Adunări cu fratele Frank în România:
Sâmbătă 21 iulie 2012 doar cu batrânii din comunităţi
Duminică 22 iulie 2012, ora 12.00 la Sibiu adunare cu fraţii şi surorile
La rândul meu, vă salut pe toţi în Numele scump şi sfânt al Domnului nostru iubit.Astăzi avem un fel de adunare de încheiere a anului.
Nu vom intra aşa mult în situaţia timpului nostru, dar am înţeles că în acest an au avut loc mult mai multe catastrofe decât în ceilalţi ani de până acum. Indiferent unde ne-am uita, nu doar în Orientul Apropiat sau în China, Japonia, Filipine, Nigeria, pretutindeni au fost numai catastrofe. Ceva se întâmplă peste tot.
Anul acesta a fost primul an în care au fost mai multe divorţuri decât căsătorii. Dacă ne gândim la aceste situaţii putem spune că este numai Sodoma şi Gomora. Nimic nu mai poate fi salvat, în afară de acela care primeşte harul lui Dumnezeu şi care are cu adevărat o trăire de mântuire cu Domnul. Numai acela va scăpa de aceste lucruri rele. Toţi ceilalţi vor umbla mai departe pe calea largă care duce la pierzare.
Noi dorim, de asemenea, ca toţi tinerii şi cei care sunt noi în mijlocul nostru să primească Cuvântul despre harul lui Dumnezeu şi să primească iertarea Lui, conform Cuvântului scris în Sfânta Scriptură: „ Dar tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul („ putere ” - lb. germ.) să se facă copii ai lui Dumnezeu ”. Şi încă mai sunt valabile ultimele trei versete din Matei 11: „ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă pentru suflete voastre ” .
Dacă vom vorbi azi în mod deosebit despre lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu din timpul nostru, atunci toţi cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu acum, să ştie că lucrul important rămâne vestirea harului lui Dumnezeu, a mântuirii depline pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o în Isus Hristos, Domnul nostru. Este încă scris: „ Şi toţi cei ce erau rânduiţi (hotărâţi) să capete viaţa veşnică, au crezut. ” (Fapte 13.48b).
Înainte să intru în mai multe detalii, mă voi întoarce, probabil, cu 55 de ani în urmă, ca să vorbesc pe scurt despre ce a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Dar mai întâi să vină fraţii ca să cânte [...].
Mulţumesc frumos! Este minunat că Domnul a chemat afară credincioşi din toate popoarele, limbile şi naţiunile. Noi toţi am înţeles că dacă se cântă sau se predică într-o limbă pe care nu o înţelegem, atunci avem doar nişte sunete. Dacă nu avem textul exact în limba noastră, atunci noi nu o înţelegem. Exact aşa este şi în sfera duhovnicească: noi trebuie să înţelegem limba lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu.
Aşa cum am spus deja, doresc să vă fac o retrospectivă a lucrurilor pe care le-a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Şi noi trebuie să accentuăm, din convingere şi să spunem că aici nu este vorba despre multele programe care au loc pe tot pământul, ci pentru noi este cu adevărat important să devenim o parte a planului lui Dumnezeu de mântuire şi să recunoaştem făgăduinţele lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură pentru timpul nostru şi ele să ne fie descoperite prin Duhul Sfânt. Tot ce a făgăduit şi apoi ce a făcut şi face Dumnezeu, să ne fie descoperit.
Deseori am arătat că înaintea primei veniri a Domnului nostru trebuia să se împlinească cuvântul profetic: „ Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea ” . Când timpul s-a împlinit, îngerul a venit în templu, la Zaharia, a stat la dreapta altarului şi a dat făgăduinţa naşterii lui Ioan Botezătorul, spunând că el va merge înaintea Domnului, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi să pregătească un popor pentru Domnul.
Eu cred din toată inima că suntem aproape de revenirea Domnului Isus Hristos şi înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului, înainte ca soarele să-şi piardă strălucirea, luna să se transforme în sânge şi stelele să cadă de pe cer, aşa cum a hotărât Dumnezeu din veşnicie, înainte de toate acestea, Domnul va trimite un proroc în duhul lui Ilie, ca să ne readucă în starea originală de la început şi Biserica lui Isus Hristos să fie readusă la învăţătura şi la practica apostolilor.
Sâmbătă seara am văzut ştirile şi acolo a fost prezentat Betleemul. Acolo era multă strălucire şi erau mulţi oameni de seamă. Dar ce înseamnă pentru acei oameni Betleemul? Un loc pe care ei îl slăvesc. Dar noi Îl slăvim pe Isus Hristos, Domnul nostru, Cel despre care este scris în Mica 5, că El Se va naşte în Betleem. Şi un scriitor de cântare a spus că „ dacă Hristos s-ar fi născut de o mie de ori în Betleem şi nu s-ar naşte în tine, tu ai fi pierdut ” . Da, trebuie să se întâmple în noi şi cu noi.
Când am văzut la ştiri cum botează oamenii în Israel - a fost o batjocură. Noi care am fost în Israel cunoaştem locurile unde se botează în Iordan. Acolo era adunat un grup mare şi un predicator i-a băgat în apă cu faţa în jos „ în Numele Tatălui ” , i-a scos afară, i-a băgat din nou în apă „ în Numele Fiului ” şi aşa mai departe. Aceasta s-a întâmplat la Iordan, în Israel! Acolo unde a fost botezat şi Domnul nostru, acolo oamenii aceştia practică formula trinitară care nu a fost aplicată niciodată în Sfânta Scriptură.
Eu m-am gândit: dacă noi - ca şi Israelul atunci - nu recunoaştem ziua cercetării lui Dumnezeu, ne vom rătăci şi vom trece pe lângă Dumnezeu. Iar dacă trecem pe lângă Dumnezeu, atunci şi El va trece pe lângă noi. Ce rămâne după aceea, este o religie şi religia este cel mai mare obstacol între Dumnezeu şi omenire. Omenirea nu are nevoie de o religie, ci are nevoie de Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
Se întâmplă nişte lucruri în timpul nostru care sunt greu de înţeles, dar astăzi nu dorim să vorbim despre acestea, ci vrem să ne concentrăm asupra ceea ce s-a întâmplat cu noi, ce a făcut Dumnezeu cu noi, în noi şi pentru noi. Altfel nu merge.
Noi trebuie să ne referim la slujba pe care a dat-o Dumnezeu fratelui nostru William Branham. Oamenii nu au putut trece pe lângă Noe. Cine trecea pe lângă Noe trecea pe lângă Dumnezeu, cine trecea pe lângă Moise trecea pe lângă Dumnezeu.
Atunci când Dumnezeu face istorie pe pământ, descoperindu-Şi planul Său de mântuire şi împlinindu-Şi făgăduinţele Sale, atunci a venit vremea ca noi să credem aşa cum este scris în Scriptură şi să ne lăsăm incluşi într-un mod biblic în Planul lui Dumnezeu, conform Cuvântului lui Dumnezeu.
Zilele trecute am citit povestirea vieţii fratelui Branham, am citit şi mărturia pe care a dat-o la Zürich; am citit şi ce s-a întâmplat în Karlsruhe. Apoi am văzut o fotografie cu acel băiat din Finlanda care a fost înviat din morţi. Dumnezeu a făcut lucruri mari în timpul nostru. Partea frumoasă este că toate lucrurile care i-au fost arătate fratelui Branham în vedenii erau deja împlinite de Dumnezeu. Fratele Branham trebuia doar să le pronunţe şi ele se împlineau.
Am mai citit că la trei ore după naşterea lui, în 6 aprilie 1909, stâlpul de foc a coborât în acea încăpere şi a rămas deasupra acestui prunc nou-născut. Şi dacă citim apoi în Ieremia 1, acolo scrie: „ înainte ca să te naşti eu te-am făcut proroc al neamurilor ” . Dacă citim despre Ioan Botezătorul, vedem că el a fost umplut cu Duhul Sfânt din pântecele mamei sale. Dacă Dumnezeu dă făgăduinţe, atunci El împlineşte Cuvântul Lui, El umple cu Duhul Sfânt şi ferice de acela care nu se poticneşte de acest fapt.
Într-un mod deosebit doresc să scot în evidenţă dovada supranaturală pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, în legătură cu această lumină. Vă rog - eu scriu despre aceasta - aşteptaţi încă puţin, eu voi arăta din Vechiul Testament şi din Noul Testament că Domnul este Acelaşi. Fie că în Vechiul Testament a fost numit Iahveh şi în Noul Testament, Iahshua - care înseamnă Domnul Salvatorul - El este întotdeauna Acelaşi. El a putut spune în Evanghelia lui Ioan: „ Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt ”. El a fost Acel „ EU SUNT ” în zilele lui Avraam, în zilele lui Moise, în tot timpul Vechiului Testament şi este Marele „ EU SUNT ” până la Apoc. 1.8 şi până la Apoc. 22.
