EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 31.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 01.09.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 3 august 2019
Krefeld, 4 august 2019

 
Botezul, Cina Domnului si Spalarea picioarelor

Datorită tradiţiei nescripturale, mulţi cred într-o transformare a celor două substanţe în sângele şi trupul lui Hristos. Dacă aceasta s-ar întâmpla cu adevărat, atunci ar fi ceva groaznic. Cine ar putea să-şi închipuie că mănâncă trupul sfânt şi că bea sângele sfânt şi că, apoi, acele lucruri şi-ar urma cursul lor firesc? Chiar şi gândul acesta nu este altceva decât blasfemie. Aşa ceva este exclus cu desăvârşire.

Aşa cum iudeii de atunci au înţeles greşit cuvintele lui Isus, pentru că ei nu au recunoscut aplicarea duhovnicească, tot aşa este acum cu creştinii. Pe vremea aceea, mulţimea a avut impresia că DOMNUL nostru îi cerea să acţioneze contrar cu ceea ce spunea Legea, atunci când El a spus: „ Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică ” (Ioan 6:54). Fiecare evreu ştia ce este scris în Lev. 17:10-12: „ Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce faţa împotriva celui ce mănîncă sângele şi-l voi nimici din mijlocul poporului său. Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. De aceea am zis copiilor lui Israel: Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge ”. Din cauza aceasta, iudeii au fost revoltaţi după ce a vorbit Isus despre mâncatul trupului şi băutul sângelui Său.

Cele două simboluri pământeşti arată înspre cele duhovniceşti. Dumnezeu nu putea, pe de o parte, să interzică într-un mod atât de ferm băutul sângelui, iar apoi, mai târziu, să ceară ucenicilor Săi s-o facă. Oricine ia din pâine şi vin, mărturiseşte că el este răscumpărat prin jertfirea Trupului şi vărsarea Sângelui. Aceasta se face în amintirea acelui eveniment măreţ. Răscumpărarea şi iertarea nu vin prin participarea la Cina DOMNULUI, ci a avut loc pe Golgota. Prin Cina DOMNULUI doar se aminteşte ceea ce s-a întâmplat acolo.

În Ioan 6 citim despre miracolul înmulţirii pâinilor, când au fost hrăniţi mii de oameni. În ziua următoare, oamenii au venit la DOMNUL, iar El le-a spus: „ Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu numai pentru că aţi văzut semnele, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului ” (Ioan 6:26-27).

El vorbea despre pâine, despre hrană, despre viaţa veşnică, iar mulţimea şi-a amintit cum au fost hrăniţi în Vechiul Testament copiii lui Israel. Din cauza aceasta au exclamat: „ Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le-am dat să mănânce pâine din cer ” (vers. 31). Isus a spus, în continuarea acestui gând: Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer. Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţă. Doamne, I-au zis ei, dă-ne întotdeauna această pâine. Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată ” (vers. 32-35). Acesta este un răspuns foarte clar. Nu este nevoie de nicio tâlcuire proprie. Aşa cum noi mâncăm pâinea pământească pentru a trăi fizic, tot aşa avem nevoie să fim parte din Acela care este Pâinea vieţii, dacă dorim să trăim veşnic.

DOMNUL Isus ni se prezintă ca Pâinea vie care s-a coborât din cer şi dă lumii viaţa veşnică, dumnezeiască. El subliniază gândul acesta în versetele următoare: „ Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva pâinea aceasta, va trăi veşnic şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii ” (Ioan 6:47-51).

Aceasta este Evanghelia! El S-a jertfit în trupul Său de carne, pentru ca noi să fim răscumpăraţi din trupul nostru de carne şi să primim viaţa veşnică. Pâinea cerească nu este coaptă pe pământ şi hrana divină nu vine din mână omenească. DOMNUL a devenit jertfa. El a fost răstignit pentru ca toţi aceia care cred în lucrarea încheiată, de răscumpărare, să primească viaţa veşnică şi, de asemenea, să fie hrăniţi spiritual. El este Pâinea vieţii. Noi am devenit părtaşi Lui în Duhul. Aşa cum El a devenit unul dintre noi, noi suntem readuşi în Împărăţia Lui şi suntem făcuţi parte din El.

Iudeii s-au certat între ei şi au întrebat: „ Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm? ” (Ioan 6:52). Creştinii se ceartă şi astăzi asupra acestei teme, în loc să ia Cina DOMNULUI în simplitate şi cu inimi recunoscătoare. Noi Îl vedem pe Mielul lui Dumnezeu care a ridicat păcatele noastre şi Şi-a vărsat Sângele pentru noi. Sângele acela a fost ispăşirea noastră şi de aceea a trebuit adus pe altar. În Hristos era viaţa lui Dumnezeu. Prin moartea Sa, viaţa aceea a fost eliberată şi a putut să se întoarcă peste toţi aceia care au fost răscumpăraţi de El.

Cuvântarea DOMNULUI făcea referire la suferinţa şi moartea Sa. Noi trebuie să recunoaştem această parte duhovnicească şi divină pe care o avem de la Dumnezeu şi care ne-a fost dată prin Isus Hristos care a fost răstignit pentru noi. Prin naşterea din nou, devenim fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Pavel se exprimă astfel: „ Pentru că noi suntem mădulare ale Trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui ” (Efes. 5:30). Vorbind din perspectivă pământească, nimeni nu este carne din carnea Lui, sau os din oasele Lui. Din punct de vedere natural, noi toţi provenim din Adam. Dar vorbind din perspectivă duhovnicească, noi am devenit o parte din creaţia nouă care îşi are originea în Isus Hristos, DOMNUL nostru. Ca răscumpăraţi, noi am fost readuşi în părtăşie cu Dumnezeu. Noi avem în sufletele noastre viaţa Lui, care este viaţa veşnică. Pentru mintea firească, toate acestea sunt o nebunie şi de aceea oamenii au propriile lor gânduri când citesc Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrurile duhovniceşti trebuie înţelese duhovniceşte.

DOMNUL Isus este multe: El este Calea, Adevărul, Viaţa, Pâinea vie, Lumina lumii, Învierea - El este totul pentru noi. Prin El suntem reaşezaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dar Isus nu a explicat niciodată Cuvântul, El doar l-a vorbit; El a procedat în conformitate cu Cuvântul şi tot ceea ce era cu privire la El, s-a împlinit. De aceea, El putea să spună: „ Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui ” (Ioan 4:34).

Oricine participă la Cina DOMNULUI, trebuie să fie pregătit în interiorul său să facă voia lui Dumnezeu, aşa cum ne este arătată în Cuvântul Său. Noi trebuie să avem o relaţie personală cu Dumnezeu. Atunci putem spune cu adevărat: „ Hrana mea este să fac voia Celui ce m-a răscumpărat ” . Noi primim Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl primim pe Hristos, Pâinea vie care S-a coborât din cer. Sângele Lui ne-a răscumpărat, pentru că a fost vărsat pentru a fi ispăşirea noastră.

Isus a spus: „ Astfel este Pâinea, care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac ” (Ioan 6:58). După această cuvântare deosebită, mulţi dintre ucenicii Săi au spus: „ Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate să o sufere? ” Chiar şi cei ce-L urmau pe DOMNUL, aveau propriile lor păreri când Îl ascultau vorbind. El a vorbit foarte clar despre Sine ca fiind Pâinea care S-a coborât din cer. Dar El a văzut neputinţa lor şi a zis: „ Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh şi viaţă ” (vers. 63). Numai de sus vine lumină şi descoperire asupra Cuvântului vorbit de DOMNUL. Cuvântarea Lui despre mâncatul trupului şi băutul sângelui Său i-a determinat pe mulţi să nu-L mai urmeze. Cearta despre aceasta n-a încetat nici în ziua de azi. Este scris: „ Din clipa aceea mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: Voi nu vreţi să vă duceţi? Doamne, I-a răspuns Petru la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice şi noi am crezut că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu ” (Ioan 6:66-69). Aceeaşi mărturie o vor poseda toţi aceia care-L urmează pe Isus Hristos. Indiferent dacă au înţeles sau nu ce a spus El, ei Îl cred, au încredere în El, Îl ascultă, Îl urmează şi apoi vine timpul când vor primi claritate.

Haideţi să facem un rezumat al celor scrise despre acest subiect: lucrarea de răscumpărare a avut loc o dată pentru totdeauna pe crucea de pe Golgota. Toţi aceia care o primesc prin credinţă, iau parte la Cina DOMNULUI ca să-şi amintească de ziua aceea măreaţă şi de lucrarea de pe Golgota. Se coace o pâine suficient de mare, corespunzător numărului participanţilor - desigur, fără aluat, cum deja am spus. Apoi pâinea este ridicată înaintea adunării şi binecuvântată în Numele DOMNULUI, prin rugăciune. După aceea este frântă şi toţi participă şi mănâncă din aceasta. Dacă mai rămâne ceva, se mănâncă şi restul, astfel nimic nu se pierde.

Apoi, paharul cu vinul care trebuie să fie numai din struguri roşii este, de asemenea, ridicat înaintea adunării şi binecuvântat în Numele DOMNULUI, prin rugăciune. Toţi aceia care au mâncat din pâine, iau şi din paharul cu vin. Totul se face în amintirea faptului că DOMNUL nostru şi-a dat trupul Său şi Şi-a vărsat sângele.

Cina DOMNULUI trebuie luată aşa cum a spus DOMNUL. Dacă nu se întâmplă acest lucru, slujba dumnezeiască alunecă repede în idolatrie, iar ceea ce este numit „ credinţă ” este de fapt necredinţă. Pavel scrie: „ Nu puteţi bea paharul DOMNULUI şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa DOMNULUI şi la masa dracilor. Sau vrem să întărâtăm pe DOMNUL la gelozie? Suntem noi mai tari decât El? ” (1 Cor. 10:21-22).

S-ar putea ca el să se fi referit aici la versetele din Lev. 17, unde Dumnezeu a spus cum să fie aduse jertfele. În vers. 3-7 se spune clar că jertfele care nu-I sunt plăcute DOMNULUI, nu-I sunt aduse Lui. Citim: „ Dacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră şi nu-l aduce la uşa Cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar DOMNULUI înaintea Cortului DOMNULUI, sângele acela va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său. De aceea copiii lui Israel, în loc să-şi înjunghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea DOMNULUI, la uşa Cortului întâlnirii, şi să le aducă DOMNULUI ca jertfe de mulţumire. Preotul să le stropească sângele pe altarul DOMNULUI, la uşa Cortului întâlnirii; şi să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut DOMNULUI. Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege vecinică pentru ei şi pentru urmaşii lor ”.

Dumnezeu a dat porunca şi îndrumări precise despre cum şi ce trebuie făcut. Israeliţii erau convinşi că jertfesc DOMNULUI, dar procedau conform închipuirii lor. Atunci El le-a spus clar că înaintea Lui sunt valabile numai jertfele aduse la locul stabilit de El şi în felul cerut de El. Orice altceva era valabil pentru demoni.

Cine face parte din poporul lui Dumnezeu, nu poate să facă ce vrea. Totul trebuie făcut conform Cuvântului lui Dumnezeu, ca să fie valabil pentru El. Altfel, dacă intervine închipuirea noastră, atunci se face voia demonilor. Acest lucru este adevărat şi în ceea ce priveşte Cina DOMNULUI. Pavel, în calitate de apostol luminat de Dumnezeu, a vorbit cu claritate despre aceasta. El nu a vrut ca credincioşii să se afle sub influenţa demonilor şi totuşi să participe la masa DOMNULUI.

Pe vremea apostolilor, nu erau discuţii contradictorii despre Cina DOMNULUI. DOMNUL Isus dăduse porunca, iar credincioşii procedau în consecinţă, în toată simplitatea. De aceea spune Scriptura că ei stăruiau în frângerea pâinii. Putem citi, de asemenea, în Fapte 20:7: „ În ziua dintâi a săptămânii eram adunaţi la un loc ca să frângem pâinea ” .

Din formularea „ frângerea pâinii ” înţelegem că, la Cina DOMNULUI, accentul era pus pe pâine şi pe frângerea pâinii, după cum DOMNUL Însuşi o făcuse şi i-a însărcinat şi pe ucenicii Săi să facă la fel. Despre ei este scris: „ Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni ” (Fapte 2:42).

Toţi aceia care fac parte cu adevărat din Biserica Dumnezeului celui viu, se vor întoarce la aceeaşi învăţătură şi practică de la început. Ei vor aşeza lucrurile la locul potrivit şi vor proceda conform modelului din Sfintele Scripturi. Ei nu vor avea tâlcuiri proprii, ci vor asculta pur şi simplu de Cuvânt. Pentru cei ce cred, este valabil numai ce spune Cuvântul. De aceea, Biserica adevărată ia parte la Cina DOMNULUI în amintirea celor petrecute pe Golgota. Acolo a fost vărsat sângele sfânt, pentru iertarea păcatelor noastre. Nu există niciun text în Sfintele Scripturi care să spună că oricine ia parte la Cina DOMNULUI primeşte astfel iertarea păcatelor. Oriunde se învaţă aceasta, mântuirea este legată de o lucrare religioasă şi nu de credinţa personală în Isus Hristos.

Împărăţia lui Dumnezeu îşi urmează drumul chiar şi acum. Evanghelia lui Isus Hristos Cel răstignit şi înviat, care este DOMNUL tuturor, este centrul vestirii în Biserica Dumnezeului Celui Viu. De asemenea, orice rânduială conţinută în aceasta, trebuie respectată, în ascultare. În modul acesta Biserica se întoarce la starea de la început, în harul lui Dumnezeu. DOMNUL nostru este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, cu adevărat El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Ferice de toţi aceia care Îi dăruiesc Lui şi Cuvântului Său locul cuvenit şi care-L recunosc ca fiind DOMNUL, făcând tot ceea ce a poruncit El să facem!

Cuprins
  1. Introducere
  2. Botezul
  3. Necesitatea
  4. Semnificaţia
  5. Condiţia
  6. Numele
  7. Învăţătura apostolică
  8. Deosebind duhurile
  9. Cina Domnului
  10. Clarificare
  11. Spălarea picioarelor
 
Adrese similare: