EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 31.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 01.09.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 3 august 2019
Krefeld, 4 august 2019

 
Botezul, Cina Domnului si Spalarea picioarelor

Înainte de a ne ocupa de subiectul referitor la Cina DOMNULUI, trebuie să vorbim despre subiectul Paştelor. Partea naturală din Vechiul Testament simbolizează şi se revarsă în realitatea supranaturală a Noului Testament.

Paştele face parte şi astăzi dintre cele mai importante sărbători ale comunităţii evreieşti. DOMNUL le-a spus israeliţilor ca fiecare familie să jertfească un miel, să-i mănânce carnea şi sângele să fie uns pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii casei respective (Exod 12). Pragul uşii nu trebuia uns, pentru ca nimeni să nu calce în picioare sângele!

Cuvântul ebraic „ Pesach ” înseamnă „ a cruţa ” sau „ a trece pe lângă ” . În timp ce toţi întâii născuţi ai Egiptului au fost ucişi de îngerul judecăţii, fiii întâi născuţi ai Israelului au fost cruţaţi, pentru că DOMNUL a spus: „ Sângele vă va sluji ca semn pe casele voastre unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului ” (Exod 12:13).

Sângele acelor miei era vărsat ca ispăşire pentru păcatele israeliţilor. În acelaşi timp era un semn pentru ocrotirea lor în timpul judecăţii. În toate casele egiptenilor se auzeau strigăte de disperare şi bocet pentru că moartea lovise pretutindeni, dar în casele israeliţilor era o siguranţă absolută. Mânia lui Dumnezeu nu putea intra, pentru că un miel fusese jertfit în locul lor. Ei au putut să iasă liberi. Acelaşi lucru este valabil în cazul celor răscumpăraţi. Ei nu pot fi atinşi de judecăţile îngrozitoare ale lui Dumnezeu, atunci când mânia Lui va izbucni împotriva necredincioşilor. Sângele Mielului lui Dumnezeu este ispăşirea şi ocrotirea noastră. Pavel scrie Bisericii: „ ...căci Hristos, Paştele noastre a fost jertfit ” (1 Cor. 5:7). De asemenea, prorocul Isaia spune: „ pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El ” . (Isa. 53:5). Prin moartea Lui noi am fost împăcaţi; prin sângele Lui s-a făcut răscumpărare pentru păcatele noastre şi noi am primit viaţă veşnică.

DOMNUL a poruncit prin Moise ca ziua aceasta a Paştelor, care a marcat şi ieşirea din Egipt, să fie pomenită într-un mod deosebit: „ Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea DOMNULUI; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri ” . (Exod 12:14). În vers. 26-27 se subliniază încă o dată: „ Şi când vă vor întreba copiii voştri: Ce înseamnă obiceiul acesta? să răspundeţi: Este jertfa de ispăşire în cinstea DOMNULUI care a trecut pe lângă copiii lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre ”.

În acelaşi fel, Cina DOMNULUI se face ca amintire a răscumpărării noastre. Aceasta urmează să fie ţinută până când revine DOMNUL (1 Cor. 11:26). Pe de-o parte privim înapoi spre ziua cea mare a împăcării, pe de altă parte privim spre ziua cea glorioasă în care toţi răscumpăraţii Îl vor întâlni pe Răscumpărător la Cina cea mare, în slavă. La inaugurarea Cinei, DOMNUL a spus: „ ...să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea ” (Luca 22:19). În timp ce participăm la Cina DOMNULUI, ne aducem aminte de lucrarea încheiată de răscumpărare şi, de fiecare dată când participăm, ştim că am fost răscumpăraţi când Hristos, Mântuitorul nostru, Şi-a vărsat sângele pe cruce.

Mielul care a fost jertfit ca un înlocuitor, urma să fie mâncat cu pâine nedospită. De aceea citim: „ Timp de şapte zile veţi mânca azime. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi şi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din casa lui Israel ” (Exod 12:15). Această poruncă trebuia respectată.

Inaugurarea Paştelor a avut loc chiar înaintea eliberării şi ieşirii Israelului din Egipt. Cina DOMNULUI a fost inaugurată în timpul Paştelor pe care le-a ţinut DOMNUL cu ucenicii Săi chiar înainte de a fi răstignit. Prin răstignirea Lui a fost răscumpărată Biserica. „ Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: Am dorit mult să mănânc Paştele acestea înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu ” (Luca 22:14-16). În versetele 7-13 ne este relatat că DOMNUL i-a trimis pe Petru şi pe Ioan îndemnându-i: „ Duceţi-vă şi pregătiţi Paştele, ca să mâncăm ” . Când au ajuns la proprietarul casei, ei i-au spus: „ Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei? ” În Mat. 26:26 citim: „ Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat ucenicilor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu ” . DOMNUL a fost prezent trupeşte când a luat pâinea în mâinile Sale şi a vorbit acele cuvinte. El nu a ţinut în mâini trupul Său, ci pâinea nedospită, care a fost coaptă şi pregătită conform instrucţiunilor pentru sărbătorirea Paştelor.

Oriunde este sărbătorită Cina DOMNULUI într-un mod biblic, trebuie coaptă o pâine fără aluat. Această pâine va fi binecuvântată prin rugăciune. Apoi va fi frântă în multe bucăţi şi toţi participă şi iau pâinea frântă. În timp ce credincioşii iau din această pâine, ei recunosc şi ştiu că trupul lui Hristos a fost bătut pentru ei. Ei ştiu că El a fost răstignit pentru ei. De asemenea, ei au recunoscut că au fost cumpăraţi cu preţul sângelui vărsat. Ei sunt acum proprietatea lui Dumnezeu şi formează Trupul Său.

Apostolul Pavel scrie: „ Căci am primit de la DOMNUL ce v-am învăţat; şi anume că, DOMNUL Isus, în noaptea aceea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi (vă rog să remarcaţi cuvintele „ pentru voi ” ); să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea DOMNULUI, până va veni El ” . (1 Cor. 11:23-26).

Pavel putea să spună: „ Căci am primit de la DOMNUL... ” El a fost învăţat de către DOMNUL Însuşi cum trebuia sărbătorită Cina DOMNULUI. El se referă la cuvintele DOMNULUI nostru atunci când aşează Cina DOMNULUI, conform evangheliilor, după cum este scris.

În Luca 22:20 se spune: „ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi l-a dat zicând: Acest pahar este legământul cel nou făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi ”. În pahar se afla vin. Sângele legământului celui nou, care urma să fie vărsat, încă mai curgea în venele Lui şi nu fusese vărsat pe cruce. Despre o transformare a celor două elemente în trupul şi în sângele lui Hristos, nu se aminteşte nimic. Nici Domnul nostru şi nici ucenicii Lui nu au băut sânge. De fapt DOMNUL nostru a spus: „ , Nu voi mai bea de acum în colo din rodul, până în ziua când va veni Împărăţia lui Dumnezeu ” (Luc.22:18). Pâinea şi vinul reprezintă trupul şi sângele lui Hristos, dar rămân totuşi pâine şi vin. El S-a referit la noul legământ şi noul testament, care a intrat în vigoare în clipa morţii Sale.

De asemenea, Hristos nu Se jertfeşte de fiecare dată când are loc împărtăşirea. Conform Evrei 10:12, El S-a jertfit o dată pentru totdeauna şi apoi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Participarea la Cina DOMNULUI le oferă credincioşilor posibilitatea deosebită de a înţelege de fiecare dată înaintea lui Dumnezeu, ce s-a întâmplat prin jertfirea trupului lui Hristos şi prin vărsarea sângelui Său sfânt. Fiecare copil al lui Dumnezeu va trebui să-şi cerceteze inima înainte de a lua parte la Cina DOMNULUI. Ori de câte ori găsim ceva ce nu-I place lui Dumnezeu, mărturisim lucrul respectiv şi-l punem pe altar, crezând că sângele a reparat totul. Noi simţim cu o durere interioară suferinţele DOMNULUI nostru şi moartea Sa pe cruce pentru noi. Când ne gândim ce preţ mare a plătit iubitul nostru Răscumpărător pentru răscumpărarea noastră, acest lucru ne smereşte. Conform Sfintei Scripturi, El a intrat cu sângele Său în Locul Preasfânt din ceruri, l-a pus pe tronul de har, aducându-ne astfel o răscumpărare veşnică (Evrei 9:12).

În clipa când sângele a fost vărsat pe cruce, a fost încheiat un legământ. Ziua mântuirii începuse. Din nou, trebuie să comparăm Vechiul cu Noul Testament. În Exod 24:6-8 este scris despre cartea legământului şi, de asemenea, despre sângele legămîntului cu care a fost stropit poporul legământului. Isus a spus: „ Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor ” (Mat. 26:28). Prin aceasta El nu S-a referit la vinul care era în pahar, ci la sângele Lui curat, sfânt şi divin, care urma să fie vărsat. El a aşezat astfel Noul Testament. Noi suntem poporul legământului celui nou şi avem acces direct şi legătură cu cartea noului legământ.

Pavel scrie: „ Paharul binecuvântat pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine ” (1 Cor. 10:16-17). Aceste două versete sunt folosite foarte rar şi, de fapt, mulţi nici măcar nu ştiu că acestea există. Dar acestea exprimă cel mai adânc adevăr găsit în Cina DOMNULUI. Acestea ne arată Biserica ca Trup, ca părtăşia vie a sfinţilor, care se adună în Numele lui Isus. Ei sunt rezultatul lucrării de răscumpărare a lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru, care S-a jertfit în trupul Său pentru noi. Pâinea pe care noi o folosim la Cina DOMNULUI, reprezintă pe de o parte trupul lui Hristos care a fost răstignit şi, pe de altă parte, reprezintă Biserica, care formează acea unitate a trupului format din mai multe mădulare individuale.

Trupul lui Hristos a fost bătut şi rănit, dar nu rupt, după cum este scris: „ Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt. Şi în altă parte, Scriptura mai vorbeşte: Vor vedea pe Cine au străpuns ” (Ioan 19:36-37). Aici este vorba despre taina lui Hristos şi a Bisericii Sale. Prin răscumpărare, Biserica a devenit Trupul Său - toţi aceia care sunt împăcaţi şi răscumpăraţi şi care şi-au primit iertarea păcatelor lor. Pavel scrie: „ Căci după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos ” . (1 Cor. 12:12). Aici este o taină mare. Hristos are părtăşie numai cu mădularele Trupului Său. Despre El citim: „ El este Capul Trupului, al Bisericii ”. (Col. 1:18).

Aşa cum trupul nostru pământesc formează o unitate, dar este format din multe mădulare legate între ele şi conduse de către cap, la fel este cu toate mădularele din Trupul lui Isus Hristos. „ Noi toţi în adevăr am fost botezaţi de un singur duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh ” (1 Cor. 12:13). Este de reţinut: nu prin apă, ci prin Duhul care lucrează în toţi cei care cred în Isus Hristos şi sunt botezaţi biblic. Apoi ei sunt aşezaţi, prin Duhul, în Trupul lui Hristos. Toţi răscumpăraţii care sunt în această unitate dumnezeiască, formează Trupul DOMNULUI şi Îl recunosc pe El ca şi Cap şi I se supun Lui în toate lucrurile. Ei simt cu fiecare mădular, se bucură cu aceia care se bucură şi suferă cu aceia care suferă, pentru că 1 Cor. 12:26 spune: „ Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el ”. Dacă tu nu simţi aşa, atunci analizează-ţi atent relaţia ta cu Hristos.

Nu putem să ne ocupăm acum de diferitele slujbe ale mădularelor din Trupul lui Hristos. Dar Pavel face următoarea afirmaţie: „ Acum Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup ” (1 Cor. 12:18-20). În vers. 27 el rezumă totul astfel: „ Voi sunteţi Trupul lui Hristos şi, fiecare în parte, mădularele Lui ”.

Apostolul îi îndeamnă pe credincioşi să-şi cerceteze inimile înainte de participarea la Cina DOMNULUI: „ Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din vinul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte Trupul DOMNULUI ” . (1 Cor. 11:28-29). Toţi aceia care fac parte din Trupul lui Hristos, recunosc că El a luat asupra Sa pedeapsa noastră, păcatul nostru - totul a fost pus asupra Lui. Cei care cred în această răscumpărare deplină şi iertare, se iartă, de asemenea, unii pe alţii, aşa cum i-a iertat Dumnezeu pe ei, în Hristos. Niciunul nu-i ţine ceva în socoteală altui mădular, niciunul nu are ceva împotriva altuia. Noi trebuie să deosebim Trupul DOMNULUI. În cazul acesta este vorba despre toate mădularele care sunt deplin răscumpărate, neprihănite, sfinţite şi fac parte din Trupul ireproşabil şi desăvârşit al lui Hristos, care este fără pată sau zbârcitură. Ei se văd unii pe alţii în şi prin Hristos, ei se văd unul pe celălalt aşa cum îi vede Dumnezeu: fără păcat şi desăvârşiţi. Ei nu se cunosc unul pe altul după trup, ci după duh.

Aşa cum pâinea este fără aluat, Biserica, de asemenea, trebuie să fie eliberată de tot ceea ce este o parte a unei învăţături tradiţionale şi nescripturale. DOMNUL Isus a folosit noţiunea de „ aluat ” pentru a arăta învăţăturile greşite ale conducătorilor religioşi din vremea Sa. El a spus: „ Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor? Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor ” (Mat. 16:11-12).

Pavel, de asemenea, se referă la aluat în domeniul spiritual: „ Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul vechi ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi fără aluat: căci Hristos, Paştele noastre a fost jertfit. Să prăznuim dar, praznicul, nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului ” (1 Cor. 5:6-8). Oricine ia parte la Cina DOMNULUI, mărturiseşte înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor că el este eliberat de astfel de lucruri amintite mai sus şi că are o viaţă nouă şi este aşezat în adevăr. Aceasta trebuie să se fi întâmplat cu adevărat şi viaţa trebuie să poarte roadele acelei mărturii. Numai cuvintele nu sunt suficiente, ci trebuie să fie în realitate aşa.

În Rom. 11, apostolul se referă la neprihănirea deplină şi la sfinţirea celor ce fac parte din Biserica Sa. Aceste lucruri au devenit valabile atunci când Hristos a murit pe cruce. Apostolul scrie: „ Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte şi plămădeala este sfântă şi dacă rădăcina este sfântă şi ramurile sunt sfinte ” . (vers. 16). Hristos este primul rod, iar cei care-I aparţin Lui sunt şi ei o parte. El este Cel Întâi născut şi toţi cei ce sunt născuţi din aceeaşi sămânţă a lui Dumnezeu, formează grupul celor întâi născuţi. El este rădăcina acestei Viţe noi, iar adevăraţii credincioşi sunt ramurile care poartă roadele, conform Ioan 15. Aşa cum în domeniul natural mlădiţele primesc viaţa prin seva care urcă din rădăcini în viţă, apoi poartă roadele viţei, aşa este cu toţi cei născuţi din Dumnezeu. Ei nu se alătură la ceva, ci sunt un rezultat şi poartă în ei viaţa lui Dumnezeu şi de aceea sunt părtaşi firii dumnezeieşti. În această legătură Petru scrie: „ De aceea daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră, fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni ” (2 Pet. 1.5-7). Aici nu ne ocupăm numai de o învăţătură sau cunoştinţă, ci acesta este rezultatul şi rodul lucrării de răscumpărare, adică, adevăratul credincios. Cerinţa este următoarea: „ Ci, după cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre ” (1 Pet. 1:15-17).

Cuprins
  1. Introducere
  2. Botezul
  3. Necesitatea
  4. Semnificaţia
  5. Condiţia
  6. Numele
  7. Învăţătura apostolică
  8. Deosebind duhurile
  9. Cina Domnului
  10. Clarificare
  11. Spălarea picioarelor
 
Adrese similare: