EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 31.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 01.09.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 3 august 2019
Krefeld, 4 august 2019

 
Scrisoare circulara 2012 aprilie

Şi în timpul nostru a existat o trimitere confirmată, care să întoarcă inimile copiilor lui Dumnezeu înapoi la credinţa părinţilor apostolici. Aceasta este împlinirea făgăduinţei din Maleahi 4:5-6, aşa cum a confirmat-o Domnul nostru în Matei 17:11 şi Marcu 9:12: „ Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile ” . Despre aceasta este vorba acum în Biserica Domnului: aşa cum Ilie a luat atunci 12 pietre corespunzătoare celor 12 seminţii şi a rezidit altarul Domnului, a chemat poporul pe Carmel şi inimile lor au fost întoarse înapoi (1 Împ. 18:21-37), la fel omul lui Dumnezeu în timpul nostru a readus învăţătura celor 12 apost oli (Fapte 2:42) şi a întors inimile noastre. Înaintea revenirii lui Isus, Biserica trebuie readusă la starea de la început, pentru că aşa sună făgăduinţa: „ Pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime ” (Fapte 3:21). Şi aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

De la Reformă încoace, au existat multe treziri în care vestirea Evangheliei a fost punctul central. La începutul secolului al XX-lea a avut loc o puternică revărsare a Duhului, asemănătoare cu cea de la Cincizecime. Din aceasta au ieşit la suprafaţă diferitele biserici penticostale. Totuşi, o adevărată străpungere către creştinismul de la început nu s-a întâmplat. După cel de-al Doilea Război Mondial s-a ridicat, în cele din urmă, un bărbat care a avut o slujbă biblică, apostolică şi profetică. A fost William Branham, un bărbat trimis de Dumnezeu, prin car e a avut loc cea mai puternică trezire de mântuire şi vindecare cum n-a mai fost din zilele lui Isus şi ale apostolilor.

În 7 mai 1946, fratele Branham a avut următ oarea trăire: în seara acelei zile, o lumină supranaturală venind din cer a strălucit în încăpere . Fratele Branham a văzut cum un trimis al lui Dumnezeu s-a coborât din această lumină şi apoi s-a îndreptat spre el. El s-a ridicat speriat şi a auzit primele cuvinte: „ Nu te teme, eu am fost trimis la tine din prezenţa lui Dumnezeu ” . El i-a explicat mai departe toate detaliile care urmau să aibă loc în slujba sa. Fratelui Branham i s-a spus, printre altele: „ Aşa cum lui Moise i s-au dat două semne, la fel ţi se vor da şi ţie două semne ” . Primul semn a constat în aceea că, atunci când el lua cu mâna sa stângă mâna dreaptă a persoanei bolnave, pe mâna fratelui Branham devenea vizibilă boala - de exemplu cancerul, tumoarea - şi după ce avea loc vindecarea, aceasta dispărea; cel de-al doilea semn era că lui i se descoperea ceva din viaţa persoanei pentru care se ruga, ceva ce lui îi era imposibil să ştie. Fiecărei persoane despre care fratelui Branham i se arăta ceva într-o vedenie, el îi putea spune în Numele Domnului: „ Tu eşti vindecată prin puterea lui Dumnezeu în Numele lui Isus Hristos ” . Lui Moise Domnul i-a spus: „ Dacă nu te vor crede, a zis Domnul, şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. (Exod 4:8).

Sute de mi i de oameni au trăit-o, din anul 1946 până în 1965 şi au mărturisit că orbii şi-au căpătat vederea, paraliticii au putut să umble, surzii au putut auzi şi, în mod deosebit, bolnavii de cancer au fost vindecaţi. S-a întâmplat, pentru că Îngerul l ui Dumnezeu a spus la trimiterea fratelui Branham: „ Dacă vei reuşi să-i faci pe oameni să te creadă, nimic nu va putea să stea împotriva rugăciunii tale, nici măcar cancerul ” .

Fiul lui Dumnezeu a fost, în ceea ce priveşte slujba Sa, „ Prorocul ” făgăduit în Deuteronom 18:18, aşa cum este confirmat şi în Fapte 3:22-23: „ Moise a zis părinţilor noştri: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului ” . El a văzut în vedenii ce se va întâmpla, a exprimat-o şi s-a întâmplat întocmai, fie că respectivul era orb, paralitic sau lepros ş.a.m.d.

Exact aceeaşi slujbă s-a repetat în timpul nostru: fratelui Branham i-a fost arătat în vedenii ce se va întâmpla, el a exprimat-o şi s-a întâmplat. De aceea, de fiecare dată bărbatul lui Dumnezeu s-a referit la Ioan 5:19 şi l-a aplicat la slujba sa: „ Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând ; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai ” .

În ceea ce privea slujba sa, fratele Branham a făcut adesea comparaţia cu Geneza 18, când Domnul l-a vizitat pe Avraam însoţit de doi îngeri şi i-a dat făgăduinţa naşterii lui Isaac. Sara, care era în cort şi a auzit, a râs în sinea ei. Domnul S -a uitat la Avraam şi a întrebat: „ De ce a râs Sara? ” În acelaşi fel s-a referit fratele Branham la Ioan 1, când Andrei l-a adus pe fratele lui la Domnul, Care i-a spus: „ Tu eşti Simon, fiul lui Iona ” . Lui Natanael El i-a spus: „ Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin ” .

Femeia de la fântână, a cărei viaţă El a descoperit-o, a recunoscut: „ Când va veni Mesia, El are să ne spună toate lucrurile ” . Şi Mesia a spus: „ Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela ” . Acest dar profetic, de a vedea lucruri în viziuni şi de a primi descoperirea lor, a fost una dintre cele mai mari binecuvântări pentru unii, în timp ce alţii, în special cărturarii şi fariseii, s-au poticnit şi L-au numit pe Domnul, „ Beelzebub ” .

Slujba a avut loc în zilele noastre, în această perioadă profetică, în care S -a descoperit Fiul Omului (Luca 17:26-30). Noi încă aşteptăm Venirea Sa (Luca 17:34-37). Revenirea Sa va avea loc deodată într-o zi, într-un ceas. Atunci doi vor fi într-un pat sau pe câmp; unul va fi luat, celălalt va fi lăsat. Aceasta se întâmplă într-o clipă (1 Cor. 15:51-58), aşa cum Domnul a explicat-o făcând comparaţia cu fulgerul care luminează de la răsărit până la apus (Matei 24:27; Luca 17:24). Mai exact El nu ar fi putut s-o spună. Şi noi credem aşa cum este scris. Amin.

Cuprins
  1. Ediţie jubiliară
  2. De la început
  3. În Noul Testament
  4. S-a întâmplat în timpul nostru
  5. Confirmare dumnezeiască
  6. Îngerul Legământului
  7. Cu toată sinceritatea
  8. Sfârşitul va fi încoronat
  9. Se va fi meritat
  10. Anul 2012
  11. Israelul în centrul atenţiei lumii
 
Adrese similare: