EVANGHELIA.RO„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
   
   
 
 
 
Biblia
Predici
Ewald Frank
William Branham
Despre noi
Contact
Prima pagină
 
 
 
 
 
Transmisiuni directe
    Adunarea din Krefeld
Sâmbătă 31.08.2019 - 20:15
    Adunarea din Krefeld
Duminică 01.09.2019 - 10:45

Întâlniri recente
Krefeld, 3 august 2019
Krefeld, 4 august 2019

 
Scrisoare circulara 2012 aprilie

Cu mare respect şi cu deplină mulţumire recunoaştem ceea ce a făcut Dumnezeu în mod supranatural în timpul nostru. Prin aceasta El a vrut să ne arate calea şi să ne readucă la început, la temelia originală, la învăţăturile apostolilor, la singurul absolut al Cuvântului Său. Pentru că numai aşa vom trăi unitatea deplină şi desăvârşirea noastră prin harul Său.

Pentru cei patru evanghelişti a fost foarte important ca tot ceea ce a avut loc de la Matei 1 până la Ioan 21 să fie aşezat corect conform Scripturii : „ Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Cuvântul ” (Matei 1:22a). „ Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura ” (Ioan 19:36a). Acelaşi lucru l-a făcut şi Petru, chiar şi înainte de ziua Cincizecimii: „ În adevăr, în cartea Psalmilor este scris ” (Fapte 1) şi apoi, în mod deosebit după turnarea Duhului Sfânt: „ Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel ” (Fapte 2). După înviere, Domnul nostru a spus: „ Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi ” (Luca 24:44). Da, şi numai în legătură cu împlinirea, le-a deschis El ucenicilor Săi înţelegerea pentru Scripturi (v. 45).

De asemenea, Pavel s-a referit mereu la Sfânta Scriptură şi a putut să-şi aşeze corect slujba în Isaia 49:6, exact în punctul potrivit, atunci când mântuirea a trecut de la iudei la neamuri: „ Căci aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului. ” (Fapte 13:41-51). El a fost însărcinat să vestească neamurilor Evanghelia lui Dumnezeu, evanghelie „ pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi ” (Romani 1:1-5). La fel noi putem să aşezăm slujba fratelui Branham în Sfânta Scriptură. Biblia este, de asemenea, singura temelie a vestirii mele. Eu trebuie să mă refer la Matei 24:45-47, pentru că Domnul însuşi mi-a spus-o cu glas audibil. Eu trebuie să mă refer la 2 Timotei 4:1-5, pentru că Domnul mi-a poruncit-o cu glas audibil. Şi slujba prezentă trebuie să fie aşezată conform Scripturii.

Nu este de ajuns să fii sincer şi să vorbeşti despre fratele Branham şi despre slujba lui. Cel mai important lucru este aşezarea Cuvântului scris şi descoperit pe o bază biblică corectă şi în ordinea lui divină. De aceasta aparţine spre exemplu, faptul că pentru noi, descoperirea peceţilor din martie 1963 nu este acelaşi lucru cu împlinirea lor, cu atât mai puţin cu revenirea lui Hristos. Apariţia norului a fost numai un indiciu despre iminenta deschidere a peceţilor! Fratele Branham a spus aceasta foarte clar. Lucruri care sunt încă la viitor au fost formulate ca şi când ele ar fi avut deja loc. Însă aşa este cu întreaga profeţie biblică. Isaia a văzut în cap 53 răstignirea ca şi când aceasta avusese loc deja, deşi ea se afla încă la 800 de ani în viitor. Apostolul Ioan a văzut tot ce urma să vină, ca şi când ar fi avut deja loc: el a văzut ospăţul de nuntă (cap. 19); în cap 20 el a văzut judecata dinaintea tronului alb, chiar şi noul Ierusalim, cum se cobora pe pământ - şi el este încă sus. El a văzut deja şi cerul nou şi pământul nou (cap. 21).

Cu toată claritatea trebuie spus, că noi trăim încă în timpul de har. Sângele legământului celui nou este încă pe tronul harului. Isus Hristos este Mijlocitorul noului legământ şi rămâne Avocatul nostru, până când ultimul ales va fi chemat (Evrei 9:11-22 ş.a.). În fiecare epocă Mântuitorul a revendicat dreptul asupra mântuiţilor. La revenirea Sa, El va desăvârşi această revendicare asupra alor Săi prin schimbarea trupurilor. „ Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru ” (Romani 8:23). Conform Apoc. 7, până şi gloata care nu se poate număra îşi va spăla hainele în sângele Mielului în necazul cel mare (v. 14). Ferice de cel ce crede aşa cum spune Scriptura şi se eliberează de fiecare răstălmăcire!

De mulţi ani noi am luminat mereu din punct de vedere biblic slujba unică a fratelui Branham şi am pus-o sută-la-sută pe fundamentul Sfintei Scripturi. Astfel este clar că el a fost mesagerul ultimei din cele şapte epoci ale Bisericii, prin a cărui slujbă au fost descoperite tainele, toate învăţăturile, de fapt toate lucrurile au fost reaşezate în forma iniţială. Faptul că el a aşteptat mai mult decât se întâmplase deja, ne este şi nouă cunoscut. Cine poate şti mai bine decât mine, care din 1958 i-am tradus predicile în limba germană? Când fratele Branham a spus în 28 noiembrie 1963, că benzile sale de magnetofon sunt traduse şi ascultate în Germania de sute de oameni, el nu s-a putut referi la nimeni altcineva, pentru că nu exista altul.

Este important ca toate expresiile fratelui Branham să fie ridicate ca un absolut deasupra Scripturii şi, cum mulţi au făcut-o, să se folosească multiple citate de ale lui, spre a justifica propria învăţătură a cuiva? Nu vedem noi că prin aceasta se repetă istoria, în legătură cu ceea ce a scris deja atunci apostolul Petru: cei nestatornici în Cuvânt şi astăzi răstălmăcesc lucrurile grele de înţeles, spre pierzarea lor (2 Petru 3:14-18)? În multe cazuri, citatele sale sunt redate cu sinceritate - însă din păcate, fără a fi aşezate în ordinea divină a Sfintei Scripturi. Da, se poate să fii sincer şi totuşi sincer greşit şi să doreşti să faci o slujbă lui Dumnezeu fără a fi chemat la ea şi în consecinţă fără a fi în voia Lui.

Chemarea şi trimiterea dumnezeiască, pe care prorocul a confirmat-o în prezenţa martorilor Sothman şi Wood în 3 decembrie 1962, sunt irevocabile. În planul de mântuire, slujba mea este legată în mod divin de cea a fratelui Branham. Ca răspuns la anumite aşteptări din cercurile mesajului de sfârşit, care se referă la anumite citate, trebuie spus din nou: dacă pentru ceva nu există o făgăduinţă în Biblie, atunci nu există nicio împlinire . Interpretările conţin speranţe false şi tocmai de acestea noi nu avem nevoie, pentru că ele conduc la dezamăgire. Slujba fratelui Branham s-a încheiat pentru totdeauna, aşa cum s-au încheiat şi cele ale lui Moise, Ilie, Ioan Botezătorul şi toate celelalte slujbe. Hrana duhovnicească este împărţită acum conform Matei 24:45-47 în colaborare cu toţi ceilalţi slujitori din toată lumea. Însă mai întâi ea a trebuit să fie depozitată, aşa cum a repetat-o fratele Branham. Eu pot mărturisi, că din porunca Domnului am făcut ambele: mai întâi depozitarea şi apoi împărţirea. Niciodată înainte nu s-a putut spune „ Astăzi s-a împlinit această Scriptură ” cu privire la Cuvântul „ Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale ” (v. 47). Ultimul mesaj este direct legat de Matei 25: „ Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare! ” Fecioarele înţelepte ascultă, îşi curăţă lămpile şi îşi umplu vasele. Fecioarele neînţelepte trec pe lânga aceasta şi astfel îşi pierd pregătirea. Cine refuză următoarea slujbă trebuie să se întrebe dacă l-a înţeles cu adevărat pe premergător. Ce s-ar fi întâmplat dacă Domnul nu S-ar fi preocupat personal cu ani înainte, ca după plecarea acasă a mesagerului, mesajul să poată fi purtat cu adevărat în toată lumea?

Cuprins
  1. Ediţie jubiliară
  2. De la început
  3. În Noul Testament
  4. S-a întâmplat în timpul nostru
  5. Confirmare dumnezeiască
  6. Îngerul Legământului
  7. Cu toată sinceritatea
  8. Sfârşitul va fi încoronat
  9. Se va fi meritat
  10. Anul 2012
  11. Israelul în centrul atenţiei lumii
 
Adrese similare: