EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Login
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 6.12.2014 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 7.12.2014 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 1 noiembrie 2014
Krefeld, 2 noiembrie 2014

 
Scrisoare Circulara - 2008 Decembrie

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus ” . (2Cor.4:5). Această afirmaţie a apostolului Pavel este foarte clară. Nici noi nu ne predicăm pe noi înşine sau pe vreun prooroc. Noi predicăm pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor în lumina cuvântului descoperit.

La fel ca şi cărturarii din iudaism, părinţii păgâni ai bisericii au înţeles greşit textele din Scriptură, le-au aşezat într-o succesiune greşită şi le-au dat propriile lor interpretări. Ca urmare, nimic din aşa zisul creştinism actual nu mai corespunde cu învăţătura şi practica Bisericii de la început. Această temă a fost tratată pe larg în lucrările noastre anterioare.

Ceea ce este cel mai tragic este faptul că acelaşi lucru se petrece în cadrul aşa zisului „ mesaj al timpului de sfârşit ” . După două mii de ani, Dumnezeu a trimis un bărbat în timpul nostru ca să împărtăşească cu noi întregul plan al lui Dumnezeu. Aceeaşi unitate de măsură folosită la verificarea tuturor bisericilor şi grupărilor ne-denominaţionale , trebuie aplicată fiecăruia din noi, cei din cercurile mesajului, în parte.

Când în acelaşi oraş sunt câteva grupări, şi fiecare din ele pretind că ei cred în slujba fratelui Branham dar, în acelaşi timp, nu se înţeleg unii cu alţii şi merg în direcţii diferite, atunci oricine îşi poate da seama că ceva nu este în regulă. Apostolul Pavel a scris fiecare din epistolele lui unei singure biserici locale ; fiecare din cele şapte mesaje din Apoc.2 şi 3 au fost adresate unei singure biserici locale.

Deja în timpul său, apostolul Petru a scris că în Scriptură şi în epistolele lui Pavel „ ...sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc...spre pierzarea lor ” . (2Petru 3:16).

Exact acelaşi lucru s-a făcut cu predicile fratelui Branham. El a afirmat cu tărie ce nu trebuie făcut cu Cuvântul, fapt ce se aplică şi predicilor lui „ Voi nu trebuie să interpretaţi greşit, să aşezaţi într-un loc nepotrivit, şi să nu scoateţi din context ” . (Predica „ Hristos descoperit în propr iul Său Cuvânt ” ).

Nu este de ajuns să te referi doar la unele citate. Acest lucru se justifică doar atunci când cineva studiază în acelaşi timp şi Scriptura şi este în stare să aşeze citatele în ordinea lor biblică, şi asta luând în considerare nu numai u n singur loc, ci fiecare text din Scriptură care se ocupă de aceeaşi temă. Ce se întâmplă atunci când anumiţi fraţi nu mai predică din Biblie, ci doar iau pasaje din predicile fratelui Branham şi dau apoi propriile lor explicaţii?

Chiar dacă fratele Branham nu a exprimat sau aşezat toate lucrurile cu deplină claritate, totuşi nu pot apare neînţelegeri atunci când noi ne găsim orientarea în Cuvânt. În special cu privire la revenirea lui Hristos se vehiculează o sumedenie de teorii. Când Scriptura vorbeşte despre „ arătarea Domnului ” (epifanie) sau despre „ venirea ” Lui (parousia), atunci este obligatoriu ca întotdeauna să cauţi traducerea cuvântului în dicţionar şi să verifici apoi în ce context a fost menţionat un eveniment.

Chiar prima generaţie de credincioşi adevăraţi aştepta revenirea lui Hristos în timpul ei. Pavel a scris: „ Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos ” . (1Tes.5:23).

El a mai spus: „ Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi ” Apoi face o afirmaţie deosebit de importantă care ne face să înţelegem că următorul eveniment nu va fi unul de durată, care să se întindă pe parcursul unor săptămâni, luni sau chiar ani, ci va fi un eveniment scurt care se va petrece într-o clipă la momentul revenirii Domnului: „ ...într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire ” . (1Cor.15:35-53). Amin!

În acest context, Domnul nostru a spus: „ Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni ” „ Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului ” . (Matei 24:36,27). Amin!

Dacă cineva afirmă că Mielul lui Dumnezeu a părăsit deja Tronul harului şi Hristos tot coboară de la deschiderea peceţilor în martie 1963, acel om şi-a pierdut orientarea duhovnicească. Mielul a luat cartea din mâna Celui ce şedea pe Tron ca să deschidă cele şapte peceţi (Apoc.5) - nu pentru a încheia timpul de har!

De exemplu, în predica „ Răpirea ” , fratele Branham s-a referit la Matei 25, la 1Tes.4 şi chiar la Ioan 11, dar trebuie să se verifice cu atenţie în Biblie unde trebuie plasat mesajul care iese ca o chemare de trezire pentru cei ce trăiesc în timpul nostru, şi anume, în Matei 25. Trebuie de asemenea să se facă distincţia şi să se aşeze corect strigătul poruncitor care este în legătură cu venirea Lui, şi anume în 1Tes.4 şi 1Cor.15:35-58. La început se pare că fratele Branham pune în legătură mesajul cu strigătul poruncitor din 1Tes.4, dar apoi el a fost călăuzit de Duhul lui Dumnezeu la Matei 25 şi a spus: „ El a hotărât aceste lucruri aşa şi El trebuie să le trimită. Deci, primul lucru care precede răpirea este acel strigăt. Ce este strigătul acela? Un mesaj ca să-i aducă pe oameni împreună. Deci, un mesaj: „ Acesta este timpul să vă curăţaţi lămpile, deşteptaţi-vă şi pregătiţi lămpile voastre ”. După aceea, fratele Branham revine la 1Tes.4, la strigătul poruncitor, care are în vedere pe cei ce au murit în Hristos şi care vor învia mai întâi şi face o paralelă cu strigătul Domnului nostru când l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt (Ioan 11:38-44).

Textul din Matei 25 se aplică numai celor în viaţă la venirea Lui, nu celor morţi, nu la înviere, ci mai degrabă la fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte care care au mers să-L întâlnească pe Mire. De aceea citim despre strigătul de la miezul nopţii: „ Iată Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare! ” (Matei 25:6). Acesta este mesajul acestui ceas - ultima chemare prin care Mireasa este pregătită pentru venirea Mirelui.

În 1Tes.4 :13 se face referire mai întâi la cei ce au murit în Hristos şi care vor învia mai întâi. Apoi, apostolul Pavel ni se adresează cu putere nouă, celor ce trăim acum, cu Cuvântul Domnului: „ N oi cei vii, care vom rămâne pâ nă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi ” . (vers.15). De ce nu o vom lua înainte? Pentru că se va întâmpla în aceeaşi zi, în acelaşi timp. Domnul Însuşi se va arăta atunci, nu un mesaj. El va coborîcu un strigăt şi în acea clipă morţii în Hristos vor învia mai întâi. „ Ade vărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia ” . (Ioan 5:25). Apoi cei vii, care sunt în Hristos, vor fi transformaţi şi împreună cu cei înviaţi vor fi răpiţi pe nori pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Poate fi înţeleasă greşit această descrire atât de clară? Cu siguranţă că nu! Amin!

Oricine face o distincţie între arătare şi venire trebuie să observe că ambele noţiuni sunt folosite pentru a descrie acelaşi eveniment. În 2Tim.4, apostolul Pavel foloseşte o a treia noţiune pentru că este vorba despre veniri diferite . El vorbeşte despre ambele, mai întâi despre arătarea Domnului în legătură cu revenirea Lui şi apoi despre Împărăţia Lui, care va fi aşezată în timpul Împărăţiei de o mie de ani. „ ... arătarea şi Împărăţia Sa.. ” . (2Tim.4:1). În 2 Tim.4:8, apostolul s-a referit încă odată la ziua revenirii lui Hristos şi a scris despre cununa neprihănirii, „ ...pe care mi-o va da, în „ ziua aceea ” , Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui ” .

Pavel a vrut să rămână statornic în predicarea lui înaintea Domnului şi îl îndeamnă şi pe tovarăşul său de lucru, Timotei „ să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină pâ nă la arătarea Domnului nostru Isus Hristos ” . (1Tim.6:14). Acest verset se adresează de asemenea tuturor fraţilor care acum, înaintea venirii Domnului, predică mesajul biblic al timpului de sfârşit şi împart hrana duhovnicească la timpul potrivit (Matei 24:45-47).

Este o diferenţă ca de la cer la pământ între arătarea Domnului în norul supranatural pe 28 februarie 1963, înainte de deschiderea peceţilor şi revenirea de fapt, în trup, a Domnului nostru. Când fratele Branham se ruga pentru bolnavi în adunări, lumina, stâlpul de foc se cobora de fiecare dată. Prezenţa supranaturală a lui Dumnezeu era o parte a slujbei sale extraordinare . Totuşi, arătarea în trup a Domnului va fi o realitate la revenirea Lui (Fapte 1:11). Următoarele texte din Scriptură vorbesc despre acest mare eveniment:

Tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă ” . (Evrei 9:28).

Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, p entru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos ” .(1Petru 1:5-7).

Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci câ nd Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El” . (1Ioan 2:28).

Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este ” . (1Ioan 3:12).

tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câ mp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru” . (Matei 24:40-42).

O clarificare importantă: când fratele Branham a vorbit despre cele şapte tunete, el s-a referit adesea la apariţia norului supranatural, ocazie cu care el a auzit şapte detunături puternice, una după alta. Pentru a face şi mai clar ceea ce voia să spună, el a bătut chiar de şapte ori în amvon. El a relatat că după ce a auzit detunăturile, s-a uitat în sus şi a observat norul supranatural, în care a văzut şapte îngeri în forma unei piramide. Dimpotrivă, Apoc. 10 vorbeşte despre cele şapte tunete care îşi fac auzite glasurile lor (vers.3 şi 4) doar atunci când Domnul se coboară ca Înger al legământului la poporul Său, Israelul (Cartea peceţilor pag.72). Nu există în Sfânta Scriptură nici o mărturie despre vreo învăţătură a tunetelor.

Tot ceea ce este în legătură cu slujba fratelui Branham trebuie lăsat în seama lui Dumnezeu. Aceasta se aplică şi la comparaţia cu slujba lui Ioan Botezătorul, care, prin mesajul adus de el, a pregătit calea Domnului, dar nu a trăit să vadă răstignirea Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii - exact ceea ce spusese el mai dinainte. Este de neînţeles pentru noi cum de s-a încheiat atât de brusc viaţa lui prin decapitare, totuşi noi ştim că el îşi încheiase slujba conform planului de mântuire. La fel de greu este pentru noi să înţelegem de ce fratele Branham a fost luat în slavă atât de brusc şi neaşteptat în urma unui accident de maşină, dar el îşi îndeplinise slujba lui, şi astfel înţelepciunea lui Dumnezeu a fost încă odată îndreptăţită. Dumnezeu nu face nici o greşeală.

Pe 11 iunie 1933 i s-a spus: „ Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, aşa eşti tu trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos ” . Accentul cade pe mesajul care i s-a dat şi care va premerge a doua venire a lui Hristos. Noi mulţumim lui Dumnezeu că a păzit acest mesaj, care ajunge acum până la marginile pământului.

Apostolul Pavel aştepta ca unele lucruri să se întâmple în timpul vieţii lui, chiar şi revenirea lui Hristos, dar el a plecat în slavă fără să fie martor la împlinirea lor. Fratele Branham a sperat să vadă în timpul vieţii lui împlinirea unor evenimente deosebite. Pe 15 octombrie 1961, el a spus: „ Eu cred că mai este de venit o mare lumină care va inunda pământul într-una din aceste zile, pentru o perioadă scurtă de timp, poate câteva luni. Dar eu cred că vine o mare lumină ” . (Întrebări şi răspunsuri). Şi noi credem acest lucru. Totuşi, fratele Branham nu a spus niciodată că morţii vor învia şi vor fi printre noi timp de 30 - 40 de zile.

Pe 28 noiembrie 1965, el a spus: „ De ce pe mine, un om bătrân care am suferit toată viaţa, m-a vindecat El acum? Eu cred că voi mai călări odată pe acest drum; Eu trebuie să aduc un mesaj ” . (Pe aripile unui porumbel alb). La sfârşitul predici i despre cele şapte peceţi din 24 martie 1963, el s-a rugat: „ Doamne, eu Te rog să mă ajuţi. Puterile îmi slăbesc, Doamne. Eu ştiu că nu mai multe zile de trăit şi Te rog să mă ajuţi. Ajută-mă să fiu credincios, cinstit şi sincer, Doamne, ca să pot duce acest mesaj până acolo unde este rânduit pentru mine să-l duc. Si când îmi va veni vremea să mă odihnesc, când voi ajunge la acel râu şi valurile vor năvăli, o, Dumnezeule, fie ca eu să pot înmâna această Sabie altcuiva care să fie cinstit cu ea, Doamne, şi să ducă mai departe adevărul ” . Sabia Duhului este Cuvântul lui Dumnezeu (Efes.6:17).

În predica din 18 ianuarie 1963, fratele Branham a spus: „ Poate este vremea plecării mele acasă. Este foarte posibil. Dacă este aşa, se va ridica după mine cineva care să ducă mesajul mai departe. Voi să ascultaţi de el. Atât timp cât este din Scriptură, rămâneţi cu el ” . Cine are urechi de auzit, să audă. Mesajul pe care el îl poartă mai departe este sută-la-sută în concordanţă cu Sfânta Scriptură. Amin!

Noi trebuie să-L credem pe Dumnezeu şi să lăsăm lucrarea Lui de încheiere în mâna Lui (Isaia 28:21). „ Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui ” . (Rom.9:28) [În limba engleză: „ Domnul va face o luc rare scurtă şi puternică pe pământ ” - n.tr.]. Nu este nevoie ca proorocul să învie sau să apară un al optulea mesager - Dumnezeu Însuşi Îşi va încheia lucrarea Lui de răscumpărare, aşa cum şi-a încheiat lucrarea de creaţie. Amin!

Cuprins
  1. Prima parte a scrisorii
  2. Mesajul biblic al timpului de sfârşit
  3. Afirmaţii ale fratelui Branham înţelese greşit
  4. O întâlnire hotărâtă dinainte
  5. Călăuziri deosebite
  6. Două seminţe diferite
  7. Biserica - scena conflictului duhovnicesc
  8. O viaţă în slujba Lui
 
Adrese similare: