|
Iubiţi fraţi şi surori în Isus Hristos, vă salut din inimă pe toţi cu ocazia sfârşitului de an 2011 şi vă doresc binecuvântarea lui Dumnezeu pentru anul ce vine. Să permitem Cuvântului lui Dumnezeu să ne vorbească într-un mod puternic: ,,Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „ Da ” şi „ Nu ” . Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „ da ” şi „ nu ” , ci în El nu este decât „ da ” . În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „ da ” ; de aceea şi „ Amin ” , pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu . Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului ” (2 Cor. 1:18-22).
,,Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi ”
,,De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ ” (Evrei 6:13+17).
Dumnezeu a devenit garantul a tot ceea ce a planificat, a tot ceea ce a făgăduit, a spus şi a vestit prin mesagerii Săi. Cu adevărat, Dumnezeu este Cel care garantează şi pentru mine, că în gura mea Cuvântul Lui este adevărul absolut, aşa cum a fost cu Ilie (1 Împ. 17:24) şi cu Pavel (1 Tes. 2:13) şi cu Petru (1 Petru 1:25) - aşa cum a ieşit el din gura Sa (Isaia 55:10-11). În cele peste 8.000 de predici, pe care le-am ţinut în jumătatea de secol a slujbei mele, niciodată nu am spus: ,,Ar putea să fie aşa sau aşa ” , ci Cuvântul lui Dumnezeu a fost mereu ,,Da" şi ,,Amin! ” Niciodată nu a fost ,,Da şi Nu ” . Garanţia pentru toate făgăduinţele lui Dumnezeu este ,,în El ” - Domnul nostru, punctul central al vestirii: Hristos, Mântuitorul nostru iubit. De aceea o accentuăm încă o dată: ,, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „ da ”", de aceea şi Amin prin noi, pentru ca împlinirea să poată avea loc. Amin înseamnă: aşa să fie.
Întregul plan de mântuire este bazat pe făgăduinţe, începând cu cea din Gen. 3:15, unde se spune că sămânţa lui Dumnezeu va veni şi va zdrobi capul şarpelui. Răscumpărarea desăvârşită cuprinde împlinirea următoarelor făgăduinţe: ,,După ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui ” (Isaia 53:10) şi ,,sămânţa Lui Îi va sluji ” (lb. germană - n.tr.) (Ps. 22:30). Fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu se împlineşte prin adevăraţii credincioşi, care sunt sămânţa Lui şi aceasta spre slava lui Dumnezeu.
Avraam a crezut fiecare făgăduinţă pe care i-a dat-o Domnul Dumnezeu, fie că se referea la ţara Canaanului sau la binecuvântarea popoarelor (Gen. 12:2-3; Gen. 15:5) sau la făgăduinţa deosebită referitoare la Isaac: ,,Unul dintre ei a zis: „ La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu. ” (Gen. 17:21; Gen. 18:10).
În spatele fiecărei făgăduinţe poate fi scris cu litere mari: „ AVRAAM L-A CREZUT PE DUMNEZEU, ŞI ACEASTA I S-A SOCOTIT CA NEPRIHĂNIRE ” (Gen. 15:6; Rom. 4:3).
Pavel a sintetizat-o astfel în Gal. 3:8: ,,Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună : „ Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine. ”
,,Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu ; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă ” (Rom. 9:8).
În creştinism peste două miliarde de oameni cred în felul lor în Dumnezeu. Întrebarea este însă: Cine Îl crede pe Dumnezeu? Cine crede ceea ce a spus Dumnezeu? Cine crede ce a făgăduit El? Cine crede fiecare Cuvânt? Numai atunci când Domnul ne vorbeşte personal prin predicarea Cuvântului, din care vine credinţa şi ne descoperă făgăduinţele, avem o legătură vie cu El şi părtăşia în Duhul Sfânt. Atunci Îl credem pe El cu adevărat, pentru că credinţa noastră este ancorată în Cuvântul Său, în făgăduinţele Sale.
Pavel scrie mai departe în 2 Cor. 1 şi-i include pe toţi adevăraţii credincioşi: ,,Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns - aceasta face parte din confirmare, ungerea fiind confirmarea - este Dumnezeu ” (v.21). Deci mai întâi vine făgăduinţa, apoi credinţa care, prin noi, conduce la împlinirea făgăduinţei. Întemeierea de neclintit şi absolută în Hristos merge mână în mână cu ungerea Duhului, care ne învaţă toate lucrurile (1Ioan 2:20-27).
Nu este vorba însă de o ungere de felul celei care este răspândită în prezent peste aproape 550 milioane de oameni de pe tot pământul, în toate bisericile prin mişcarea penticostalo-carismatică şi este considerată a fi adevărata lucrare a Duhului. Fratele Branham a vorbit în predica ,,Unşii din timpul sfârşitului ”
despre cele trei domenii: trup, duh şi suflet şi a evidenţiat faptul că oamenii pot primi Duhul Sfânt în cel de-al doilea domeniu, fără ca să fie născuţi din nou în sufletul lor şi fără să fie mântuiţi. El s-a referit la Matei 5:45, unde scrie că Dumnezeu face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi lasă să cadă ploaia şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Duhul lui Dumnezeu a fost turnat cu adevărat peste orice făptură (Ioel 2:28) şi se mişcă peste omenire începând de la Rusalii, aşa cum se mişca pe deasupra apelor la creaţia naturală (Gen. 1). Totul depinde însă de sămânţă şi sămânţa duhovnicească este Cuvântul (Marcu 4:14; Luca 8:11). Cuvântul-sămânţă nu este semănat în domeniul duhului, ci în suflet. În Cuvânt se află germenul de viaţă care răsare. Fiecare sămânţă se reproduce după soiul ei. Sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei lui Dumnezeu (Matei 13:36-39) şi ei sunt născuţi din nou, umpluţi, învăţaţi şi călăuziţi în tot adevărul prin Duhul lui Dumnezeu (Ioan 16:7-15).
Referitor la Matei 24:23-26, fratele Branham a explicat foarte clar, că Duhul Sfânt este Cel care lucrează acum, iar prorocii şi hristoşii falşi pretind că Îl au. Unşii din timpul sfârşitului vor lăsa aşa o impresie biblică, că Domnul a trebuit să dea avertizarea: ,,Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi ” (Matei 24:24). Se pune întrebarea: Sunt ei din Dumnezeu? Sunt ei născuţi din nou (1 Ioan 5:18-21)? Sau sunt greşiţi în interiorul lor , în învăţăturile lor şi pe o cale greşită conform tradiţiei lor şi răstălmăcesc fiecare Cuvânt după cum doresc? În acest caz se adevereşte şi astăzi ceea ce le-a spus Domnul atunci cărturarilor: ,,Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul MeuCine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu ” (Ioan 8:43+47).
Adevărata Biserică a lui Isus Hristos, pe care El însuşi a răscumpărat-o (1 Petru 3:18) şi pe care El însuşi o zideşte (Matei 16:18), se întoarce înapoi la început, la Cuvântul care este vestit de la Rusalii (Fapte 2), la învăţătura care a ieşit din Ierusalim, de pe muntele Sion (Isaia 2:3; Fapte 2). Cu adevărat - astfel trebuie accentuat de fiecare dată - în Biserica celor întâi născuţi (Evrei 12:23) prima şi ultima predică, primul şi ultimul botez în apă, primul şi ultimul botez cu Duhul, toate darurile Duhului, toate roadele Duhului, toate slujbele, vor fi identice. Toate lucrurile vor fi readuse în starea originală. Fiecare învăţătură şi fiecare practică adeverită de Scriptură, sunt modelul pentru Biserica nou-testamentară (Fapte 2:42), deoarece Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci (Isaia 40:8; 1 Petru 1:25).
La sfârşitul Cuvântului nostru din introducere, Pavel îl scoate în evidenţă încă o dată pe El, pe Domnul nostru: ,,El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului ” . Cine a fost pecetluit, nu este uns în al doilea domeniu, ci a primit Duhul în suflet, în inimă. Pecetluirea poate avea loc doar atunci când noi am primit Cuvântul adevărului prin credinţă: ,,Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt ” (Efeseni 1:13). Ea este valabilă în veci şi este irevocabilă.
,,Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul ” (Ioan 16:13). Deci nu este vorba numai despre ungere, ci despre călăuzirea în tot adevărul prin Duhul Sfânt.
,,Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică ” (1 Ioan 5:20).
Şi numai astfel recunoaştem ceea ce este spus în Ioan 3:34: ,,Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. ”
Pe cine trimite Dumnezeu, acela nu vesteşte răstălmăciri, ci Cuvântul sfânt, infailibil al lui Dumnezeu în forma lui originală şi toţi cei ce sunt din Dumnezeu, aud şi cred ce spune şi cum spune Scriptura. Ei iau în serios ultima avertizare şi nu adaugă nimic la mărturia încheiată a lui Dumnezeu şi nici nu scot ceva din ea (Apoc. 22:18-21).
Avraam a crezut şi s-a supus lui Dumnezeu şi a primit tăierea împrejur (Gen. 17:10-13) ca semn al legământului, ca pecete a neprihănirii sale primite prin credinţă (Rom. 4:11). Atunci a fost o tăiere împrejur în carne, acum este o tăiere împrejur a inimii: ,,tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă ” (Rom. 2:29).
În 1 Cor. 9:1-3 Pavel îşi apără apostolia ca unul care L-a văzut pe Domnul Isus şi se adresează adevăraţilor credincioşi: ,,Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul? ” El le-a vestit Cuvântul conform chemării sale şi scrie mai departe: ,,Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul . Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează. ” Acesta este şi răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă judecă.
O pecete este pusă pe un document important, ceva care arată că documentul este autentic. Deci nu a fost o biserică oarecare, ci a fost Biserica lui Isus Hristos cea care a luat fiinţă prin slujba sa apostolică dată de Dumnezeu şi care putea să poarte pecetea.
În 2 Tim. 2:19 apostolul vorbeşte despre înscrisul de pe pecetea aplicată temeliei pe care este zidită Biserica: ,,Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „ Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui ” ; şi: „ Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! ”
Numai cei aleşi sunt pecetluiţi şi poartă pecetea lui Dumnezeu. Doar ei acceptă slujba pe care a aşezat-o Dumnezeu; doar ei merg drumul cu Dumnezeu până la capăt în ascultare de credinţă.
Aşa vorbeşte Domnul: ,,Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei ” (în ucenicii Mei - lb. germană) (Isaia 8:16).
Cartea tainică din Apoc. 5:1 a fost pecetluită cu şapte peceţi: ,,Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. ” Peceţile au fost rupte şi conţinutul a fost făcut de cunoscut prin descoperire. Dar numai cei ce sunt pecetluiţi vor înţelege totul corect prin descoperirea Duhului. Ei sunt adevăraţii ucenici. Acesta este lucrul deosebit în timpul nostru şi cu aceasta sunt legate chemarea afară, despărţirea, pregătirea şi restituirea. Acesta este şi timpul pecetluirii cu Duhul făgăduinţei, în timp ce ultimul mesaj profetic este purtat pretutindeni.
Acest mesaj este vestit acum şi toţi cei care au urechi de auzit ascultă ceea ce are de spus Bisericilor Duhul. Ei formează ceata biruitorilor care moştenesc totul, care vor sta cu Mântuitorul pe tronul Său şi care vor împărăţi împreună cu El (Apoc. 3:21). Şi această făgăduinţă este ,,Da ” şi ,,Amin ”.
Mai întâi Cuvântul făgăduinţei este adresat copiilor făgăduinţei, apoi Duhul făgăduinţei lucrează şi în final are loc pecetluirea.
Deja în Vechiul Testament Dumnezeu Şi-a împlinit făgăduinţele făcute lui Avraam, Isaac, Iacov şi Israel. În Deut. 9:5 citim: ,,Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul (făgăduinţa - în lb. germ.) prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ” (Deut. 9:5).
În Iosua 23:14, Iosua îndeamnă poporul înainte de plecarea sa: ,,Recunoaşteţi, dar, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune (făgăduinţele de binecuvântare - în lb. germ.) rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit . ”
Solomon a spus în rugăciunea sa, la dedicarea Templului: „ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a vorbit (a dat făgăduinţa - în lb. germ.) cu gura Lui tatălui meu, David, şi care împlineşte Domnul a împlinit cuvintele (această făgăduinţă - în lb. germ.) pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul (cum a făgăduit Domnul - în lb. germ.), şi am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel ” (1 Împ. 8:15+20).
Făgăduinţa principală a Vechiului Testament a fost anunţarea faptului că Mântuitorul va veni. Aşa este scris de exemplu în Isaia 7:14: ,,De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „ Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu cu noi) ” Când a sosit timpul şi Maria a primit înştiinţarea, că a fost aleasă pentru aceasta, ea a spus: „ Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! ” (Luca 1:38)
Elisaveta, mama lui Ioan, inspirată de Duhul lui Dumnezeu, a confirmat-o: ,,Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile ( făgăduinţa care i-a fost dată - în lb. germ.) care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini . ” (Luca 1:45)
La început Zaharia nu a putut crede când îngerul i-a adus mesajul că el şi soţia sa Elisaveta vor fi părinţii celui care va pregăti calea Domnului. Însă şi el a recunoscut în final faptul că se împlinea Cuvântul lui Dumnezeu şi a vorbit, umplut cu Duhul Sfânt, cuvintele profetice: ,,cum vestise (făgăduise - în lb. germ.) prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime ” (Luca 1:67-80).
În ziua înfiinţării Bisericii nou-testamentare, când a avut loc revărsarea Duhului Sfânt, Petru a clarificat cele întâmplate mulţimii prezente acolo: ,,Ci aceasta este ce a fost spus (făgăduit - în lb. germ.) prin prorocul Ioel : „ În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! ” (Fapte 2:16-17).
Da, făgăduinţele lui Dumnezeu rămân în picioare, ele nu se clatină niciodată căci Isus a pecetluit cu propriul Său sânge ceea ce El a făgăduit în Cuvânt. Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt ,,Da ” şi ,,Amin ” , şi noi putem avea parte de ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu. Făgăduinţa principală este revenirea lui Isus Hristos , aşa cum ne este ea anunţată în Ioan 14:1-3. După isprăvirea lucrării de mântuire, Isus Hristos S-a ridicat la cer, ne-a pregătit locul şi Se va reîntoarce în acelaşi fel cum a mers la cer (Fapte 1:9-11).
De aceea, revenirea lui Hristos şi tot ceea ce este în legătură cu aceasta, este şi tema noastră principală. Pavel scrie călăuzit de Duhul cuvinte care ne sunt adresate şi nouă astăzi: ,,Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea (revenirea - în lb. ger.) Domnului nostru Isus Hristos . Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta ” (1 Tes. 5:23-24). Amin!
Un îndemn foarte serios este adresat adevăraţilor credincioşi, celor ce sunt pecetluiţi şi care aşteaptă transformarea trupurilor lor: ,,Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos ” (Efes. 4:30-32).
Credinciosul Domn şi Mântuitor să ne-o dăruiască tuturor, astfel ca noi să trăim desăvârşirea, într-o concordanţă şi armonie deplină cu Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, dar şi între noi şi unii cu alţii în dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu şi să avem parte de răpire.
,,Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos - potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui Veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă, a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin ” (Rom. 16:25-27). |
