Adunări cu fratele Frank în România:
Sâmbătă 21 iulie 2012 doar cu batrânii din comunităţi
Duminică 22 iulie 2012, ora 12.00 la Sibiu adunare cu fraţii şi surorile
[Fratele Frank se roagă pentru binecuvântarea unui copil]
O, Dumnezeule mare, o, iubite Domn când Tu ai umblat pe pământ ai luat copiii în braţe, i-ai binecuvântat şi ai zis: „ Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei ”. Tu ai spus: „ Dacă nu deveniţi ca nişte copilaşi, nu puteţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu ”. Dăruieşte-ne această încredere ca a unui copilaş, această credinţă de copil în fiecare Cuvânt pe care Tu l-ai rostit. [...]
Aici am două întrebări care mi-au fost adresate. Prima este: „ Dacă timpul harului s-a încheiat deja pentru anumite ţări? De exemplu: pentru Statele Unite sau pentru ţările islamice ” . Trebuie să spunem în general că timpul harului se sfârşeşte în acel moment când are loc răpirea; atunci timpul harului se va sfârşi pentru toate ţările.
A doua întrebare este din scrisoarea circulară „ Peste 40 de ani în lucrarea de misiune ” : „ Tu scrii despre unii fraţi care au venit cu diferite grupuri din diferite ţări ” . Şi aceasta s-a împlinit; Domnul a chemat afară Mireasa Lui din întreaga Europă de Est şi toţi aceia care au fost hotărâţi la aceasta, ascultă Cuvântul Domnului şi pretutindeni sunt fraţi slujitori care au fost puşi de către Dumnezeu, să împartă aceeaşi hrană duhovnicească.
Acum ascultăm o cântare. [...].
Este frumos dacă noi putem cânta din inimă şi să fim de acord cu ceea ce se cântă. Eu iubesc cu înfocare puterea dragostei care se descoperă în Isus. Această dragoste a lui Dumnezeu s-a descoperit prin răscumpărare, iertare, har şi mântuire. Dumnezeu nu a putut să facă mai mult decât ceea ce a făcut.
În Ioan 3 . 16 este scris: „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică ”.
Noi am subliniat deseori că nimeni nu poate trăi veşnic decât dacă a primit viaţa veşnică. Şi numai Dumnezeu posedă viaţa veşnică. Şi fiindcă Dumnezeu ni S-a descoperit în Isus Hristos, de aceea este scris: „ Cine are pe Fiul, are viaţa veşnică; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa veşnică. ” (1 Ioan 5 . 10-12).
În acest loc nu este predicat nimic altceva decât numai adevărul curat, fiindcă numai adevărul eliberează.
Fratele Branham a făcut o afirmaţie foarte minunată: „ Un lanţ... ” Voi ştiţi ce este un lanţ; el spune că veriga cea mai slabă dintr-un lanţ, - el o spune în comparaţie cu făgăduinţele lui Dumnezeu - dacă foloseşti ceva personal ca verigă de legătură în acest lanţ pe care l-a dat Dumnezeu, cu toate făgăduinţele care sunt legate între ele, dacă foloseşti o singură verigă, o singură răstălmăcire, dacă introduci doar una singură, atunci tot lanţul se rupe. Deci numai făgăduinţă după făgăduinţă, de la început până la sfârşit.
De altfel, în predica „ Vremea secerişului ” , pe pag. 17 şi 18 este scris: „ Nimic personal, nicio învăţătură proprie, nicio răstălmăcire proprie, ci numai Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu în original ” . Atunci cu siguranţă vom ajunge la ţintă.
Fratele Baumgarten mi-a scris duminica trecută: „ Întotdeauna noi am fost hrăniţi cu o hrană duhovnicească curată. În curând se va descoperi că s-a meritat faptul că tu, conform chemării, ai făcut ceea ce ţi-a poruncit Domnul. Mai mult nu trebuie să faci, doar să faci ceea ce ţi-a poruncit Domnul. Tot restul o va face El, personal. El a preluat răspunderea pentru tot ” .
Vă rog, simţiţi-vă bine astăzi, cu toţii. În ultimul an Domnul ne-a binecuvântat şi ne-a purtat - şi nu doar în ultimul an, ci şi în anii care au trecut Dumnezeu a avut grijă ca totul să se poată întâmpla conform voii şi sfatului Său.
Au fost câteva trăiri de care îmi amintesc bucuros. Voi cu toţii vă amintiţi: atunci cu zborul acela în India, din Bombay în Madras. Biletul era deja cumpărat, îl aveam în buzunar şi deodată, când am fost pe strada Lech, nr. 7, eu şedeam la măsuţa aceea mică şi aşa cum auziţi voi vocea mea, mi-a fost spus: „ Slujitorul Meu anulează călătoria în India! ” Eu de fapt n-am vrut s-o anulez; eu sunt un om de cuvânt - cel puţin aşa cred despre mine - şi n-am vrut să înţeleg că ceea ce mi-a fost spus era un absolut. Eu m-am urcat în maşină şi m-am dus în Forstwald (o pădure mică lângă Krefeld), m-am dus în sus şi în jos, L-am implorat şi m-am rugat: „ O, Doamne, oare nu este posibil ca să fac această călătorie? Fraţii mă aşteaptă în toate oraşele ” . M-am întors şi m-am aşezat pe acelaşi scaun şi deodată Domnul mi-a spus cu toată puterea: „ Anulează călătoria în India! ” După aceea cu toţii am citit în ziar, că avionul cu care trebuia să merg şi pe a cărui listă de pasageri eram trecut şi eu, când a plecat din Bombay spre Madras, imediat după decolare a explodat şi toţi cei 96 de pasageri au murit în flăcări şi eu am fost ocrotit. Timpul meu încă nu venise. Aş putea să mărturisesc multe lucruri din anii trecuţi, despre ceea ce a făcut Dumnezeu şi cum a condus şi binecuvântat.
