4. Pagina 7-8
  5. Pagina 9-10
  6. Pagina 11-12
  7. Pagina 13-14
  8. Pagina 15-16
 
Adrese similare: